De multe ori, mergând prin incinta facultății, am avut o impresie aproape palpabilă a faptului că nu trăiesc la altitudinea realului, ci puțin mai jos, într-o tragedie literară. Fiindcă, la urma urmei, știți ce este tragedia? E o specie a genului dramatic, desigur. Opusă comediei, tragedia scoate la iveală personaje puternice, marcate de un conflict interior sau exterior cu o forță superioară lor, care stârnește finalmente o antiteză de valori, de principii și de idealuri.

Cu uimire constat că există o mișcare de "plăci tectonice" în societate, un adevărat cutremur moral care a determinat tragedia literară să devieze tot mai mult față de realitate. Dar pentru a expune tabloul complet, e nevoie de o ilustrare schematică a detaliilor relevante.

 Ceea ce eu am observat în mediul universitar odată cu această pandemie este înclinația studențiilor preponderent spre o obediență nejustificată. De nenumărate ori, studenții tac și execută ceea ce li se spune, în spatele deciziilor  aflându-se un focar de frică dospită timp îndelungat. Nu mai sunt tinerii cum erau odată, în prima jumătate a secolului XX, când studenții aveau conștiința valorilor naționale și știau cât de important este să ducă mai departe moștenirea spirituală a strămoșilor. Nu mai există ideal care să le înflăcăreze ființa, nu mai există credință, nu mai există repere autentice. Orice tânăr contemporan dorește să îi fie lăsată plăcerea de a trăi și de a se bucura de micile oferte ale existenței. Țelul? Este unul simplu: să se realizeze în viață, să câștige bani și să fie fericit. Ce termeni relativi! Tocmai în această relativitate ne topim adevărata viață și acceptăm compromisurile. 

 

A sosit vremea în care oamenii se cern împreună cu faptele lor... Așa ne-am trezit într-un proces spontan de segregare a cetățenilor pe baza unui criteriu abuziv, și anume vaccinarea. Acesta este acum factorul pe baza căruia ne păstrăm drepturile de cetățeni într-un " stat democratic" sau nu. 

De cele mai multe ori, se vaccinează oamenii de frică sau din convingerea că aduc un bine societății, fără a înțelege procesul din spatele acestei campanii pro-vaccinare... Cu toate acestea, nicăieri nu există mai mare obediență ca în mediul universitar, unde studenții sunt cei mai receptivi la această dictatură medicală. La facultățile de medicină, unde orice tânăr ar trebui să fie educat spre cercetare și analiză înaintea oricărei decizii medicale, faptele dovedesc contrariul. Vaccinările au loc în masă și nimeni nu rostește un cuvânt. Mai mult decât atât, se nasc sentimente de dispreț față de cei care au luat o decizie diferită. Colegii mei din mediul universitar consideră în continuare că suntem un popor slab educat și nu știm să ne conformăm îndemnurilor statului pentru a ajunge mai repede la normalitate. Mai mult, nu înțeleg de ce lumea face atâta caz de acest vaccin în condițiile în care ne vaccinam toți pe bandă când eram mici, știind că este " doar o înțepătură". 

Vă invit să facem împreună un exercițiu de imaginație. Dacă aceasta este mentalitatea la nivel academic, dacă acestea sunt convingerile ( nefondate, de altfel) ale unor tineri care se presupune că reprezintă nădejdea țării, sper că vă este limpede că experimentul post-comunist a funcționat. Ruperea de credință, de tradiție și de moralitate, implementând concomitent un scepticism generalizat în viața generației de azi, a dat lovitura cum nu se poate mai bine! 

Iată-ne ajunși într-un punct critic al acestui război biologic, întrebându-ne iar și iar de ce oamenii sfidează logica, părăsesc raționamentele evidente și aleg să creadă orbește în vaccinare?

Recent, o prietenă care locuiește în Italia ne-a povestit cum funcționează presiunea statului asupra cetățenilor...Italienii sunt în disperare, speriați excesiv de amenințările primite și de posibilitatea îngrădirii libertăților cetățenești. De aceea, acceptă să se vaccineze în masă, deși observă cu toții efectele adverse ale acestui "antidot". Un peisaj sinistru se zugrăvește în Occident. Oamenii fac accidente cerebrale subite, miocardite, infarcturi ischemice, tromboze venoase ș.a. Însă nimeni nu cutează să scoată un cuvânt împotriva statului; occidentalii se vaccinează pe bandă, zugrăvind un peisaj sinistru, lipsit de orice speranță. Foarte similar cu ceea ce au pățit evreii secolului trecut, când au fost nevoiți să poarte steaua lui David permanent însemnată pe haină, în dreptul inimii. 

Povestea odată cineva că un evreu care a supraviețuit lagărelor de concentrare de la Auschwitz a fost întrebat în mai multe rânduri de ce evreii nu s-au opus când au văzut că sunt treptat excluși din viața socială, fără a mai avea dreptul de a deține anumite profesii și poziții în organizații, medii academice etc. Evreul a răspuns sincer că nimeni nu a crezut că lucrurile vor degenera tot mai mult. Apoi a fost întrebat de ce evreii nu s-au opus categoric (fiindcă erau mulți la număr), odată ce au fost discriminați și trimiși să locuiască în ghetouri la marginea orașelor. Evreul a răspuns la fel: " Nu credeam că vor să ne omoare." În cele din urmă, știți cu toții care a fost deznodământul. Evreii au fost chinuiți și exterminați în mare parte. 

Ne aflăm în ceasul al doisprezecelea! E timpul să ne trezim și să confruntăm realitatea care ne înconjoară. Suntem responsabili de viitorul acestui neam lovit de atâtea sute de ani, din toate părțile. Vreți să trăim într-o lume în care libertatea nu își mai știe înțelesul? Dictatura e aproape de graniță. A sosit vremea să spunem și noi ceva. Altfel...înseamnă că românii care au murit la revoluție în 1989 au murit degeaba.