Am crescut cu Radio România. La finele anilor 1970, radioul era una din marile instituții de cultură ale țării, cu mult înainte ca undele să fie invadate de zgomot cacofonic și înainte ca imaginea să devină permanenta și brutala biciuire a simțurilor care este azi.

O lume cumpătată, chibzuită, în care aveai timp pentru toate; iar în această lume, una din vocile care mi s-au întipărit în memoria auditivă a fost cea a lui Doru Dinu Glăvan, unul din cei mai apreciați profesioniști din presa audio-vizuală.

Peste ani, aveam să îl reîntâlnesc pe Doru Dinu Glăvan la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, a cărei conducere a preluat-o în 2012, după ce făcuse din Radio România Reșița cel mai ascultat studio teritorial al postului național.

Sub mandatul lui, Uniunea și-a sărbătorit centenarul, în 2019, fără rugină și fără patina nesuferită pe care timpul o imprimă unei instituții cu asemenea vârstă. Proaspătă, vie și prestigioasă, Uniunea a înflorit în cele 2 mandate și jumătate ale lui Doru Dinu Glăvan așa cum poate înflori doar casa în care locuiește om gospodar.

UZP a obținut statut de utilitate publică și este cea mai importantă organizație de breaslă din ultimul secol, fiind totodată și cea mai numeroasă, astăzi, când provocările la adresa presei sunt atât de mari și când redacțiile sunt dominate de mercenari și de cărătorii de servietă ai acționariatului.

Arareori am cunoscut pe cineva care să iasă în evidență prin energia și dragostea față de meserie așa ca Doru Dinu Glăvan.

A lucrat fără odihnă, până în ultimele zile, fără calcule personale și cu o modestie care provenea, sunt sigur, din neuitarea originilor sale modeste.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști și jurnalismul românesc îi datorează enorm.

Mai presus de toate, îi datorează respectul cuvenit unui om a cărui exemplară activitate publică a fost sinonimă cu munca intensă, stăruitoare și tenace, ca un flux continuu de apă care croiește drum prin obstacole aparent de netrecut.

De azi, după 60 de ani dăruiți radioului și presei românești, Doru se poate, în sfârșit, odihni. Scriu cu tristețe, dar și cu încredințarea că lucrarea făcută de cel de care ne-am despărțit, sper vremelnic, va dăinui cu mult mai mult decât aceste cuvinte.

Dumnezeu să îl odihnească!

Nota Redacției: Familia ne informează că cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu pot merge de azi, 01.11.2021, la capela cimitirului nr. 7 din Reșița. Înmormântarea va avea loc marți, 02.11.2021, în jurul orelor prânzului, la cimitirul Iosefin din Calea Șagului, Timișoara.