Redacția dă un răspuns afirmativ implicit, argumentând cu realitatea noastră istoric-constituțională dar mai ales cu cea politică actuală. „În fața crizei politice și morale prin care trece țara” - scrie între altele Paris Match - "unii, precum fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, susțin că <o monarhie constituțională ar fi gestionat mai bine criza politică, pentru că numai ea poate garanta echilibrul puterilor>. Liderul Partidului Mișcarea Populară din România intenționează să propună o revizuire constituțională în acest sens, dând ca exemplu alte monarhii europene. Iar Custodele Coroanei române, pe urmele tatălui său, un adevărat erou al ultimului război și o figură morală de necontestat, s-a declarat gata să-și servească țara în orice calitate pe care acesta o va considera potrivită. <Tatăl meu a dus o viață în care nu a făcut niciodată compromisuri cu privire la principiile care îi erau dragi, dar, de asemenea, nu a considerat niciodată că vreo datorie este sub demnitatea sa, dacă aceasta îi ajuta națiunea. Sunt hotărâtă să continui pe urmele lui. Un lucru este cert, problema restaurării monarhiei a intrat în dezbaterea politică românească>".

*Personal am crezut și cred în apartenența noastră la spațiul euro-atlantic. În același timp simt și că se apropie o scadență a clarificărilor. După care nu cred că vom mai putea continua să avem părtășie cu cei care, de mai bine de două decenii, au făcut și fac tot posibilul să compromită valorile creștin-democrației occidentale, drepturile și libertățile naturale, economia de piață (opusul marelui capital acumulat prin carteluri anti-concurențiale), solidaritatea între parteneri egali. Din păcate, pentru moment nu avem motive de optimism. Bruxellesul și marile capitale europene, asemeni Washingtonului, par preocupate prioritar să implementeze ideologii ale răului, în profund dezacord cu tradițiile seculare comune, să fie netrasparente, iraționale și represive în gestionarea unei "pandemii” cu enorm de multe necunoscute. Să fie acumulate venituri inimaginabile cu destinații suspecte pe seama numitei pandemii, prin contracte de zeci de miliarde de euro, clasificate și din care cetățenii contribuabili nu pot afla nici chiar clauzele privind vaccinurile pe care sunt forțați să le primească. Dacă chiar și numai această din urmă afacere - care implică în mod direct și în termeni de-a dreptul teribili conducerea Unuinii Europene - nu-și va afla un răspuns urgent și convingător, cred că vom avea motive de îngrijorare dintre cele mai serioase. Iar ce se întâmplă de câteva săptămâni în Europa arată că oamenii nu mai sunt dispuși să rabde la nesfârșit.

*În vara ce-a trecut s-au făcut 36 de ani în care am înfruntat aproape continuu un sistem statal nenorocit. Probabil că voi continua până voi pleca dincolo, dacă va mai fi cazul. Am îndurat destule, dar nu regret decât că n-am venit mult mai din timp la credință; mi-ar fi fost mai ușor și aș fi învățat mai din timp să mă rog pentru cei ce-mi făceau rău. Și, da, regret și că ai mei au avut de suferit fără nicio vină. Decorații n-am primit, și oricum le-aș fi refuzat. Dar cine să mi le dea, un stat pentru care n-am avut decât sentimentele pe care le bine-merita? Mulți compatrioți habar n-au de mine iar alții mă ignoră? Dar cine sunt eu să mă plâng într-o țară cu martiri ca Brâncovenii, Avram Iancu, Eminescu, Coposu, sutele de mii de deținuți politici ori Regele surghiunului? Iar generațiile actuale oare n-au îndurat ele însele destul ca să li se mai ceară să mai fie și empatice?

*Administrația Biden a anunțat ieri că va anula libertatea ce fusese  acordată de către Trump agențiilor de protecție a copilului în sensul de a avea dreptul să nu plaseze copiii în familii LGBTQ și persoanelor de alte religii (The Washington Times). Așadar globalism-satanist până-n pânzele albe.