*Am fost și sunt cel mai păcătos și mai plin de patimi. Atunci când Dumnezeu a vrut să mă certe pentru viața mea, ca să mă schimb, am alergat la primul duhovnic care mi-a ieșit în cale, un Părinte din Parohia mea, firește. Pentru că Dumnezeu mi l-a scos pe el în cale, și nu pe altul, îl consider cel mai bun, cel mai potrivit pentru mine. Și nu găsesc că vreodată ar trebui să-mi caut, cum văd că mai suntem sfătuiți, vreun alt duhovnic mai „iscusit”. Poruncile lui Dumnezeu ar trebui să le știu mergând duminică de duminică la Biserică. Caz în care ce nevoie mai am ca Părintele să se ostenească, și cu mine, unul din multele zeci de fii duhovnicești ai săi, să-mi despice firul în patru, frânt adesea de oboseală și el, și să mă facă doctor în teologie? La ce-mi va folosi acestea dacă eu voi continua să fiu un leneș, un neglijent și îndărătnic? Ce-mi trebuie mai mult decât că, prin purtarea Sa, de grijă, Dumnezeu mi-a dat un mijlocitor prin care să mă pot mântui? Ar trebui să mă rog mereu pentru el și să am grijă ca la viitoarea spovedanie să-l bucur că am devenit mai bun decât data trecută. Dumnezeu mă fericește nu dacă am cel mai „iscusit” duhovnic, ci dacă împlinesc poruncile Lui, niște lucruri altminteri mai clare ca lumina zilei: dacă sunt milostiv, dacă sunt blând, curat cu inima, smerit și toate celelalte. Având drept mijlocitor pe Părintele meu, al cărui har e la fel de întreg ca și al celui mai mare duhovnic, mântuirea mea depinde mult mai puțin de el decât de mine – și, sigur că da, de marea milostivire a bunului Dumnezeu. Sfântul Antonie cel Mare de mi-ar fi duhovnic, la nimic nu-mi folosește dacă nu fac ceea ce duminică de duminică aud la Biserică. În sfârșit, aud chiar numeroși preoți, cel mai adesea la Trinitas TV, cum insistă ca aceia care se hotărâsc să vină la credință, să-și caute neapărat „duhovnici iscusiți”. Or, la cele ce tocmai am scris aș mai adăuga și întrebarea ce discernământ duhovnicesc pot să aibă asemenea oameni pentru a-și căuta și a-și găsi „duhovnici iscusiți”? Firește că cele ce tocmai am spus nu înseamnă că înainte de a ajunge să ne încredințăm unui duhovnic nu trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute în privința aceasta.
*Dacă americanii ne sunt prieteni - și ne sunt, și e extraordinar că ne sunt - nu cred că chinezii trebuie să ne fie dușmani.
*Părintele Ilie Cleopa: "Dacă Dumnezeu n-ar fi lăsat între El și noi taina Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mântui. Pentru că după cuvântul Domnului <nimeni nu-i fără păcat>".
*D-l Iohannis (nu mai vorbesc de patrioții rupți în cur de la AUR) le-a sărit în cap UDMR-iștilor pentru declarațiile rasiste de la Tușnad ale premierului ungar Viktor Orban. Asta e ca și cum ai vrea să-i confiști prezidentului cele șapte case ilicite pentru că fostul său amic Ludovic Orban e alcoolic.
*După asaltul samavolnic al FBI asupra reședinței sale, Trump a postat un videoclip care în mai puțin de 5 minute reușește o extraordinară radiografie a declinului fără precedent în care țara sa a fost adusă în nici doi ani de Administrația stângii radicale ateiste. Cu această ocazie fostul președinte a condamnat și el, în sfârșit - lucru deosebit de important-, ceea ce face Putin în Ucraina: Rusia devastează o țară făcând sute de mii de victime.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Intrucât Hristos „este pacea noastră, El care a făcut din cele două (lumi) – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii și desființând vrăjmășia în trupul Său” și tot ce a făcut din pacea sufletului Său, oare la ce vor da întâietate, dacă nu păcii, sufletele a căror primă grijă și năzuință este să cugete întruna la legea lui Dumnezeu? Acești oameni vor „urmări calea păcii”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, dincolo de orice, vor urni și pe alții în căutarea ei, vor înlătura ura deșartă și vor înceta de a se mai învrăjbi, știind că pacea e atât de prețioasă, încât pentru aceasta S-a coborât Domnul din cer pe pământ și a răscumpărat pe om; din bogat ce a fost și Stăpân al lumii întregi, nimic nu a găsit vrednic să fie prețuit decât această pace, pentru care Și-a vărsat sângele. Iar întrucât a văzut că în întreaga lume a celor zidite nu se afla nicio făptură care să fie vrednică de pacea și de împăcarea pe care le-a adus, Domnul a făcut o făptură nouă din sângele Său, făcându-Se prin aceasta și Împăciuitor, și „Domn al păcii”. De aceea, credincioșii, care se închină sângelui Acestuia, ce altceva ar trebui să facă pentru a-și împăca trebuințele lor, decât să ajungă „făcători de pace” între oameni?
(Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura Institului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2009)
Cuvântul cititorului:
Deontologic vorbind, pentru a obține o analiză obiectivă trebuie sa depasim prejudecățile și animozitățile resimțite față de subiect ( in cazul acesta, fata de Putin,fata de Rusia)altfel analiza nu depășește valoarea unei opinii banale.
Domnule Stan sa facem politica fara sentimente, pentru ca altfel nu vom avea decat solutii nereusite..
Nu-i iubesc pe rusi si probabil nu-i iubeste nimeni. Nu au avut si nu au decat aliati de circumstanta.
Dar totusi care este marea umilinta a rusilor in Ucraina ? In zilele noastre se poate porni un razboi precum cele doua razboie mondiale ? Si care ar fi scopul rusilor? Sa distruga o tara pe care sau din care sa-si retina o parte sau toata ?
Aveti vreo idee de cum decurg lucrurile ce eroul Zelenko ? Despre semnele care arata ca s-ar pregati o schimbare
de atitudine a occidentului ?
Si daca Ucraina ar castiga in final, care ar fi castigul pentru Romania ? Daca astazi cand sunt la ananghie nu fac nici un gest debunavointa pentru romanii de acolo, ce vor face atunci cand se vor vedea pe cai mari ? Care va fi situatia Romaniei cu un asmenea vecin ? Nu cumva se va aplica zicerea::Care iepuras ?