„Îmi amintesc prima dată când mi-a spus cineva, în timpul unui interviu, că nu mai știu ce lucru era demonic. A folosit acest termen, „demonic”. Cred că s-a întâmplat acum nu mai mult de șase ani și am fost complet șocat să aud pe cineva folosind acest termen. Pentru că nu este un termen politic. Nici măcar nu descrie vreo interacțiune umană ori socială. Este un termen spiritual, iar eu nu eram deloc obișnuit ca oamenii să folosească termeni spirituali pentru a descrie mișcări sociale ori evenimente politice. Dar cred că, de-atunci încoace, în acești ultimi șase ani, lucrurile s-au schimbat masiv și acum aud cuvântul ăsta tot timpul. „Demonic”… Este senzația asta, că există un substrat spiritual, că se întâmplă ceva sub suprafața vizibilă a societății americane, dar și în lume, în general, ceva care produce efecte și afectează populațiile. Este ceva ca un război spiritual acum în derulare… Există conexiuni oculte în Hollywood, printre politicieni, în domeniul avangardei tehnologice, printre conducătorii societății noastre? Sunt unii care chiar practică o religie de sectă?”

Tucker Carlson, în discuție cu Conrad Flynn

Am încheiat recent seria „Daemon ex machina”, o incursiune în istoria ultimelor câteva decenii, examinând o posibilă legătură între „fenomenul OZN” și inteligența artificială (IA), cele două inteligențe non-umane care, ni se spune astăzi, amenință, concomitent, omenirea. Pe parcursul seriei, am atins – inevitabil – și dimensiunile oculte ale ambelor fenomene (OZN-urile și IA); un filon profund care face legătura între cele două și, la o anumită analiză, ar putea chiar să explice apariția tehnologiei IA – ca rezultat al unei influențe a enigmaticului „sistem de control” civilizațional care, potrivit ufologului Jacques Vallée, s-ar manifesta prin „fenomenul OZN” – ceea ce tradiția creștină ar numi influență demonică.

Coincidența a făcut ca, la câteva zile după publicarea ultimului episod al seriei mele, îndrăgitul jurnalist american Tucker Carlson să publice un interviu pe tema influenței ocultismului în tehnologia informației, mai ales în ce privește IA. Cum multe dintre subiectele abordate de Carlson și invitatul lui vin în prelungirea celor atinse de mine în „Daemon ex machina”, mi s-a părut potrivit să traduc și redactez interviul, eliminând pasajele mai puțin importante ale conversației și adăugând câteva adnotări, pentru cititorii români care vor să studieze mai departe aceste subiecte. Subtitlurile sunt, în cea mai mare parte, cele care apar în transcriptul discuției.

Sub titlul „Ocultismul, cabala, cele mai recente manifestări ale Antihristului și cum evităm Semnul Fiarei”, Carlson a discutat cu Conrad Flynn, autor și producător de documentare, care și-a lansat recent propria platformă, The Flynn Effect, unde își propune să analizeze istoria secretă a industriei de divertisment, a literaturii, politicii și tehnologiei. Născut și crescut la Hollywood într-o familie cunoscută în industria cinematografică și de publicitate, Flynn are acces la surse de informații mai greu accesibile cuiva din exteriorul fenomenului. El urmează să lanseze un podcast despre istoria muzicii rock și legăturilor acesteia cu ocultismul, sub titlul Running with the Devil.

În plus, Flynn are multe contacte și cunoștințe în lumea tehnologiei, inclusiv printre marile figuri din Silicon Valley. Context în care a descoperit niște idei și preocupări oculte foarte neliniștitoare la acești noi zei ai tehnologiei.

Pentru facilitarea lecturii, împart materialul în trei părți.

Ce legătură are ocultismul din rock cu cel din Silicon Valley?

Conrad Flynn (CF): În timp ce făceam cercetări pentru acest proiect [despre ocultism în muzica rock], discutam cu prieteni pe care îi am în domeniul tehnologic – știu oameni în diverse cercuri, am multe cunoștințe și multe hobby-uri mai ciudate. Mă rog. Deci știu oameni în Silicon Valley, știu oameni în politică, iar, când le spuneam despre proiectul meu, nu spuneau doar „Vai, ce ideea excelentă pentru un show!” ci, mai mult: „Să știi că aceleași lucruri se întâmplă și în Silicon Valley”. Că și acolo sunt niște secte ciudate, secte care îl venerează pe Aleister Crowley.

