Cu câteva săptămâni în urmă Realitatea Plus Tv l-a găduit pe Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, cu o nouă șarjă de falsuri și alte mojicii la adresa Casei regale. Portavoce a lui Nicolae, prințul căzut, el a pedalat pe ideea că Regele Mihai l-ar fi desemnat ca succesor pe numitul, iar nu pe cine știu până și copiii de la grupa mică; anterior o făcuse la Pro Tv însuși succesorul închipuit și provocator, care știe bine că există inclusiv documente video și scrise care atestă contrariul. Și pentru ca falsurile să prindă cât mai bine, Preasfințitul s-a pretat nu doar să le acrediteze ca informații provenind din discuțiile pe care le-ar fi avut cu Regele dar și la o impostură cât casa, aceea de a se prezenta drept fost duhovnic al Regelui (cum se poate vedea din captura de pe ecranul emisiunii). Stau și mă întreb dacă poate exista ceva mai urât decât asemenea fapte, ce vor rămâne în contul Ierarhiei Bisericii noastre. Fapte fără precedent, de după 1990, în istoria legăturilor dintre Ierarhia noastră și Coroană, datorate în cazul de față unui personaj cunoscut pentru manierele sale cu iz securist, misogin și xenofob. În sfârșit, Casa regală cred că a procedat bine alegând o tăcere absolută în fața șirului de atacuri la adresa ei, durând de ani la rând, din partea fostului Principe și a suporterilor lui. Tot mai exasperați, se vede, că nu li se răspunde, iar opinia publică a început să fie indiferentă la monologul lor.

*Cel de la tarabă tocmai îmi punea în plasă cartofii, când o doamnă între două vârste se apropie și mă întreabă cât e kilogramul. Mai ales în asemenea momente îmi aduc aminte în ce țară și în ce timpuri trăiesc.

*Medicamentele cu efecte secundare sau alimentele cu e-uri etc nu ne vor dăuna dacă asupra lor vom face - cu credință! - semnul Sfintei Cruci. Cei care sunt sceptici pot să-și aducă aminte de cuvintele Mântuitorului potrivit cărora cei credincioși "Șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși”. Pentru așa ceva se cere, desigur, cum spun, credință neclintită. Întrebarea e suntem noi în stare de aceasta?

*Trebuie să mă învăț să iubesc pe fiecare așa cum este el (mai puțin păcatele lui), și nu așa cum mi-ar plăcea mie să fie.

*Stresul care ne mănâncă zilele arată cel mai bine cât de slabi suntem în credință și în nădejdea în Dumnezeu. E grav că suntem atât de slăbănogi? Cred că e. Însă în niciun caz motiv de deznădejde! De ce? Păi mă gândesc, ca să dau numai un exemplu, la un episod, foarte cunoscut, cu Sfântul Apostol Petru. El avea cea mai mare râvnă și dragoste pentru Mântuitorul, motiv din care I-a și făgăduit că Îl va urma până la moarte. Moment în care, știm, Domnul Iisus i-a descoperit cum se va lepăda imediat de El. Iar noi, știind bine ce-a urmat, se cuvine să ne întrebăm de fiecare dată când ni-i greu: A avut sau nu credință și nădejde primul dintre Apostolii Domnului atunci când a făcut ce-a făcut? Deși tocmai fusese avertizat că va face ce-a făcut. Și deși văzuse cu ochii lui zeci și sute de minuni făcute de Iisus - ultima din ele nici mai mult nici mai puțin decât învierea lui Lazăr, cel mort și îngropat de patru zile. Răspunsul cred că acesta este: Nu, Petru n-a avut nici credință și nici nădejde în acele zile; și știm că nici ceilalți Apostoli n-au stat mai bine. Așadar, atunci când îngrijorările și stresul ne copleșesc, suntem slabi în credință și în nădejde exact ca Petru. Dar, cu gândul la marele Apostol însuși și la deznodământul acelor zile, de fiecare dată să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte pentru puțina noastră credință, să ne întărească și să alunge de la noi orice deznădejde. Și stăruind în această atitudine, Dumnezeu nu ne va lăsa, iar povara ne va fi tot mai ușoară.

*În nopțile în care nu pot să adorm îi număr casele d-lui Iohannis.

*Prin Taina sfântă a spovedaniei noi creștinii ne putem schimba nu doar prezentul și viitorul, ci și trecutul.