La sfârșitul lui 1989, regimurile comuniste au căzut unul după altul, potrivit Principiului Dominoului. Și înțelegerilor din Malta.
Acestor mișcări populare instigate și coordonate din afară cu sprijinul unor forțe din interior li s-a spus „Revoluții Colorate”. Un machiaj menit să le ascundă adevăratul chip, de Lovituri de Stat.
În România, nici acordul din Malta, nici Principiul Dominoului nu au funcționat. Ceaușescu, oltean căpos, nu s-a lăsat dus.
A fost îmbiat/amenințat să rămână în Iran. Nu a făcut-o.
În mod neverosimil, a decis să reziste în fața Tăvălugului Colorat. El singur, dintre toți dictatorii europeni cu care se pupase în ultimele decenii.
Așa că Principiul Dominoului a fost înlocuit cu Principiul Ultimului Popic.
Atunci când pe pista de joc rămâne un singur popic, acesta devine țintă pentru TOATE bilele.
Împotriva regimului Ceaușescu - ultimul popic rămas în picioare - s-au coalizat TOATE forțele care doreau căderea Cortinei de Fier și instituirea unei noi ordini globale. Astăzi, îi spunem Marea Resetare.
Conștientă de deznodământul inevitabil, Securitatea s-a fofilat. Dar Armata s-a executat. A executat. A tras. Întâi în aer, apoi în plin.
În acest moment, a apărut un al doilea fenomen neverosimil. În loc să fugă din fața gloanțelor și a blindatelor, un grup de copii a rămas pe loc.
Ca niște miei trimiși la junghiere. Au primit moartea ca pe o izbăvire.
Ei, care nici măcar nu cunoscuseră Viața.
Ultimul lor strigăt a fost el însuși neverosimil: „Vom muri și vom fi liberi”.
Mai mult decât o mărturie: un Testament.
E uimitor că, în 33 de ani, nu a apărut nici o lucrare de teologie care să explice adâncurile și resorturile mistice ale acestui strigăt suprem, care restabilea ordinea divină între cele două mari daruri primite de Om de la Creator: Libertatea mai presus de Viață.
E uimitor că nici un romancier sau dramaturg nu a exploatat până acum tema atât de evidentă a evenimentelor din Decembrie 1989: Nașterea Mântuitorului și Uciderea Pruncilor.
E uimitor că nici un sociolog nu a încercat să deslușească prin ce taină, după decenii de ateism întunecat, din sânul unui popor căruia îi fusese decapitată toată elita, au apărut acești Mucenici.
Din ciocnirea a două evenimente istorice neverosimile, fiecare în parte imposibil de explicat logic – refuzul lui Ceaușescu de a abdica și a-și salva pielea în fața ocultei din Malta și jertfa copiilor – s-a născut ceasul astral al poporului român.
Un moment de frângere a Istoriei, comparabil cu Jertfa Brâncovenilor și a Sfinților Închisorilor. Un moment de răs-Cruce.
Să nu ne lăsăm înșelați: deși s-a încercat mânjirea ei cu executarea ritualică a soților Ceaușescu în sfânta zi de Crăciun, apoi cu mineriadele și cu trădarea sistematică a tuturor guvernelor care s-au înșirat timp de 33 de ani, Lumina acelor zile a continuat să strălucească în întuneric.
Și să lucreze tainic. Orice jertfă lucrează în adânc. Germinează și dă roade.
Să nu ne lăsăm înșelați: zilele acestea nu sunt de jale, ci de bucurie.
Alții s-au bucurat că au avut revoluții colorate în nuanțe mai pale. S-au bucurat că nu au avut jertfe. Și că, după aceea, au prosperat. „Adevărat zic vouă: și-au luat plata lor”.
Să nu deznădăjduim: pentru noi ora secerișului nu a venit încă. Dar va veni. Curând.
Revoluția noastră a fost colorată cu sânge. Fără machiaj. Fără cascadorii. Jertfa a fost reală și totală.
Ultimul Popic a fost muiat în sânge. Nu mai este mult până când va înflori, asemenea Toiagului lui Aaron.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Iar lastarii Romaniei merg pe drumul băjeniei.
