*Revin asupra poveștii, spusă pe scurt cu ceva timp în urmă, despre cum Agenția Națională de Integritate, n-a rezolvat nici până azi, după peste 500 de zile, o sesizare pe care i-am adresat-o cu privire la un caz cu indicii de incompatibilitate la una din primăriile din țară. Prinși de mai multe ori în culpă în privința aceasta, șefii acestei instituții - aflate sub un îndoielnic control al Senatului (fiind mai degrabă un stat în stat) - au explicat instanțelor dispuse să-i ia în serios (și din păcate există și una care a făcut-o - voi reveni odată) că de fapt legea lor n-ar stabili niciun termen de soluționare a sesizărilor. Când de fapt articolul 12 alineatul 1 din Legea 176/2010 este inechivoc: Agenția îndeplinește activitatea de evaluare, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor (terminologic, în înțelesul Ordonanței, "sesizările” fiind o sub-specie a "petițiilor”). Iar Ordonanța stabilește în scopul arătat un termen maxim de 45 de zile. La plângerea mea cu privire la acest caz, insolența juriștilor și șefilor numitei A.N.I. a primit recent un răspuns deopotrivă profesionist și echitabil din partea uneia dintre instanțele de fond ale Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Profesionist în sensul că ceea în dosar ce părea a constitui o nesoluționare în termenul legal a unei sesizări, instanța a considerat pe bună dreptate a fi un refuz nejustificat de a soluționa o petiție. Iar echitabil pentru că A.N.I. a fost obligată să-mi plătească 2.000 lei pentru daune morale (atât am solicitat) și 350 de lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru). În sfârșit, așa cum îmi stă în obicei să nu ascund numele judecătorilor care nu odată îmi par a se purta ca veritabili bodyguarzi ai instituțiilor statului, voi spune și aici numele judecătoarei dovedind respect față de propriul statut și față de justițiabili (pentru că, lucru bine știut, în Justiția noastră nu-i suficient să ai dreptate, ci și să ți se dea): Roxana Andriescu; altminteri o mai veche și plăcută surpriză, despre care am mai scris și în articolul "Sunt un monoman”, în  decembrie 2020 (un proces cu C.N.S.A.S.).

*Un sondaj despre cea mai antipatică persoană din țară arată că părerile sunt împărțite. Lumea susține că Iohannis e, iar el că Monica Tatoiu.

*Atenția tot mai constantă a statului, Școlii, Bisericii, comunităților locale și societății civile pentru situația concetățenilor romi, atât de proastă și nedreaptă în istorie, a început să dea de un timp bun roade vizibile. E o mare bucurie să constați așa ceva.

*Iubirea de Dumnezeu și de aproapele - asta-i cam totul, iar restul deșertăciune.

*De trei ani acum, de când sunt la putere, liberalii d-lui Iohannis o tot țin într-una cu nu știu cu ce mare creștere a economiei, timp în care oamenii trăiesc tot ca vai de ei. Treaba asta e ca și cum în timp ce d-na Carmen n-are ce-i trebuie președintele ar pretinde că-i priapic.

*Dacă vrei să pierzi și banii și pe cel fără minte, dă-i bani mulți pe mână.

*De la Măicuța Siluana Vlad citire

- Măicuță, eu cred că Dumnezeu e prea aspru.

- Cum adică aspru, ți-a făcut ceva? Tu de fumat, fumezi?

- Fumez.

- Și te-a trăznit Dumnezeu pentru asta?

- Nu.

- De mințit, minți?

- Mai mint câteodată.

- Și ți-a făcut vreodată ceva Dumnezeu?

- Nu.

- Dar pe la fete ai umblat?

- Da.

- Și ți-a plăcut?

- Mi-a plăcut.

- Și pentru asta te-a trăznit Dumnezeu?

- Nu m-a trăznit, măicuță, dar e păcat.

- Alta acuma, și tu ai vrea să nu fie nici păcat…