Iar, în cercetările mele, am constatat că Nick Land, la care voi reveni, și care este o figură uriașă în Silicon Valley, a suferit aceleași influențe ca personaje din muzica hardcore industrial ori Goth, ori ca psihedelicii din anii optzeci, oameni pe care eu îi studiam tocmai pentru că aveau aceste conexiuni adânci cu ocultismul.

Așa că, la acel moment, am început să-mi pun întrebarea: bun, eu fac un proiect despre muzica rock, dar aud și ce se întâmplă în Silicon Valley, niște chestii foarte bizare – de ce? De ce aud aceleași lucruri? Mai ales în Silicon Valley… Pentru că, atunci când auzi de Silicon Valley și elita de acolo, te gândești la secularism, la raționalism, nu? Nu la religie. Te gândești că atitudinea acolo este : „Nu, mersi”, când vorbești de religie.

Și-atunci, de ce cred oamenii ăștia în aceleași lucruri ca Kenneth Grant ori ca P.Orridge ori Brian Gysin ori William S. Burroughs? De ce se ocupă și ei de aceleași chestii bizare?

[Notă (MeaSponte): Flynn menționează aici câteva figuri importante ale ocultismului ultimei jumătăți de secol XX. Kenneth Grant, un apropiat al lui Aleister Crowley și continuator al religiei Thelema va fi discutat ceva mai târziu în interviu.

Scriitorul William S. Burroughs a fost una dintre figurile marcante ale culturii americane începând cu anii cincizeci, de la curentul Beat la mișcarea cyber-punk și „magia haosului”. Practicant de magie neagră, Burroughs afirma, încă din anii șaizeci, că „omul este un artefact menit să călătorească în spațiu”, unde urmează să obțină imortalitatea, scop în care omenirea „trebuie să lase în urmă toate vechile deșeuri verbale: vorbăria despre Dumnezeu, despre țară, despre mamă, despre iubire, despre partide politice”. Știința, spunea Burroughs, trebuia să fie mai magică și mai intuitivă, iar Magia, mai factuală și mai științifică – motiv pentru care folosea tehnologiile de ultimă oră ale epocii în lucrările lui oculte.

Genesis P.Orrige, ocultist și muzician industrial și pop-rock experimental, foarte influent în anii șaptezeci-optzeci, a fondat Thee Temple of Psychick Youth, desprins din grupul ocult al lui Burroughs și al amantului acestuia, Gysin, Illuminates of Thanateros. Acuzat de abuz sexual asupra unor copii, P.Orridge s-a mutat în SUA, unde a început, împreună cu soția lui, un lung proces de transformare corporală, în care cei doi urmăreau să semene tot mai mult unul cu altul, până la confuzie, devenind, în comun, un „pandrogin”, adică o unică entitate.

Ca și Burroughs, Gysin și alți ocultiști contemporani, P.Orridge considera – cu mare relevanță în subiectul inteligenței artificiale – că „Totul este înregistrat. Dacă este înregistrat, poate fi editat. Dacă poate fi editat, atunci ordinea, sensul, înțelesul și direcția sunt la fel de arbitrare și personale ca și agenda și/sau persoana care face editarea. Asta este magia (magick).”]

Ce înseamnă „ocultism”?

CF: Trăim o explozie a ocultismului, care este un termen foarte acoperitor… Tehnic vorbind, „ocultism” înseamnă ceva ascuns. Există o carte scrisă de doi tipi care țineau o librărie de cărți oculte la New York în anii șaptezeci, se cheamă „Bull of Heaven”. Definiția pe care o dau ei acolo are legătură cu mișcarea New Age, cu elemente din filosofia New Age și gândirea neo-păgână, aceste elemente intrau în definiția dată de ei ocultismului.

