După ce în primul episod ne-am ocupat de ministrul Justiției Monica Macovei, azi este rândul fostului procurorului general al PNA/ DNA Ion Amarie.

PNA a fost înființat în anul 2002, în perioada guvernării PSD (prim-ministru Adrian Năstase) și a mandatului de președinte al lui Ion Iliescu. PNA a preluat dosarul "Flota” la 2 septembrie 2002 spre competentă soluționare. Dat fiind faptul că PNA/ DNA (organizat ca precondiție a aderării României la Uniunea Europeană) avea ca principală atribuție combaterea corupției la nivel înalt, sub președinția lui Ion Iliescu, precum și sub cea a lui Traian Băsescu, la vârful acestui Parchet au fost impuși procurori cu un trecut care să-i facă vulnerabili la șantajul decidenților politici impuși de Sistem. Astfel, în 2002, în timpul mandatului lui Iliescu-PSD - Ioan Amarie (pentru perioada 2002-2005); în august 2005 (pentru perioada 2005-mai 2013), în timpul mandatului lui Traian Băsescu și al ministrului Justiției Monica Macovei - Daniel Morar; tot în timpul mandatului lui Traian Băsescu, la 16 mai 2013 - Laura Codruța Kövesi (revocată de președintele Iohannis la 9 iulie 2018).

Pentru ca Sistemul care i-a impus în pozițiile lor la vârful său să le asigure lui Ion Iliescu, Traian Băsescu și colaboratorii lor cei mai apropiați o impunitate fără riscuri au avut nevoie ca inclusiv la nivelul PNA/ DNA să fie numiți procurori vulnerabili la șantaj (inclusiv prin trecutul lor sau al celor din familiile lor, legat de instituțiile represive ale statului comunist). Iar aceasta în exact același mod în care la rândul lor Iliescu și Băsescu au fost vulnerabili și șantajabili și ei (ei înaintea tuturor) în raport cu Sistemul menționat, perpetuat și dominant în România în întreaga perioadă pretins „post-comunistă” (Iliescu a fost vulnerabil în special prin trecutul și dosarul său de om al Moscovei KGB-iste, iar Traian Băsescu ca om al Securității de dinainte de 1990). Cât privește mecanismul menit să asigure impunitatea în discuție, se dovedește post-factum că a fost gândită și pusă la punct o strategie perfect coerentă și urmată cu o strictețe specifică clanurilor mafiote, strategie care i-a inclus pe toți cei care au contribuit la încercarea (până la această dată reușită) de îngropare a dosarului „Flota”, mai exact pe cei numiți mai sus.

Rechizitoriul în dosar, prin care a fost sesizată ICCJ, nu a fost confirmat de Ioan Amarie (sub motiv că s-ar fi aflat în concediu de odihnă). În absența lui a făcut aceasta procurorul general adjunct al PNA, Gheorghe Șuhan, însă nu în numele procurorului general Amarie, cum s-ar fi impus prin lege, ci în numele său personal. Fapt care care a condus la restituirea dosarului către PNA în vederea refacerii rehizitorului sub aspectul arătat (sentința ICCJ nr 293 din 27.04.2005, definitivă prin decizia nr 312 din 05.12.2005 a Completului de 9 judecători). Din motive pe care le voi dezvolta în episoadele următoare, până la această dată, timp de 18 ani, dosarul nu a mai fost niciodată înaintat instanței de judecată, ci a fost reținut la DNA într-o încercare de îngropare definitivă; în timpul președintelui Băsescu și al tripletei sale ministrul Justiției Monica Macovei și șefii DNA Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi - soluție neinterogată de nimeni nici în cei opt ani de mandat ai actualului președinte Klaus Iohannis.

În anul 1994, fiind la volan, Amarie a accidentat mortal o femeie, dar a fost scos de sub urmărirea penală pe motiv că șoferul ar fi fost "în imposibilitatea de a observa intenția victimei din cauza obturării câmpului vizual”. La 13 martie 2008, ulterior mandatului de la PNA, el a fost implicat într-un alt accident de circulație, din mașina cu care a intrat în coliziune fiind rănite două persoane, care au fost transportate la spital. De asemenea, la 5 august 2011, într-un alt accident de circulație, a omorât alte două persoane, pe Drumul național 2 E85. Și de această dată Parchetul l-a absolvit de orice răspundere sub motiv că șoferul mașinii celor doi decedați, o Dacia Logan cu numărul de înmatriculare VN 05 VBW, la ieșirea dintr-o stație de carburanți, n-ar fi acordat prioritate BMW-ului procurorului, autoturism căruia Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în cuprinsul unei corespondențe cu mine din urmă cu 10 zile, i-a anonimizat până și numărul de înmatriculare. Prin rezoluția din 14 iunie 2012, Parchetul susține că la așa zisa "declanșare a pericolului de accident” Dacia Logan a avut o viteză de 10 km/h iar BMW-ul 69 km/h - dar că imediat fostul procuror "a luat o măsură firească de evitare a accidentului în condițiile reale de la locul faptei, și anume, viraj de ocolire însoțit de ACCELERARE (subl. ns.).” Nu trebuie să fii neapărat expert tehnic ca să-ți dai seama că pretinsa viteză de 69 km/h, corelată cu viteza de ACCELERARE neprecizată, constituie de fapt cheia unei soluții judiciare mai mult decât problematice, și ea în beneficiul unui procuror care a făcut un serviciu capital unui președinte al României. Important de spus și că noua rezoluție de scoatere de sub urmărire penală a fostului șef al PNA/ DNA a fost adoptată de procurorul Silviu Vasile Ciocoiu, procuror șef al Secției maritime și fluviale a Parchetului constănțean. Iar aceasta în condițiile în care personalul Secției maritime și fluviale avea o cu totul altă competență materială exclusivă: "cu privire la cauzele penale care se judecă în primă instanță de secțiile maritime și fluviale ale curților de apel” - deci de cercetare a faptelor penale din domeniul maritim și fluvial (conform art 79 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor din 21 februarie 2007). De notat că ulterior exonerării lui Amarie de orice răspundere procurorul Ciocoiu a fost promovat nicăieri altundeva decât în cadrul Inspecției judiciare.

În 2005 Amarie și-a prezentat demisia din Consiliul Superior al Magistraturii cu foarte puțin timp înainte să înceapă verificările cu privire la calitatea de colaborator al Securității a membrilor CSM, verificări solicitate de către Consiliu. Acest scurt sumar al faptelor poate să indice pe de o parte că Sistemul l-a ales pe Amarie pentru poziția importantă de la PNA în considerarea vulnerabilității lui la șantaj (accidentul mortal din 1994 și destul de probabilele sale legături cu Securitatea, ca procuror al regimului comunist-securist) iar faptul că nu a răspuns penal pentru nici unul din cele trei accidente de circulație soldate cu trei morți și doi răniți fac mai mult decât legitimă bănuiala că el a fost astfel recompensat pentru contribuția la zădărnicirea soluționării de către ICCJ a dosarului.