Simplificarea realității din Ucraina până la falsificare, transformând-o într-un basm în care nu există decât „Buni” și „Răi”, este mincinoasă, căutând să camufleze un adevăr incomod.
Zeeshan Aleem face o analiză și niște dezvăluiri tulburătoare într-un editorial pentru MSNBC, arătând marile erori de calcul și de strategie ale administrației Biden și ale întregului Occident care au făcut posibile războiul din Ucraina.
Cum acest canalul de televiziune MSNBC este de ani buni unul dintre pilonii mediatici ai Stângii americane și a avut o contribuție esențială la răsturnarea lui Trump și înlocuirea lui cu Biden, editorialul ieșit din tipare al lui Aleem reprezintă mai mult decât un eveniment spectaculos: este un semn că la Washington am putea asista la o schimbare de atitudine.
Singurul motiv pentru o asemenea răsucire nu poate avea decât un singur motiv: teama că în Ucraina lucrurile amenință să scape de sub control. Și să degenereze într-un război global, inclusiv cu arme nucleare.
Iată mai jos prima parte a acestui excepțional text al lui Zeeshan Aleen de la MSNBC pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Discursul oficial predominant în Occident este că președintele rus nu a fost niciodată interesat de eforturile diplomatice ale președintelui Joe Biden de a evita o invadare a Ucrainei.
Ahtiat să restabilească puterea imperiului sovietic, spune această „narațiune”, autocratul rus a invadat cu tupeu Ucraina pentru a-și satisface aspirația revanșardă pentru un amestec de pământ, putere și glorie.
Într-o relatare tipică pentru acest cadru narativ, Politico l-a descris pe Putin drept „omul puternic cu ochi de oțel”, care s-a dovedit imun la „instrumentele tradiționale ale diplomației și descurajării” și „l-a păcălit pe Biden de la început”.
Acest discurs sugerează că Statele Unite și-au epuizat arsenalul diplomatic și că invadarea îngrozitoare și ilegală a Ucrainei de către Rusia, care a implicat țintirea unor zone civile și bombardarea centralelor nucleare, nu putea fi împiedicată sub nici o formă.
Însă, potrivit unei serii de studii neglijate în mod nepermis și aparținând unor cercetători importanți, potrivit unor avertismente uitate din partea unor oameni de stat occidentali și potrivit unor interviuri cu mai mulți experți – inclusiv foști oficiali guvernamentali de nivel înalt care au observat și studiat timp de decenii strategiile Rusiei, acest discurs oficial este greșit.
Mulți dintre acești analiști susțin că SUA au greșit în eforturile lor de a împiedica războiul, refuzând ideea de a-și retrage oferta făcută Ucrainei de a adera la NATO, sau de a reconsidera substanțial condițiile de aderare.
Acești analiști susțin că dorința Rusiei de a intra în război din cauza posibilității aderării Ucrainei la NATO - percepută ca o amenințare existențială la adresa securității sale naționale ruse și nominalizată ca un motiv crucial de a invada Ucraina - era atât de evidentă, încât renunțarea la sprijinirea aderării Kievului ar fi putut evita invazia.
Recunoașterea acestei posibilități nu scuză acțiunile Moscovei, care sunt odioase. Nici nu înseamnă că insistența Rusiei pentru hegemonia sa regională este corectă ori etică.
Și, în cele din urmă, nu există nici o garanție că Putin nu ar fi invadat oricum. Există alți factori – inclusiv, dar fără a se limita la, furia generală a lui Putin legată de îndepărtarea Kievului de influența și dominația rusă, sau izolarea sa personală ca factor de decizie – care ar fi putut fi suficienți pentru a duce la invazie.
Însă abundența dovezilor că NATO a fost o sursă majoră de îngrijorare pentru Moscova ridică întrebarea dacă atitudinea strategică a Statelor Unite nu a fost cumva, nu doar imprudentă, ci și indolentă.
Faptul că posibilitatea aderării la NATO a Ucrainei NU a fost pusă pe masa negocierilor, în timp ce Putin dădea semne că nu glumea în privința invaziei – atât de limpede, încât guvernul SUA explica asta cu actualizări zilnice ale evoluției evenimentelor – a fost o eroare și, potențial, una catastrofală.