Dar, dacă extindem puțin sfera, ocultism poate însemna un interes față de toate chestiile New Age, ceea ce au în comun vreo 80% dintre americani în zilele noastre – fie că vorbim de astrologie, de ideea de a manifesta ceva prin concentrare ori de legea atracției sau altele de acest fel. Numărul celor care intră în această categorie este imens… Sunt idei pe care nu le-am considera prea „gotice” ori prea „oculte” ori prea în afara normei, pentru că au devenit parte din mainstream în ultimele câteva decenii.

Le găsim și în America sfârșitului de secol XIX, ba chiar în secolul al XVIII-lea, numai că adevărata explozie a avut loc în anii șaizeci. Atunci au luat o amploare incredibilă și au pătruns atât de adânc în viața noastră de zi cu zi că nici nu le mai remarcăm; în mod normal, nu ne mai gândim la originile acestor idei.

Tucker Carlson (TC): Nu le vedem deloc ca fiind ideile unui cult, ori ale unei secte.

CF: Exact. Și-apoi, trecem și printr-o explozie Goth… [Goth este o subcultură apărută în Marea Britanie la finalul anilor șaptezeci, desprinzându-se din scena punk, și care se manifestă mai ales în muzică și film printr-o preferință pentru genul horror și „gotic” – vampiri, fantome, vrăjitori, haine negre, machiaj dramatic etc.] Știu că nu ești mare fan, dar, dacă deschizi într-o seară televizorul și te uiți la Netflix, ai să vezi programe precum Wednesday, Stranger Things… Genul horror a ajuns la o culme a succesului acum, măcar în termeni de succes la public, dacă nu de creativitate…

Halloween, de exemplu. Lumea face poante că mai e puțin și Halloween-ul o să depășească, la un moment dat, Crăciunul – dar este doar pe jumătate o glumă. Pentru că acum Halloween-ul pare că se sărbătorește pe tot parcursul anului… Devine tot mai important, an de an… Stilul Goth este ceva imens acum. Chiar și la cântărețe precum Billie Eilish… Goth e un trend imens… extraordinar de la modă.

Există o legătură între IA și demoni?

CF: … Motivul pentru care, spre deosebire de alții, eu am remarcat în mod real chestia asta a fost tocmai faptul că lucram la acel proiect, știam câte ceva despre istoria rockului, despre politică, despre lumea tehnologică, un pic de istoria artei și a literaturii, așa că, atunci când unul ca Nick Land spune „am învățat cabala de la Kenneth Grant și de la Aleister Crowley”, eu imediat mă întreb: Kenneth Grant?! Păi ăsta este cel care i-a inițiat în vrăjitorie pe mulți din mișcarea Bauhaus și Goth și muzică industrială! Ce treabă are Nick Land, care este un om de știință extrem de influent în zona inteligenței artificiale cu toate aceste lucruri?! Ce caută el în zona asta?

TC: … Cine este acest Nick Land? L-ai menționat deja de două ori.

CF: … Nick Land este, în esență, un fel de Timothy Leary al anilor nouăzeci-două mii… Este filosof, a lucrat în departamentul de filosofie al Universității Warwick din Anglia la începutul anilor nouăzeci.

Unul dintre cei care m-a ajutat să înțeleg mai bine această istorie este prietenul meu, Simon Reynolds, care este un critic de muzică și cultură genial din Marea Britanie… un tip foarte formal, așa, foarte înțepat, un englez foarte intelectual… Land este ocultist, face tot felul de chestii aberante. Dar eu mi-am zis: bun, dacă Simon i-a luat interviu, atunci înseamnă că înțelege în termeni mai normali ce e cu tipul ăsta, Land. Simon fiind un tip foarte sănătos la cap.

[Notă (MeaSponte): Potrivit unei versiuni abreviate a interviului la care se referă Flynn, „La începutul anilor nouăzeci [pe când preda încă filosofie continentală la Universitatea Warwick], Land se auto-descria ca «profesor de ingineria delirului»”; zona lui de preocupări se situa la intersecția dintre „știință și superstiție, un amestec între ideile lui Deleuze și Guattari cu cibernetica lui Norbert Wiener și vastele lui cunoștințe în ocultism, magia haosului și parapsihologie: I Ching, Current 93 (forța asemănătoare cu kundalini despre care vorbea Aleister Crowley), numerologie cabalistică, mitul lui Cthulhu din proza lui H.P. Lovecraft, cosmologia escatologică a lui Terence McKenna, etc.”]

