Discursul de ieri al lui Călin Georgescu a fost (din nou) extraordinar. Reușita creării acestui parteneriat cu George Simion este ca o mână întinsă de sus pentru a ne trage la timp din hăul în care ne trag diavolii de tip Soros.

Prin linșajul mediatic declanșat la adresa echipei Georgescu-Simion, prin haituirea și bombardarea ei cu toate armele manipulării și josniciei, se vede acum, cu claritate, hăituirea noastră ca popor, robirea care ni se dorește!

Cu o jumătate din poporul român aruncat în afara Grădinii Maicii Domnului, o parte în perioada de tristă amintire Băsescu-Petrov și alta rămasă încă de acum peste 80 de ani, după Pactul Ribbentrop-Molotov, s-a reușit mai ușor ținerea noastră în robie, a celor 16-18 milioane, dacă om mai fi atâția aici, la umbra Carpaților.

Este una dintre fețele crude ale războiului total contra poporului român. Distrugerea economiei și acapararea resurselor sunt proba anihilării forței normale, de "război”, a poporului român. Atacarea culturii și spiritualității de către cadrele neokominternului, de la GDS și Soros, concomitent cu ocuparea palierelor universitare, ale justiției și politicului, sunt tot parte ale războiului total împotriva poporului român.

Acum am ajuns însă la bătălia cea mai importantă. Alegerea între credință și necredință, după cum a sintetizat Călin Georgescu.

Acum s-au unit forțele întunericului pentru distrugerea forței extraordinare (distincția îi aparține lui Sun Tzu), cu care se poate câștiga victoria. Aceasta este Cultura în frunte cu Credința în Dumnezeu. Când cele două forțe de luptă sunt anihilate, poporul acela dispare. Despre asta este vorba.

Războiul împotriva altarelor e mai vechi dar acum este la un grad de lovire înfricoșător. Arată de parcă a început cernerea popoarelor. În Occident situația e încă și mai gravă. Războiul împotriva credinței creștine este unul generalizat. De aceea, cum spune și Georgescu, România este în acest moment cea mai importantă țară a Europei. Nu doar pentru resursele sale cu care ne-a dăruit Dumnezeu, ci pentru credința pe care o poate reinsufla Europei creștine.

Victoria este foarte aproape. Parteneriatul dintre experiență și tinerețe, dintre înțelepciune și energie, dintre diplomație și creativitate, dintre smerenie și râvnă, dintre iertare și iubire, dintre Georgescu și Simion, este, cu adevărat, o lucrare duhovnicească și o pronie cerească

Înțelegerea acestei ecuații, după emisiunea lui Marius Tucă și Călin Georgescu de aseară, i-a provocat, însă, se pare, ayatollahului sistemului necredinței, Vladimir Tismăneanu, un șoc psihosomatic. Scurtcircuitul a fost prea puternic pentru ultima sa rămășiță de creier, cea diabolică, cu care împrăștia ură, cât mai putea, săracul, prin orificiile sale de exprimare.

Șocul a fost total. A încremenit. A înghețat. Frica i-a pătruns în oase, ligamentele i s-au lichifiat, carnea flască i-a cedat.

Homunculul s-a automumificat.

Tismăneanu a revenit la stadiul inițial, de dinainte de a primi supozitoare energizante inserate cu pumnul expert al lui Petrov: o legumă, numai bună de aruncat într-o okroșka, din cea suptă de progenitorii săi prin budoarele hotelului Lux din Moscova, după câte-o orgie proletară sexomarxistă.

Biata matrioșkă stricată neobolșevică a paralizat.

Intelectualii lui Petrov au dat în benga.

Cine le va mai trage clopotele?

Democrație, tribalism, neobolșevism. Un răspuns la interviul comandat cu V.l. Tismăneanu

Cel ce se încumetă să citească semnele vremurilor va descoperi primejdii care par să amenințe lumea și popoarele la scara lor. Chiar și așa, nu trebuie să ne lăsăm vizitați de anunțuri apocaliptice, ca cel strigat de sub steag străin de către Vladimir Tismăneanu, avertizându-ne că România se va „sinucide” dacă-l votează pe George Simion și, dimpotrivă, se va salva fesenistic prin marioneta Nicușor Dan, instrumentată de mogulul filorus Matei Păun, cu tentacule la Minsk și Moscova.

Cunoscând foarte bine tribalismul, Volodea, fiul tatălui său, bolșevicul (membru al unuia dintre triburile care au nenorocit popoare întregi și au lansat formula cea mai vicleană a nihilismului distrugerii), în stilul său dozat cu mult cinism, acuză proiectiv românii, care nu sunt de acord cu el și cu Nicușor și cu prietenii lor, Pappadi, Pipihagi, Șuncoski, Pale-ologu, fiul lui Marin Oltescu, Bă-nescu et eiusdem farinae, toată gloata lor tribală, cum că ar avea propensiune spre dictatură (pe care tocmai el și ai lui au împământenit-o și ieri în regimul vechi și astăzi în regimul nou de după 89).

