Venirea lui Donald Trump la Casa Albă aruncă Uniunea Europeană între Scila și Caribda. Scapă cine poate...
Un editorial de Camille Gijs și Giovanna Coi, publicat în Politico, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews,
*
Liderii UE s-au adunat săptămâna asta la Davos, în Alpii Elvețieni, la întrunirea anuală a World Economic Forum (WEF), îngrijorați la maximum nu doar de gesturile belicoase ale lui Trump, ci și dependența lor economică de China.
Titlurile mini-conferințelor din program ne dau o idee despre starea lor de spirit. Suntdiscuții care trădează anxietatea liderilor europeni acum, la începutul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump la Casa Albă: „Europa: Unde găsim banii necesari”; „Dezbateri despre tarife”; „Cum să proiectăm puterea Europei?” și „Diplomație într-o epocă a dezordinii”.
Trump forțează Europa să aleagă și ambele opțiuni sunt pierzătoare.
Opțiunea 1: Să se supună voinței lui și să se decupleze complet de dependența de bunurile venite din China – ceea ce va supune la un test major unitatea dintre cele 27 de țări membre UE precum și instituțiile de la Bruxelles, declanșând, cel mai probabil, represalii din partea Beijingului și noi lovituri date economiilor europene deja în suferință.
Opțiunea 2: Să-l lase pe Trump și să se apropie în mod autonom de China, ceea ce va supune la test unitatea celor 27 de state membre UE, va determina cel mai probabil SUA să aplice tarife dureroase bunurilor europene ceea ce, ați ghicit, va însemna noi lovituri date economiilor europene deja în suferință.
Ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, se întreba: „Am intrat într-o nouă epocă a supraviețuirii celui mai puternic?”. Și tot el a răspuns: „Răspunsul meu este: da”.
Problema este că e posibil ca nici măcar cele mai puternice țări din Europa să nu supraviețuiască.
Peste tot în UE, guvernele se confruntă cu probleme politice și economice, încearcă să-și repornească motoarele economice în timp ce vistieriile goale, birocrația sufocantă, dobânzile mari și criza costurilor de trai încetinesc ritmul inovației (și consumului) corporatist, fără de care companiile europene nu au nicio șansă în fața rivalelor lor din China și America.
Primele două cele mai mari economii din UE sunt în epicentrul problemei.
Franța a avut patru premieri diferiți într-un an, pe fondul impasului bugetar și al unui deficit supradimensionat, și se rostogolește spre criză economică.
Germania, care trece și ea printr-o criză bugetară, a înregistrat o reducere a PIB pentru al doilea an consecutiv (fără precedent în ultimele două decade), trăgând după ea în abis și restul UE. Extrem de nepopularul cancelar german, Olaf Scholz, a fost forțat să organizeze alegeri anticipate în februarie – alegeri pe care mai mult ca sigur le va pierde.
Germania și Franța (împreună cu alte țări, precum Italia și Irlanda) sunt luate în cătare de Trump, care amenință să impună tarife pe orice, de la mașini la alcool și produse farmaceutice, în replică la surplusurile lor comerciale cu SUA.
Dar interesele economice ale UE nu sunt amenințate numai de tarifele pe bunurile produse în UE.
Dacă Trump face ce a promis și impune tarife de 60% asupra Beijingului, asta va remodela fluxurile comerciale globale, ducând la inundarea pieței europene cu produse chinezești la preț redus – ceea ce ar fi lovitura fatală dată industriei producătoare europene, și-așa extrem de slăbită.
Mirek Dušek, director la WEF, anunța că „forțele de fragmentare care sunt acum în lucru și influențează relațiile geo-economice și geopolitice” fac cu siguranță parte din agenda oficială, dar și cea neoficială la Davos, unde mulți lideri europeni se adună zilele astea ca să dezbată problemele lumii de azi (și să își înece amarul).
„Există un consens general că am intrat într-un mediu mai competitiv, geostrategic, geo-economic. Vedem modificări la nivelul liniilor de aprovizionare, la nivelul fluxurilor comerciale. Întregul peisaj se remodelează”, a spus Dušek.
