Siria a fost o țară magnifică, prosperă și relativ liberă, cu standarde occidentale în marile orașe, o țară în care creștinii puteau trăi în liniște. Până când a izbucnit Primăvara Arabă, dezlănțuită de Obama, SUA și UE. Și praful s-a ales de Levant...

Un editorial de ZeroHedge pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Luni a fost o zi importantă pentru populația siriană, având în vedere că Uniunea Europeană a suspendat cu efect imediat multe din sancțiunile pe care blocul le-a impus Siriei, cu mult timp în urmă – în special în domeniile bancar, energetic, al transporturilor și reconstrucției.

Într-o declarație emisă de Consiliul Uniunii Europene se arată:

„Această decizie face parte din eforturile UE de a sprijini tranziția politică incluzivă (!) în Siria, precum și redresarea, reconstrucția și stabilizarea economică a acesteia.”

Cât de „incluziv” este noul regim HTS (Hayat Tahrir Al-Sham) – fost Al-Qaida – sub conducerea lui Al-Jolani (FOTO), vom lăsa imaginile să vorbească...

The new regime in Syria. pic.twitter.com/qfhEO9m8Nb

— Bassem (@BBassem7) February 24, 2025

Rămâne însă faptul că milioane de sirieni au resimțit cel mai puternic impactul devastator al sancțiunilor.

Occidentul a folosit sancțiunile pentru a încerca să înlăture de la putere regimul Bashar Al-Assad. Acesta a fugit din Siria pe 8 decembrie, în timp ce jihadiștii sprijiniți de Turcia se îndreptau spre sud din Idlib.

De ani de zile până în prezent, sirienii își petrec cea mai mare parte a săptămânii fără curent electric ori combustibil pentru încălzit sau mașini.

Moneda națională s-a prăbușit și abia acum dă semne că începe să-și revină.

Populația de rând suferă grav de peste un deceniu.

UE a ridicat înghețarea activelor pentru cinci bănci și a relaxat restricțiile impuse băncii centrale, ceea ce ar putea permite lirei siriene să se întărească în continuare.

Reuters a subliniat că unele sancțiuni ale UE, inclusiv cele privind comerțul cu arme, bunurile cu dublă utilizare (militară și civilă), software-urile pentru supraveghere și comerțul internațional cu bunuri din patrimoniul cultural sirian vor rămâne în vigoare.

Cu toate acestea, la apogeul războiului proxy pentru schimbarea regimului, UE a permis doar transferul de arme și muniții către „rebelii” sirieni anti-Assad.

Multe dintre aceste arme au ajuns în mâinile ISIS și Al-Qaida, iar acest lucru nu a părut niciodată să-i deranjeze foarte mult pe liderii occidentali (ba pare să fie exact ce și-au dorit).

Săptămâna trecută, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a publicat un raport în care se estimează că Siria ar putea avea nevoie de peste 50 de ani pentru a reveni la situația anterioară războiului.

Iar duminică, directorul PNUD, Abdallah Al-Dardari, a declarat că 90% din populația siriană trăiește în sărăcie. Acest lucru nu era nici pe departe cazul înainte ca războiul proxy să înceapă.

Al-Dardari a spus:

„Acesta (procentul de 90%) este de trei ori mai mare decât nivelul sărăciei din 2010, iar proporția persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă este astăzi de 66% - de șase ori mai mare decât nivelul din 2010, care era de 11%.”

Războiul proxy purtat de SUA, NATO și Golf pentru răsturnarea lui Assad a distrus țara pentru ani și decenii de-acum înainte.

Și ce a ieșit la iveală este un regim legat de Al-Qaida, la Damasc, și bande de jihadiști străini care nu dau socoteală nimănui și care bântuie prin zonele rurale.

Când Europa și Statele Unite vorbesc de „promovarea democrației”... să nu uitați niciodată:

(1996. Ziarista Lesley Stahl o întreabă pe secretara americană de stat, Madeleine Albright despre efectele catastrofale ale sancțiunilor SUA asupra populației irakiene, după invazia de către Irak a Kuweitului.

Stahl: Am auzit că o jumătate de milion de copii [irakieni] au murit. Adică, mai mulți copii decât au murit la Hiroshima. Și, știți, a meritat acest preț?

Albright: Cred că este o alegere foarte grea, dar prețul – credem noi – merită.)