33 de ani de chin, suferinta si suspin,
Fara Suveranitate, Dreptate si Libertate!
Partenerii si bancherii smulg aur din trupul tarii,
Si in loc de dezvoltare ne-am ales cu-ndatorare
Care urca pan-la Cer. Cand se-opreste e-un mister!
Secaturile straine umfla buzunare pline,
Si pe mările uitarii curge avutia tarii.
Căpusele de la noi vand tara ca pe gunoi.
Lacomi, tradatori, vanduti, nu tin seama de virtuti,
Nu se tem de Dumnezeu, ne fac traiul tot mai greu.
Ne promit cate in luna dar toate sunt doar minciuna!
Ne-nsotim cu suferinta pentru c-am uitat Credinta
Si in loc sa fim toti frati, suntem tot mai dezbinati.
Haideti fratii mei romani, oameni harnici, oameni buni,
Sa fim plini de Duhul Sfant, sa iubim acest Pamant
Daruit de Dumnezeu, sprijin la necaz si greu!
Haideti toti in numar mare, in suflet cu sarbatoare,
Sa ne luam tara-napoi, Dumnezeu este cu noi!
Nu te teme turma mica, Iisus Domnul e-a ta Stanca,
Nu e greu, e simplu frate, fii cu Iisus pan-la moarte!
Pavaza ne e Credinta, Iisus ne da biruinta
Si in loc de maracini sa avem in suflet crini,
Pace sfanta, bucurie in a noastra Romanie.
Pentru toate ce ne-a dat, ce ne-a dat si ce ne-a luat
Domnul fie laudat astazi si in veac de veac!
Să luam aminte: build back better=perestroika. Să ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu URSS și să ne gândim ce se va îtâmpla cu SUA.
Poporul român mai are multe de înfăptuit dar și jertfe de dat.
Conștientă pe naiba și fofilare pe naiba.
De altfel șefii securității, inclusiv Iulian Vlad, au fost condamnați după revoluție, tocmai fiindcă nu s-au fofilat.
https://documente1989.wordpress.com/2022/03/27/procesul-lui-tudor-postelnicu-iulian-vlad-si-altor-sefi-din-securitate-si-militie/
La Timișoara, adjunctul șefului securității Timiș, Radu Tinu, lovea arestați și chiar a amenințat pe unul dintre arestați cu împușcarea:
https://mariusmioc.wordpress.com/2022/12/18/costel-bursuc-arestat-in-revolutia-din-timisoara-vorbeste-despre-zilele-revolutiei-radu-tinu-a-batut-revolutionari-arestati-mi-a-dat-doi-pumni-lui-goldanescu-i-a-spus-ca-il-impusca-cu-mina-lui-v/
Norocul lui a fost că a dat Iliescu un decret de amnistie în ianuarie 1990 prin care purtarea abuzivă a fost amnistiată. Dar dacă era conștient de deznodămînt nu ar fi riscat să facă asemenea fapte.
Conștienți de deznodămînt au devenit și securitatea, și miliția, și armata, abia în 22 decembrie 1989 cînd au ieșit bucureștenii cu sutele de mii în stradă.
Amu chiar El, Prea Sfantul zice
Eu sant Calea, Adevarul, Viata.
Parca ar fi o mica neintelegere
Sa crezi ca ceva e mai presus de El
Caci ce este Viata fara Adevar
Si ce este Adevarul far de Cale
Capitolul 8
31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei;
32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
.............................................................
36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr.
..............................................................................................
Buna observatie, foarte frumos, mai presus de Viata in (si cu) Hristos Iisus nu este nicio Libertate.
Dacă Revoluția a fost posibilă, asta s-a datorat fraternizării Armatei cu mulțimea. O spun fiindcă am fost acolo, în piața Victoriei, la Televiziune, la Otopeni, soldat în termen, desant pe tanc.
De asta în ziua de azi protestele și scandalul în stradă sunt în zadar, forțele autorităților recte jandarmeria, armata (la pandemie), poliția, le dau pe cocoașă demonstranților sau îi lasă să urle la lună până obosesc, fără să se schimbe efectiv ceva. În Brazilia au ieșit cu milioanele pe străzi, dacă nu intră Armata peste nenorocitul de Lula, e degeaba.