Moneda americană se prăbușește cu sprijinul activ al Washingtonului. Lumea întreagă fuge de dolari. Atmosfera din SUA începe să semene cu Republica de la Weimar, care a adus la putere Nazismul.

Un editorial de Tucker Carlson la Fox News pe care l-am tradus pentru ActiveNews.

*

De la sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial, timp de aproape 80 de ani, dolarul american a fost moneda lumii.

Nu exista practic nici un colțișor pe planetă unde să ți se refuze o hârtie de 20. Chipul lui Andrew Jackson împreună cu faimosul sigiliu al Trezoreriei erau probabil cea mai cunoscută marfă de export a Americii.

De la Dar es Salaam, în Sri Lanka și până la cel mai mărunt punct de extragere a aurului din bazinul amazonian.

Orice proprietar de magazin de pe Pământ recunoaștea bancnota de 20 de dolari.

Dolarul era universal – nu doar în comerț, deși majoritatea tranzacțiilor internaționale se încheiau în dolari – dar și ca rezervă de valoare pe termen lung.

Băncile centrale din toată lumea stocau dolarii americani mai mult decât orice altă deviză.

Cei mai mulți dintre americanii de rând poate nu știau aceste lucruri. Sau știau, dar erau prea puțin interesați de ele.

Important e că era o situație foarte bună pentru toți cei care trăiau în Statele Unite.

Deoarece existau atât de mulți dolari americani în circulație în afara țării, costul creditelor în interiorul țării a rămas la un nivel artificial de scăzut.

Acesta a fost unul din motivele pentru care persoanele din clasa de mijloc își puteau cumpăra o locuință proprietate personală.

Iar guvernul american a putut să acumuleze datorii astronomice fără consecințe prea importante.

Din când în când, Congresul discuta ceea ce se numea plafonul datoriei, dar părea ceva atât de abstract.

Pentru majoritatea americanilor, subiectul nu părea prea important pentru viața lor. Nici nu avea de ce.

America tipărea dolarul. Noi controlam moneda de rezervă mondială, iar asta însemna că pentru noi banii erau ieftini.

Aveam privilegii pe care nimeni în lume nu le avea.

Era minunat – dar ce s-ar fi întâmplat dacă această stare de lucruri se sfârșea?

Nimeni nu se gândea cu adevărat la așa ceva, deoarece consecințele ar fi fost oribile. Oribile cu adevărat.

Însă am început să ne facem griji cam cu un an în urmă, când armata rusă a trecut frontiera ucraineană.

În sine însuși, acesta era un eveniment destabilizator. Războiul este întotdeauna un eveniment destabilizator.

Dar cel mai îngrijorător lucru a fost reacția Occidentului la invazia rusă. Decidenții politici din Statele Unite au înnebunit.

Joe Biden, ajutat de aliații săi Republicani din Senat, pare hotărât nu doar să răstoarne regimul din Rusia, dar și să arunce în aer ordinea economică postbelică – ordine care a adus atâtea beneficii generoase Americii atât de mult timp.

De aceea, am realizat încă de atunci că adevărata amenințare pentru viitorul nostru nu sunt miliardele pe care i le trimitem lui Zelenski. Era ceva nechibzuit, dar probabil că nu ar fi fost un capăt de țară pentru America.

Adevărata amenințare o reprezentau sancțiunile fără precedent pe care Joe Biden a fost autorizat – chiar încurajat – să le dicteze.

Vă amintiți că aceste sancțiuni aveau scopul de a răni Rusia. Dar încă din martie, anul trecut, părea evident că ele vor răni mai mult Statele Unite.

Iată ce vă spuneam acum 13 luni: 

Tucker Carlson: Trebuie să ne pregătim să pierdem poziția de deținători ai monedei de rezervă mondiale. Aceasta a început deja să se întâmple, încetul cu încetul. Este indubitabil.

Indivizi ca Joe Biden par să nu aibă nici cea mai mică idee despre ce se petrece. Sau poate își doresc ca acest lucru să se întâmple.

Joe Biden s-a lăudat la discursul despre Starea Uniunii că a făcut ca rubla să piardă 30 de procente într-o singură zi.

Însă, după ce vom termina de sărbătorit această victorie, ar trebui să ne întrebăm dacă ea nu reprezintă nici un inconvenient. Nu cumva e o victorie à la Pyrrhus?