Astfel că… am citit interviul pe care i l-a luat Simon lui Land, în 1998… Și vorbește acolo despre cum Nick Land este posedat de trei sau patru entități în același timp. Asta e legenda, nu știu; fiecare înțelege ce vrea… dar așa zice legenda, că Land ar fi posedat de trei sau patru entități în același timp…

TC: Entități spirituale…

CF: Da. Demoni. Land crede total în demoni. Și pomenește de 93rd Current, care e o trupă muzicală care și-a luat numele de la „Current 93”, care este religia lui Aleister Crowley, Thelema. Membrii desenează pentagrame, au închiriat casa lui Aleister Crowley…

Deci, pentru mine, asta a fost ceva major. Adică, bun, tipul ăsta, care este o figură imensă în tehnologie și în viitorul inteligenței artificiale, îi spune prietenului meu, care îi ia interviu, că e băgat în cele mai oculte chestii din rock-ul industrial și Goth, de care eu tocmai mă ocupam pentru programul meu… Ce caută el în domeniul inteligenței artificiale?

TC: Dar care sunt ideile acestui Nick Land?… E în continuare profesor de filosofie?

CF: Da, sigur. Poți să-l găsești pe Twitter/X. Cred că numele lui acolo e „xenochronography” sau ceva de felul ăsta… dar înainte folosea „outsideness”. Mă rog. Poate fi sclipitor pe alocuri, are unele abordări interesante.

TC: Dar care sunt temele principale ale gândirii lui?

CF: Ce spune el este că toate scrierile lui au fost primite din alte dimensiuni, prin channeling. Știi, scriere automată. Ceea ce se face de secole; acum o sută de ani avem poeți precum W.B.Yeats… [Yeats a fost membru al ordinului ocult Hermetic Order of the Golden Dawn, din care a făcut parte și Aleister Crowley]. Yeats și soția lui făceau amândoi channeling ca să scrie o carte. Channeling înseamnă, în esență, că ești posedat să scrii un anumit lucru, ceva ce nu ai fi scris de unul singur…

TC: Ca și cum o forță exterioară vine și pune stăpânire pe mâna ta…

CF: Da… Iar scrierile lui Land cu privire la inteligența artificială, care sunt incredibil de influente, provin, după propriile lui declarații, de la o forță exterioară lui, care le-a scris cu mâna lui…

TC: Și acest Nick Land este un promotor al inteligenței artificiale?

CF: Da, este un promotor al inteligenței artificiale, dar filosofia lui este, în esență, că noi construim această inteligență artificială care urmează să devină nu doar super-inteligentă ci, la un moment dat, va ajunge atât de avansată că va fi omniscientă. Devine omnipotentă, deci super-umană, transcende umanitatea, ca o divinitate, și, în cele din urmă, distruge umanitatea. Punct la care Land intră de-a dreptul în textul Apocalipsei. Și termină spunând că devine demonii din cartea Apocalipsei.  

TC: Stai puțin… cine devine demonii din Apocalipsă?

CF: Inteligența artificială. Land spune că, prin inteligența artificială, noi construim demonii din Cartea Apocalipsei.

TC: Asta e poziția lui Nick Land?

CF: Da. Dar ar trebui să spun că este poziția multora dintre tipii ăștia din Tech. Elon Musk a spus că, prin inteligența artificială, conjurăm un demon.

TC: Da, a spus asta acum vreo zece ani, într-un interviu. Și a mai zis și alte chestii între timp. Dar Elon încearcă, sau încerca să tragă un semnal de alarmă. Pe când tipul ăsta, Nick Land, înțeleg că este în favoarea acestui lucru?!

CF: Cum să-ți explic, Tucker… La mulți dintre tipii ăștia, ce constați la final este că sunt sataniști, așa, în sens larg. Iar Nick Land a comentat că acei creștini care spun că, în actele lui de divinație, el vorbește cu Satana, nu greșesc întrutotul. Adică pare că înțelege această abordare. El zice că aude mesaje din exterior și că nu e lipsit de simpatie pentru cei care cred asta [că el lucrează cu Satana].

