Urmărit am fost și pentru a mi se bloca orice acces la poziții mai importante în stat (bine știuta obsesie a Sistemului pentru oamenii pe care nu-i poate controla). Așa se face că atunci când, în 1996, s-a pus problema să fiu numit ministru al Apărării, „aliații” FSN-iști ai CDR (Băsescu-Roman-Babiuc), dar și marele Constantinescu, dimpreună cu serviciile, Justiția și Poliția lor, mi-au fabricat un cazier penal despre care aveam să aflu mulți, mulți ani după ce istoria fusese deja scrisă. Așadar, având destule date că destul timp Sistemul și instituțiile lui m-au urmărit cel mai probabil pas cu pas, în urmă cu mai mult de trei ani m-am adresat serviciilor secrete și Parchetului general (furnizorul de mandate) cerând să-mi spună dacă am fost sau nu urmărit - și dacă da, în ce perioade și cu ce scop. Cum m-am și așteptat, SIE și Serviciul armatei (care după ce am fost trecut în rezervă a predat dosarul meu de urmărire SRI), mi-au răspuns prompt: nu. SRI, într-un târziu, la fel cum mă așteptam, că - cum altfel? - informația e secret de stat (deși legea prevede contrariul cu privire la acțiunile de urmărire și la informarea celui urmărit). Parchetul general a refuzat și el un răspuns, citându-mi dintr-un text de lege și trimițându-mă la plimbare. M-am adresat Justiției.

 

Curtea de Apel Bacău le-a dat dreptate pârâților, luând cu copy-paste „argumentele” lor și punându-le în sentință (argumente nici măcar pe fond, ci în ambele cazuri pe două excepții ca vai de ele). Ne aflam în 2018, deci într-o perioadă în care pentru un judecător din teritoriu era încă periculos să te pui cu noua Securitate și cu procurorii camarazi ai d-nei Kovesi, așa că numele d-nei judecătoare de la Bacău nici nu știu dacă contează prea mult. Pe 16 septembrie curent, însă, ICCJ mi-a admis recursul. Trei judecători care au găsit că dacă un om de rând are dreptate, chiar și împotriva statului, și chiar și la un asemenea nivel, trebuie să i se dea dreptate: Liliana Vișan, Claudia Marcela Canacheu și Decebal Constantin Vlad. Ei au casat sentința de la Bacău și au trimis dosarul spre rejudecare. Vom vedea ce va mai fi.

 

Până atunci, cred că este drept să mai spun încă o dată: de ceva timp, cred că de când are o nouă conducere, instanța supremă (dar și câteva secții de contencios administrativ din țară) dă justițiabililor tot mai multe semne că ar putea spera în sfârșit la alte timpuri. Detalii despre acest caz pot fi văzute pe site-ul specializat Lumea Justiției, care a publicat concomitent cu noi, aici. 

*Așa, deci, generalul Ciucă s-a retras din poziția de candidat al liberalilor băsiști pentru postul de prim-ministru ca să ajungă prim-ministru din concubinajul fesenist-incestuos PSD-PNL, nășit de Iohannis. Oare chiar să creadă prezidentul că statul republican „eșuat” (vorba sa) poate fi salvat și reabilitat în acest mod? Sau știe el ceva ce ne scapă nouă? A fost el una până acum ca președinte și să credem că va fi alta de acum încolo?

*Impresionante deja manifestațiile anti-sistem din Occident - în Statele Unite, mai nou, „grevă națională” cu participarea a sute de mii de oameni. Și totuși, până nu se vor întoarce cu adevărat la Dumnezeu - iar eu cred că se vor întoarce - vesticii vor continua să rătăcească dureros. Întoarcerea e singura care-i poate elibera cu adevărat („Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi”).