Ia să vedem: aceste măsuri au determinat Rusia, China, India, Turcia și alte țări să se grăbească să scape de dolarul american. Să fim clari: ele reprezintă cea mai mare parte a economiei mondiale.

Am putea fi martorii celei mai imprudente și distructive măsuri luate de un președinte american împotriva Statelor Unite.

Asta era anul trecut. La vremea aceea, a părut că batem câmpii. Astfel de opinii erau considerate absurde. Chiar trădătoare.

Biden și aliații lui Republicani au numit sancțiunile contra Rusiei ca fiind moralmente esențiale. Am confiscat iahturile oligarhilor. Am închis Apple Store din Moscova.

Am fost asigurați că toate astea reprezintă victorii importante și că oricine pune sub semnul întrebării efectele lor pe termen lung este un lacheu al lui Putin.

Acesta era consensul la Washington, primăvara trecută. În caz că ați uitat, iată:

Kamala Harris, vicepreședinte SUA: Scopul sancțiunilor a fost întotdeauna - și continuă să fie - descurajarea, dar haideți să recunoaștem unicitatea acestor sancțiuni. Sunt unele dintre cele mai importante, dacă nu chiar cele mai puternice, pe care le-am dictat vreodată.

Jake Sullivan, consilier pentru securitate națională: Președintele consideră că aceste sancțiuni au rolul de a descuraja.

Antony Blinken, secretar de stat: În ce privește sancțiunile, cel mai important lucru pe care îl putem face este să le folosim ca factor de descurajare, ca un mijloc de a descuraja Rusia să se angajeze în noi agresiuni.

Joe Biden, președintele SUA: Chiar acum impunem sancțiuni economice puternice. Tăiem cele mai mari bănci ale Rusiei de la sistemul financiar internațional, împiedicăm banca centrală a Rusiei să apere rubla rusească, înghețând 630 de miliarde de dolari din fondurile de război ale lui Putin.

Tipii ăștia sunt niște caraghioși. La fel și Republicanii care îi aprobau dând din cap.

Te uiți la aceste secvențe și te întrebi dacă ei chiar credeau în ce spuneau, sau sunt mai stupizi decât par.

Aceste sancțiuni nu aveau cum să funcționeze așa cum ne-au promis tipii ăștia pentru că, spre deosebire de Statele Unite, Rusia nu are o economie aflată în ultima fază de finanțare.

Oligarhii ruși nu s-au îmbogățit prin derivate de credit și alte inginerii financiare. S-au îmbogățit vânzând lucruri reale, de care oamenii au nevoie pentru a trăi: petrol, gaze naturale, fier, îngrășăminte, cărbune, grâu.

Potrivit anumitor măsurători, Rusia are cea mai mare economie de resurse naturale din lume.

Deci pot face troc dacă au nevoie de ceva.

După un an, în ciuda sancțiunilor despre care vi s-a spus că sunt cele mai dure din istorie, rubla rusească este la fel de puternică față de dolarul american cum era și înainte de războiul din Ucraina.

Deci nu am rănit Rusia cu aceste sancțiuni. Oricum, nu pe termen lung. Dar ne-am făcut rău nouă.

EJ Antoni și Peter St Onge au scris un articol incisiv în Daily Caller săptămâna trecută, care explică în parte de ce s-a întâmplat așa:

„O caracteristică esențială a monedei de rezervă este natura sa apolitică, pe care Biden o distruge acum, după ce ambele partide de la Washington au aruncat în aer stabilitatea dolarului prin inflație.

„Acum, administrația Biden a decis să folosească dolarul ca pe o armă.

„Împreună, acești doi factori au trimis un mesaj străinilor. Mesajul este să părăsească sistemul cât încă se mai poate.

„Ca răspuns la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, SUA au înghețat rezervele de dolari ale băncii centrale a Rusiei. Să fie foarte clar: acestea nu erau proprietate americană. Erau dolari care aparțineau băncii centrale a Rusiei și poporului rus.

„Confiscarea avea drept scop să producă o retragere masivă a banilor din băncile rusești și un colaps al sistemul de credit al Rusiei.