Drogurile sunt o poartă către contactul demonic?

CF: Dar ce e interesant la oamenii ăștia, inclusiv la Nick Land, este că ajung toți cam la aceleași idei. Și toți iau droguri. Și Elon, și Nick Land, și John C. Lilly, dacă e să mergem în urmă, în anii nouăzeci.

John C. Lilly era un om de știință genial, absolut eminent, care a început să ia ketamină, drog pe care, așa cum se știe, îl ia toată lumea în Silicon Valley acum și care duce la idei interesante, chiar dacă ești un ateu materialist. Toți ajung la aceeași idee, și anume că vine o eră a mașinilor, vin mașinile peste noi… Că aceste mașini evoluează acum în scopul de a prelua puterea pe Pământ, iar noi, oamenii, construind inteligența artificială, nu facem decât să ne spânzurăm cu mâna noastră. Idei care au o istorie mai veche…

Nick Land mi s-a părut interesant, dar a devenit mai puțin interesant când am realizat că au mai fost și alți oameni de știință, în anii șaptezeci – cum ar fi John C. Lilly, prezentat în filmul Altered States, un film horror din 1980, care avea aceste viziuni despre mașini. Le spunea „solid state entities” („entități în stare solidă”). Iar el avea aceste viziuni în anii șaptezeci, folosind tancuri de izolare senzorială.

Nu știu dacă l-ai văzut, dar, în noul film Mission Impossible, Tom Cruise luptă cu o inteligență artificială, iar primul lucru pe care îl face este să intre într-un astfel de tanc de privare senzorială unde are niște viziuni. Este unul dintre cele mai mari filme lansate vara asta. Or, povestea este inspirată de John C. Lilly și viziunile lui despre o apocalipsă cauzată de inteligența artificială, viziuni pe care el le avea într-un tanc de izolare senzorială în anii șaptezeci. Spun asta pentru că Nick Land este cel mai cunoscut promotor al acestor idei astăzi – mă rog, poate că azi nu mai este atât de cunoscut – dar ele au rădăcini mult mai vechi, din anii șaptezeci, dacă nu chiar mai devreme.

TC: Bun; deci oamenii ăștia iau toți ketamină și au toți aceeași viziune? Sau versiuni ale aceleași viziuni…?

CF: Sunt destui printre ei care iau ketamină ca să facă toate astea foarte stranii și foarte alarmante. Una dintre persoanele care a influențat foarte mult ambele zone – atât zona muzicală, de care mă ocupam eu în proiectul meu, cât și zona asta a inteligenței artificiale – a fost Brian Gysin, partenerul de creație al lui William S. Burroughs. Iar el spunea că, atunci când iei droguri, când iei psihedelice, una din chestii este că ajungi să-i identifici pe cei care iau aceleași droguri, pentru că au aceleași idei ca și tine; același drog duce la aceleași idei și sporește telepatia între indivizi care sunt pe aceeași lungime de undă, cum s-ar spune.

TC: Dar e cam bizar, nu? Oameni diferiți, din locuri diferite, din țări diferite, care vin din experiențe de viață diferite, dar iau același drog și ajung să aibă aceleași tip de viziune… Nu poate fi ceva organic.

CF: Sigur că nu. Este ceva bizar, indiferent ce credințe personale ai avea… Faptul că acești oameni iau același drog și au foarte multă putere și lucrează toți în industria tehnologică și primesc toți aceleași idei și aceleași frici. Unii chiar cred că vorbesc cu aceleași entități. Există cărți acum care spun că, dacă iei DMT [dimetiltriptamină], te întâlnești cu un „elf mecanic”. Deci, la aceleași drog, te întâlnești cu aceleași entități. Iar ăsta este un fenomen biologic extrem de interesant, indiferent de credințele personale ale indivizilor.

TC: Ca arta sacră străveche, care prezintă imagini similare, create în perioade diferite, pe continente diferite. Arta asta a fost creată de oameni care nu ar fi avut cum să se întâlnească unii cu alții. De ce desenează toți același om-pasăre, de exemplu…? Pentru că au aceleași viziuni. Ceea ce sugerează că aceste viziuni sunt reale.

