Atunci când am avut ocazia, după 1990 am scris că relația noastră cu Rusia s-ar cuveni să fie mai degrabă una a moderației decât una în răspăr (neuitând niciodată, firește, rănile nevindecate nici azi din cauza marelui vecin). Îmi aduc aminte că la un momentat dezavuasem chiar faptul că, vrând să treacă drept patrioți fără pereche, anti-comuniști neîmpăcați și pro-occidentali din naștere, Emil Constantinescu și Zoe Petre sufereau în tandem, când și când, la Cotroceni, câte un puseu rusofob (era perioada în care cei doi se credeau singurii lideri providențiali și capabili să ne ducă în UE și NATO). Scriere ce mi-a și atras acuza de rusofilie din partea conștiințelor treze al nației de la fosta "Academie Cațavencu” -; cărora le eram și așa total nesuferit din motive de țărănism si anti-băsism. Și tot așa am gândit și scris până în ziua în care Putin s-a hotărât să treacă prin foc și sabie o țară departe de a fi meritat o asemenea soartă. Din acea zi am crezut și spus - și am să continui s-o fac - că Putin va pierde războiul pe care l-a declanșat (și va trebui făcut tot ce-i posibil să-l piardă) din simplul și bunul motiv, evident pentru oricine, că acest război e nu doar profund nedrept dar și de un absurd monstruos. În sfârșit, apreciez ca și în alte texte atitudinea mai mult decât rezervată a Chinei față de Putin și de războiul pornit de el.

*Revin la emisiunea de la TVR dedicată spălării Securității, la care m-am referit în textul precedent. Tatăl (scriitor cică) al șefului TVR Cristian Turturică (fiul, un fost suporter dogmatic al președintelui Petrov) a fost un colaborator nenorocit al Securității. Totul se explică, deci, în aceste condiții.

*Făcutu-ne-am ca morții

Făcutu-ne-am ca morții, din rău și neiubire,
Nu mai găsesc sărmanii milă și îndurare orbii.
Privighetoarea nu cântă-n cimitire,
Ci croncăne fatidic corbii.

*Cred că invidia e cea mai absurdă dintre patimi. Dacă, de exemplu,  iubirea de argint, minciuna, hoția, curvia ori beția îți pot aduce și un oarece câștig ori plăcere, invidia e o răutate absolut gratuită și exclusiv păgubitoare, măcinându-ți fără vreun folos sufletul, liniștea și uneori chiar sănătatea.

*Domnule Iohannis, geostrategie e atunci când, după ce Orban i-a luat apărarea lui Putin la Tușnad, te duci și tu la Budapesta și-l faci bou pe KGB-ist.

*Ca să vedeți cum dracul însuși a pregătit în istorie, cu coada lui și până în cele mai mici detalii, toate condițiile pentru un război apocaliptic între SUA și China, citiți vă rog frumos cu atenție istoria Taiwanului; e și pe net - scrisă foarte sintetic, foarte probabil tot de Scaraoțchi însuși.

*Ca să-și odihnească neuronii, după fiecare cuvânt rostit d-l general Ciucă bagă câte un "ă".

*Trăim într-o lume tot mai plină de răutate, mai irascibilă și răzbunătoare (eu însumi sunt așa), în care ne rănim sufletul tot mai des și dureros. Aproape peste tot întâlnim oameni nervoși și puși pe harță care din te miri ce ne ocărăsc sau se ceartă cu noi. Sunt câțiva ani de când, în asemenea momente de întristare și aproape de mânie, spun scurta și smerita Rugăciune pentru împăcare (pe care o pun și aici cu speranța că la nevoie ar putea să fie și altora de folos). Eu o rostesc o dată, de două sau de trei ori, și invariabil sufletul își recapătă ca prin minune o liniște și o pace pe care nici înainte nu le avusese. "Doamne, miluiește pe cei ce-mi greșesc, mă urăsc, se sfădesc cu mine și mă ocă­răsc; ase­me­nea și pe cei ce mă gră­iesc de rău, ca nu cumva vreunul din ei să păti­meas­că ceva rău pentru mine, necuratul, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. Ci-i sfințește pe dânșii cu mila Ta, și-i acoperă de bunătatea Ta, Prea­bu­nule Stăpâne. Amin”.

*Cu creșterea pensiilor și a altor venituri asemenea, la români lucrurile stau cam așa. Cele ale politicienilor Republicii, ale securiștilor din servicii, din armată și de peste tot la stat, ale judecătorilor și procurorilor cresc când și cât vor ei, iar ale omului de rând numai atunci când scapă de rate.