„Nu a funcționat. În schimb, a dezvăluit dorința administrației Biden de a fura miliardele de dolari pe care străinii le dețin în mod legitim.

„Este greu de imaginat un pericol mai mare decât acest președinte.”

Noi toți am sesizat aceste lucruri, dar nimeni nu avea voie să spună nimic pentru că „Rusia = Rău”.

Nici măcar la echipele lor de hochei nu aveam voie să ne uităm.

Bun. Deci, ce credeți că s-a întâmplat cât timp noi ne dădeam cocoși și vorbeam de Winston Churchill?

Ei bine, străinii isteți – și sunt destui – au început să se descotorosească de dolari.

De ce? Pentru că Dolarul American nu mai era o rezervă de valoare demnă de încredere. Dolarul a devenit brusc o armă politică. O armă care putea fi îndreptată împotriva oricui îl deținea.

Dacă ai cu unul dintre vecini un diferend frontalier care nu a fost autorizat de Departamentul de Stat?

Sau ce se întâmplă dacă, din greșeală, critici teologia transgender și deranjezi Campania pentru Drepturile Omului?

Ei bine, guvernul SUA te poate denunța că ești imoral și apoi îți confiscă toți banii, așa cum a făcut cu Rusia.

Drept urmare, dolarul a început să fie mult mai puțin atrăgător pentru restul lumii. Așa a început De-dolarizarea, care s-a accelerat într-un ritm amețitor, fără ca presa americană să spună vreun cuvânt.

Drept urmare, Rusia a anunțat că va face afaceri în Asia, Africa și America Latină în moneda chineză.

Brazilia, care are un guvern nou-nouț, sprijinit de administrația Biden, a anunțat că va face același lucru. Brazilia are cea mai mare economie din emisfera vestică, după a noastră.

Pakistanul, un vechi aliat al SUA, a făcut la fel.

India și Malaysia, două dintre cele mai mari economii din lume, au anunțat că vor face comerț în monedele lor, nu în dolari.

Până și Franța, pe care am eliberat-o în al II-lea Război Mondial, folosește moneda chineză în comerțul cu gaze lichefiate.

China și Arabia Saudită au devenit acum parteneri comerciali importanți și fac comerț în yuani. Etc. etc. etc.

Aceste lucruri se întâmplă peste tot în lume și toți exclud dolarul din relațiile lor. Iar lucrurile se produc cu o rapiditate mai mare decât își putea imagina cineva.

Totuși, la Washington, nimeni nu pare să fie la curent cu ce se petrece.

Deci, dacă dorești ca toată lumea să aibă încredere în moneda ta, ultimul lucru pe care l-ai face ar fi să o folosești ca armă sau să tipărești prea multă.

Nimeni nu își dorește să dețină o monedă care valorează din ce în ce mai puțin, de la un an la altul.

Este economie de clasa a șasea, dar Joe Biden nu își bate capul cu așa ceva. Deci tipărește și mai mulți bani.

Iată-l anunțând încă un cec de 10 miliarde de dolari. Nu pentru voi, nu pentru cei din Palestine, Ohio, nici pentru altcineva din țara asta care are nevoie. Ci pentru guverne străine.

Joe Biden: În strânsă colaborare cu Congresul SUA, intenționăm să adăugăm alte 690 de milioane de dolari pentru o nouă finanțare a inițiativei prezidențiale pentru următorii doi ani, iar pentru următorii trei ani, administrația mea intenționează să colaboreze cu Congresul pentru a angaja 9,5 miliarde de dolari în acțiunile noastre de a face să progreseze democrația în lume. Când acest lucru se produce, cu toții suntem mai în siguranță.

 Am cerut de luni bune oricărui senator Republican care susține aceste lucruri să vină în emisiune și să explice cu calm de ce o face.

Nici unul nu a acceptat invitația.

Însă, în acest moment, ar trebui să ne întrebăm care sunt lucrurile deținute de Statele Unite și care își vor păstra valoarea în timp.

Ar trebui să facem un inventar al activelor noastre.

Biden, cum ați văzut, continuă să expedieze conținutul Trezoreriei - dolarii noștri - oligarhilor corupți din Europa de Est și din lumea întreagă.

Dar, în același timp – și ar trebui să fiți atenți la asta – vinde cel mai valoros lucru al Statelor Unite. Marele nostru Atu: e vorba de Rezerva Strategică de Petrol.