Nu poți să faci turmă de pisici
Dar mai este un scenariu care-i sperie pe europeni. După ce a reușit să convingă UE, inițial rezervată, să adopte agenda lui anti-Beijing, Trump, ale cărui răsturnări de poziție sunt notorii, ar putea să facă brusc cale întoarsă și să înghesuie blocul european în cooperare cu „bunul, foarte bunul [lui] prieten”, Xi Jinping, președintele Chinei.
Există un precedent. În 2020, după ani de escaladare a ostilităților în timpul primului mandat al lui Trump, Washingtonul și Beijingul au încheiat un mic acord comercial pentru creșterea volumului de exporturi americane în China și calmarea războiului comercial dintre cele două țări.
Acum, Trump îl are lângă el pe miliardarul Elon Musk, un suporter al Chinei - care are nevoie ca Washingtonul să mențină legături bune cu Beijingul pentru a-și ține compania de mașini electrice, Tesla, pe linia de plutire.
Asta iarăși dă emoții europenilor; dacă UE rupe relațiile cu China, o eventuală reapropiere ulterioară între Washington și Beijing ar pune Europa într-o situație extrem de precară.
Luisa Santos, directoare adjunctă a celui mai mare lobby corporatist la UE, BusinessEurope, a declarat că europenii sunt conștienți de „posibilitatea ca la un moment să existe o înțelegere între SUA și China, probabil după ce se introduc tarifele. De aceea, trebuie să fim foarte precauți când vine vorba de politicile noastre față de China la acest moment, pentru că nu știm dacă va fi o continuitate, poate chiar o politică mai asertivă vizavi de China – sau dacă la un moment dat Trump va ajunge la o înțelegere de un fel sau altul cu China”.
Mersul pe sârmă către Beijing
A trata relațiile cu China cu precauție este dificil când UE nici nu știe în ce direcție s-o ia, nici nu are unitate internă pe subiect.
Pe de o parte, Comisia Europeană sub președinția Ursulei von der Leyen, a adoptat o poziție mai belicoasă față de China; or, ea este cea care ia deciziile de politică comercială. Bruxellesul a făcut câțiva pași ostili la adresa Beijingului, inclusiv impunerea unor taxe la importul de mașini electrice subvenționate, lansarea unei serii de anchete de defensivă comercială împotriva Chinei, anul trecut, și impunerea de obligații statelor membre să selecteze investițiile străine în domeniile tehnologice sensibile.
Pe de altă parte, unele țări din UE, cum ar fi Germania, Ungaria, Spania și Slovacia, nu vor să supere China, pe care economiile lor se bazează în mare măsură, și au încercat să limiteze ambițiile de securitate economică ale Comisiei.
Cu doar câteva zile înainte de inaugurarea lui Trump, întinzând o creangă de măslin Beijingului, António Costa, președintele Consiliului Europei (care reprezintă interesele guvernelor țărilor membre), a convenit cu Xi să organizeze un summit UE-China la Bruxelles la începutul lunii mai 2025.
Asta ca să înțelegem că nici instituțiile UE nu gândesc la fel; ce să mai spunem de cele 27 de țări membre.
„UE este deja prinsă într-o poziție foarte dificilă între SUA și China. Încearcă să aibă o abordare oarecum moderată față de China, comparativ cu poziția mai belicoasă a SUA”, a declarat Agathe Demarais, expert în politică geo-economică la European Council on Foreign Relations.
„Este clar că, sub Trump, ne putem aștepta la o înăsprire a poziției SUA față de China. În același timp, asta va pune UE într-o poziție foarte dificilă, pentru că ceea ce se întâmplă nu e deloc o reducere a riscurilor. UE se bazează și azi pe China la fel de mult ca și până acum. De fapt, în anumite sectoare, este și mai dependentă”, a continuat Demarais.
Ca să complice și mai tare lucrurile, luna viitoare au loc alegeri în Germania, iar rezultatul ar putea aduce Berlinul în tabăra anti-China a Comisiei (din care face parte și Parisul). Probabilul viitor cancelar, creștin-democratul Friedrich Merz, are o poziție mai critică privind Beijingul decât actualul cancelar, Olaf Scholz, ori decât predecesorul acestuia, Angela Merkel, și vrea ca Bruxellesul și Washingtonul să revitalizeze o înțelegere comercială abandonată acum o decadă.
Divide et impera
Aceste disensiuni din sânul UE îi sună excelent președintelui Trump.