CF: De ce este șarpele venerat peste tot în lume? O credință universală…

TC: Exact. Pentru că este ceva în exterior la care oamenii răspund; nu este ceva care vine din interiorul omului, ci din exteriorul lui.

CF: Da, asta a fost principala intuiție a lui Carl Jung, că ideile pot veni și din exteriorul omului, nu doar din interior.

TC: Da, numai că materialiștii nu vor să accepte această idee. Iar cultura noastră a eliminat, practic, cam din momentul în care am lansat bomba nucleară, posibilitatea ca această idee să fie adevărată. Dar astăzi ne repunem în legătură cu ceva ce toate civilizațiile umane, de-a lungul istoriei, au luat ca fiind adevărat, și anume că există un tărâm spiritual care este la fel de real ca iPhone-ul tău, ori ca masa asta. Iar acest ceva acționează constant asupra noastră. Ăsta este adevărul. Știu că tu iei asta ca pe ceva adevărat din prima, dar, pentru aceia dintre noi care au crescut într-o țară… aș numi-o deja lipsită de Dumnezeu, această idee e șocantă.

CF: …Fundamentul interesului meu pentru aceste lucruri vine din faptul că am fost crescut într-o familie creștină… La baza interesului meu pentru aceste subiecte a fost acest lucru pe care mi l-a spus mama mea, care este o bună creștină, că muzicienii iau droguri pentru inspirație – chestie pe care o știu toți muzicienii, că drogurile se iau ca să pătrunzi în domeniul spiritual.

TC: Eu nu știam chestia asta… Am presupus întotdeauna că acele intuiții, ori, mai bine zis, false viziuni, sunt, de fapt, lucruri care vin din interiorul persoanei. Altfel spus, am crezut analiza lui Freud, care zicea că nu folosim decât 10% din creier, că în capul nostru e ceva ca un fel de supă primordială de gânduri și viziuni pe care nu le cunoști, în viața de zi cu zi, dar, atunci când iei droguri, acea membrană se subțiază…  Dar nu mi-a trecut niciodată prin minte, până la vârsta maturității, când am început să văd realitatea, că viziunile acelea vin din exterior.

CF: E foarte important ce spui, Tucker… De câte ori vorbesc despre droguri, mă întâlnesc cu un fel de dublu standard. Orice consumator de psihedelice va spune: „Păi nu-i nicio diferență între ce se petrece în capul meu și ce se petrece în exterior”. Adică suntem toți una cu tot ce ne înconjoară… Cam asta ar fi marea lor intuiție, că lucrurile care se petrec în capul lor nu diferă de cele din afară. Asta până când psihonautul [consumatorul de psihedelice care călătorește în „astral”] se întâlnește cu vreun demon straniu pe DMT, și atunci dă înapoi și spune: „Frate, asta nu e decât în capul meu, n-ai de ce să te temi. Ce-i în capul meu nu poate ajunge în capul tău”. Deci trec de la una la alta…

TC: Asta până când două persoane diferite întâlnesc același demon… Atunci se întreabă – aoleu, ce-i asta?!

CF: Da. Dar psihonauții nu sunt neapărat cei mai logici indivizi.

TC: Sigur, numai că, din nou, ca să subliniez acest aspect, care ar trebui subliniat iar și iar și iar, pentru că nu este niciodată subliniat îndeajuns: acel tărâm există în afara noastră și noi nu îl controlăm. Și poate veni peste noi… poți aduce lucruri de-acolo în lumea noastră. Și poate dobândi control asupra ta.

CF: Sigur, sigur. Și, ca să dau și un precedent istoric la chestia asta, pentru că am fost întrebat dacă există un precedent istoric – pentru că pare foarte ciudat ca oamenii ăștia din domeniul tehnologic să facă chestii atât de bizare cu inteligența artificială când, din afară, ai spune că sunt destul de cu picioarele pe pământ… m-am gândit la Jack Parsons, nu știu dacă știi povestea lui…

Revin cu Partea a II-a.

Articol publicat inițial pe site-ul Mea Sponte.