Pentru că, spre deosebire de dolar, petrolul are o valoare intrinsecă. Petrolul este energia transportabilă cea mai valoroasă cunoscută de om.

Astfel, spre deosebire de monedele fiduciare – cum este dolarul – petrolul va avea întotdeauna valoare.

De aceea, Rusia nu este sărăcită astăzi: pentru că are mult petrol. Dar noi avem mai puțin, pentru că Rezerva noastră Strategică a fost secătuită.

În ultimul exercițiu financiar, administrația Biden a vândut 218 milioane de barili de petrol. Inclusiv – bizar – guvernului chinez.

Într-un an, a vândut din Rezervă mai mult petrol decât în toți anii anteriori la un loc. Ce se va întâmpla când Rezerva se va goli?

Dar cu aurul nostru ce se întâmplă?

Oh, rezervele americane de aur nu au mai fost auditate de generații întregi. Pot să spună ei ce vor, dar adevărul este că nu știm cât aur există cu adevărat la Fort Knox.

La un moment dat, ce va mai rămâne din puterea Statelor Unite? O să ajungem să scoatem apă din Marile Lacuri și să o transportăm în Deșertul Gobi ca să facem plantații de bumbac. O să vindem draperii.

Care este soluția de ieșire din această situație?

Ei bine, încetarea imediată a războiului din Ucraina ar ajuta, iar noi am putea să o facem, pentru că suntem șefii NATO. Dar nici măcar nu încercăm.

Dimpotrivă, turnăm și mai mult gaz peste foc într-un conflict cu Rusia care arme nucleare, iar politicienii de la Washington sunt prizonierii fantasmelor bizare despre repetarea celui de-al II-lea Război Mondial, în care toți sunt Winston Churchill iar Zelenski este șeful Rezistenței Franceze.

Nu putem să nu vă dăm măcar un exemplu. Iată-l pe liderul Republicanilor din Senat, Mitch McConnell, luna trecută: 

Mitch McConnell: Voi încerca să explic poporului american că a-i învinge pe ruși în Ucraina este evenimentul cel mai important care are loc în lume.

 A-i învinge pe ruși în Ucraina NU este evenimentul cel mai important pentru Statele Unite. Nu este nici măcar pe locul 15 pe listă.

Este mult mai puțin important decât a pune capăt importurilor de fentanyl. Sau de a prezerva puterea dolarului american.

Dar dacă Mitch McConnell, Joe Biden și tot restul de lideri tembeli continuă pe această cale, un număr tot mai mare de țări vor face și ele ceea ce alții fac deja: vor începe să respingă dolarul.

Ce se va întâmpla atunci?

Toți acești dolari se vor întoarce acasă, iar valoarea monedei noastre se va prăbuși și mai mult. Va aduce sărăcie în Statele Unite. Care va produce obișnuita instabilitate politică și culturală ce survine după un colaps economic. După un dezastru.

Vă amintiți desigur imaginile cu roabele cu bani din Germania anilor 1920.

Voiai să îți cumperi o cafea? 30 de lire sterline în devize.

Copiii care se jucau cu teancuri de mărci germane fără valoare.

Aceasta era Republica de la Weimar, iar guvernul său a căzut din cauza hiperinflației.

Apoi, prăbușirea economică a dus la revoluții comuniste în toată Germania, până când vidul de putere a fost umplut de regimul nazist.

Aceste lucruri sunt binecunoscute.

Există însă un aspect pe care lumea pare să îl fi uitat.

Ce anume a provocat colapsul economic care apoi a aruncat în aer toată ordinea mondială?

De ce guvernul german și-a distrus propria monedă?

Foarte simplu: guvernul german făcuse datorii prea mari pentru a achita cheltuielile cu un război inutil.

Da, un război inutil a făcut asta.

Poate vă sună cunoscut.

Exact asta am făcut și noi, americanii, de decenii încoace. În Vietnam. În Irak. În Afganistan.

De fiecare dată, am reușit să scăpăm cu fața curată pentru că dețineam moneda de rezervă mondială.

De data asta, însă ar putea fi diferit. Foarte, foarte diferit.

Războiul cu Rusia este ultimul război pe care ni-l permitem.