Republicanul își exprimă de multă vreme revolta față de birocrația UE și a căutat să intre în relații bilaterale cu țările membre, ocolind Bruxellesul.
În ciuda protestelor UE, că astfel de relații fac parte dintr-un pachet, mai mulți lideri naționali europeni, inclusiv Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, și Victor Orban, prim-ministrul Ungariei, s-au dus să-i sărute inelul lui Trump la Mar-a-Lago după ce acesta a câștigat alegerile, în noiembrie trecut. Între timp, Trump i-a dat peste nas președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, evitând toate eforturile ei de a aranja o întâlnire.
Este un indiciu timpuriu că unii dintre liderii europeni, prieteni cu Trump, vor încerca să facă apel direct la președintele SUA pentru sprijin, lăsându-i pe tovarășii lor de uniune să se descurce fiecare cum pot.
„Faptul că Statele Unite încearcă să ne dezbine nu este nou; mereu a fost așa”, a declarat un funcționar UE în condiții de anonimitate. „Americanii nu sunt cei mai mari fani ai Uniunii Europene. China face și ea tot timpul același lucru”.
„Trebuie să rămânem uniți”, a adăugat el.
În epoca Trump 2.0., asta va fi o misiune și mai grea decât până acum.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Pierderea întregii economii nationale a României și înlocuirea ei cu o economie speculativa a străinilor care exploatează în folosul lor toate resursele minerale, energetice și umane , incapacitatea, lipsa de vointa a “politicienilor pro-europeni( pro-occidentali)” de a conserva ceea ce a realizat poporul român, prin muncă intensă, sub conducerea regimului socialist de stat , a fost cea mai mare tragedie nationala ce dureaza de 35 ani. Interesant este că statul România, odata cu pierderea Economiei nationale, a pierdut total si abilitățile politico-diplomatice pe care le deținuse în deceniile anterioare și care il făcuseră cea mai independentă țară din întreaga zonă sovietică de influență.( CAER)…Noua Securitate este impanata cu alogeni, cu indivizi ticalosi mulțumiti că au putut jefui în tihnă o foarte mare parte din avutia romanilor, satisfacuti ca deținători si intermediari ai puterii legislative, executive si judecatoresti (”stat paralel”), yes-mani plini de privilegii, ce au transformat România în colonia companiilor multinaționale occidentale.
Chiar daca pe pe hârtie Tratatul de aderare prevede că UE este o „uniune de state suverane și independente”, in realitate Tratatul a ramas doar un paravan juridic al guwernelor statelor mai mari ( Germania, Franta )si al corporatiilor adiacente pentru acapararea resurselor economice ale statelor mai mici, ale „marginalilor”.
Dupa aproape 2 decenii de minciuni si manipulari in multitudinea de formule politicianiste, versatile, o mare parte o poporului român a înțeles că România este într-o situație foarte-foarte rea, că structurile euro-atlantice si impostura guwernantilor României au provocat depopularea țării, jaful generalizat, deromânizarea societății, traficul de droguri, traficul de persoane, corupție extinsă in toate institutiile statului etc. În acest rastimp, o mare parte din români au înțeles si că nu există democrație reala, reprezentativitate politica asumata, că alegerile sunt trucate și la conducere ajung, se perpetueaza, aceleași grupuri de interese ( populistii, social-democratii, liberalii, minoritatile etnice), iar poporul majoritar este lăsat mult în urma intereselor oligarhice locale si transnationale. în România, minciunile propagandei globaliste, „regimul politic globalist psd-pnl-udmr-minoritati” a impins un Popor in alienare politica, in migratie economica, iar Tara in faliment, indatorata mafiei financiare globale; recunoașterea cvazi-generalizată a acestei realități dure este doar o chestiune de timp.
Avem nevoie ca de aer de lideri politici responsabili, alesi direct de Popor; avem nevoie de o asanare morala a societatii, a tuturor institutiilor statului, o actiune de durata care poate fi dusa la bun sfarsit doar prin resolidarizarea romanilor onesti, reorganizarea lor de la mic la mare sub auspiciile unui PLAN pragmatic-national pentru Tara, prin noi insine, valorificand energiile pozitive ale tinerilor destoinici si experienta – inteleptita a celor mai varstnici.