Poate părea o cruzime să sugerezi că Ucrainei i s-ar fi putut interzice accesul, fie temporar, fie permanent, la o alianță militară din care dorește să facă parte.
Însă o cruzime și mai mare este ca ucrainenii să plătească cu viața pentru flirtul nesăbuit al Statelor Unite cu statutul de viitor membru NATO al Ucrainei, fără a-și lua vreun angajament pentru apărarea ei.
Analiștii afirmă că este larg cunoscut faptul că Ucraina nu avea nici o perspectivă de a intra în NATO mulți ani (posibil decenii) de acum încolo, din cauza necesității de reforme majore în domeniul democrației și corupției.
Dar și pentru că NATO nu avea nici un interes să intre într-un război cu Rusia în regiunea Donbas a Ucrainei, unde Rusia s-a amestecat și a susținut conflictele armate timp de ani de zile.
Însă, fluturând posibilitatea aderării Ucrainei la NATO timp de ani de zile, fără a o duce la îndeplinire, s-a creat scenariul care a încurajat Ucraina să acționeze dur și să provoace Rusia – fără nici o intenție de a apăra Ucraina cu putere de foc în cazul în care Moscova ar fi decis că regimul de la Kievul a mers prea departe.
Dar, pentru ca Occidentul să ofere un compromis cu privire la viitoarea intrare a Ucrainei în NATO, ar fi fost nevoie să recunoască limitele puterii occidentale.
„A fost vorba de dorința guvernelor occidentale de a nu-și știrbi prestigiul făcând compromisuri cu Rusia”, mi-a spus Anatol Lieven, cercetător principal în problemele Rusiei și ale Europei la Quincy Institute for Responsible Statecraft și autor al cărții „Ukraine and Russia: A Fraternal Rivalry”.
„Însă a fost vorba și de lașitatea morală a atâtor comentatori, oficiali și foști oficiali occidentali, care nu au ieșit în public să recunoască faptul că aderarea Ucrainei la NATO nu mai este un proiect viabil.”
Occidentul a refuzat să stabilească limite pentru extinderea și influența NATO și să-și știrbească reputația.
Deci, ceea ce a făcut Occidentul a fost să parieze.
„Alegerea cu care ne-am confruntat în Ucraina – și folosesc în mod intenționat timpul trecut – a fost dacă Rusia își va exercita dreptul de veto privind implicarea NATO în Ucraina la masa negocierilor sau pe câmpul de luptă”, afirmă George Beebe, fost director de analiză al CIA în problemele Rusiei și consilier special al fostului vicepreședinte Dick Cheney.
„Și am ales să vedem dacă acest veto va fi exercitat pe câmpul de luptă, sperând fie că Putin se va abține, fie că operațiunea sa militară va eșua.”
Ce s-a petrecut s-a petrecut și nu mai există cale de întoarcere. Dar continuă să fie important.
Statele Unite trebuie să facă tot ce pot pentru a opri acest război – care distruge Ucraina, zguduie economia mondială și ar putea destul de ușor să se transforme într-o confruntare nucleară între SUA și Rusia, dacă lucrurile scapă de sub control – cât de repede posibil. Inclusiv să negocieze cu luciditate statutul Ucrainei față de NATO și o posibilă neutralitate.
Și, pe termen lung, americanii trebuie să înțeleagă că, într-o lume tot mai multipolară, recunoașterea limitelor puterii lor este crucială pentru a avea o lume mai pașnică și mai bună.
(Textul integral al acestei analize, cu numărul impresionant de experți și oficiali care arată cu degetul gafa colosală a lui Putin, poate fi găsit AICI.)
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Doar noua ni se pare o tragedie care putea fi evitata.
Pentru ei este un joc murdar, planificat, din urma caruia profita tot ei. Iar noi ne vom alege cu pagubele.
Deci chiar dacă planul general de bătaie e făcut de servitorii intereselor supranaționale, trebuie ținut cont de faptul că statele și interesele marilor afaceri încă au o mare influență în politică, iar globaliștii încă nu pot da ordine directe armatelor și guvernelor. Chiar Schwab când se lăuda că are guvernul Canadei în buzunar vorbea de vreo 60%.
Abia acum 10 ani au început să scoată nasul la lumină din conferințele lor secrete și să sfideze lumea pe față, iar lucrurile astea se schimbă pe termen mai lung.