Noi, românii care vom vota cu George Simion și Călin Georgescu, provenim, zice el, din straturile întunecate unde persistă autohtonismul, suveranismul, autarhismul, din care izvorăsc, în vederea lui, tot felul de înclinații de tip „contra” (ticăloșiei, desigur), socotind el, implicit, că o parte de Românie, probabil cea creștin ortodoxă, nu se află în Europa.

Desigur, în Europa care-i place lui, cea marxist-progresistă, globalist-neoliberală, bolșevic recolorată în albastru, anti-creștină, anti-națională, anti-suveranistă etc.

El și ai lui, coborâți din tribul al cărui simbol este secera și ciocanul puse peste steaua în cinci colțuri (unii dintre ei nutresc speranța că vor păstra în veac racla păzită de demoni în care este depusă mumia de la Kremlin), anunță că România se va sinucide dacă românii vor continua să creadă că au dreptul să voteze, să aleagă pe cine vor, adică dacă vor îndrăzni să devieze de la linia troțkistă stabilită definitiv de el, Volodea și de ai lui, cei din același trib.

Și ca să preîntâmpine răspunsul celor batjocoriți, ponegriți sub glonțul acuzelor, atribuie românilor și alte înclinații morbide, precum ar fi cea spre dictatură, ca și cum nu tătuka și mămuka lui au adus-o în România, călare pe tancurile sovietice, ci noi, românii, cei mișcați de impulsuri „secu-legionare” (eticheta inventată de el, de care se bucură cu sughițuri slutoase).

Românii care vor vota cu Simion sunt, zice el, un trib primitiv, setos de epurări și regim penitenciar. Numai că tribul acesta are numele lor. Iată ce scria unul dintre ai lor, „iuropenii” cei „civilizați”, pe 8 decembrie, 2024, pe numele său Pipihagi: „Un lucru e important: toți agenții Rusiei, la închisoare sau neutralizați, în funcție de implicare: trădători sau idioți utili. Influenceri, politicieni, securiști, academicieni, clerici, jurnaliști - nu contează. Neutralizate câteva mii de cozi de topor. Rapid, până la prezidențiale.” (8 decembrie 2024).

Rapid și fără dovezi, fiindcă în practica patapievicilor cei ce au alte opinii sunt demni de spânzurătoare (patibulo dignus est) la „simplul prepus”, cum suna o prevedere a legiuirilor dietei clujene (tot la Clujul trădător, doar că era cu circa 200 de ani mai înainte).

„Adevărata democrație este cea explicată de Papahagi” (și reiterată de Tismăneanu în interviul său comandat - n.n.): „cine nu are aceeași opinie cu noi, să meargă la pușcărie! Cum de ce? E „putinist”, e „legionar” („secu-legionar” - ca noi? - , precizează Tismăneanu - n.n.), zice ceva anti-noi și regimul nostru”, deslușește pe Facebook avocata Ingrid Mocanu.

Obsesia lui Tismăneanu este să stabilească definitiv că înclinațiile spre dictatură, cele de ieri și cea proiectivă de azi, ar izvorî din adâncurile sufletești ale poporului român, când de fapt asemenea înclinații țâșnesc mereu din întunecatul substrat sufletesc al tribului din care face el însuși parte, cu Papahagi, al cărui tată a fost trimis de odioasele organe comuniste să reprezinte studiosul regim ceaușist la Roma și Lisabona, cu jacuzzistul Baconski, fiul din flori presărate pe saltele de spital de tăticul proletcultist, „patibularul” Patapievici, cu urmașul lui Brucan, bulibașa soroșist-fesenist Pleșu, marele Liigheanu, micul Bănescu, ceafă-groasă Cărtărescu, gomosul cu cioc Paleologu, pui, și el, de turnător, de clasă, ce-i drept, și deasupra lor, lăsându-și tălpile și izmenele pupate de „elitele” de mucava, matrozul etilizat Petrov.

Problema co-responsabilității pentru regimurile dictatoriale merită, incontestabil, o dezbatere aprofundată, una de sine stătătoare. Am putea să ne referim la co-responsabilitatea tată-fiu pentru o crimă imprescriptibilă precum a fost cea a instaurării regimului comunist de ocupație în România și în tot Estul fost comunist. Acest regim a fost adus, ca ideologie și ca sistem de gândire, în România, de bolșevicii confraterni cu cei care l-au instaurat și în Rusia, spre a fi, după aceea, apărat în tot Răsăritul de forța militară și ideologică a imperiului ruso-sovietic.

Între instauratorii comunismului ideologic s-a aflat și tatăl lui Tismăneanu, iar între apărătorii și promotorii comunismului (inclusiv în forma lui național-comunistă) s-a aflat și propagandistul politic, de partid, Volodea Tismăneanu.

Aici co-responsabilitatea este la ea acasă. În fapt, „suferința morală” a lui Tismăneanu în speța secu-legionară, la gândul că ar ieși victorios în alegeri George Simion, are un alt substrat.

Ca și în alte situații, el s-a folosit de ocazie ca să lovească încă o dată în cultura profundă românească și în exponenții onești ai acesteia.

Preluăm aici caracterizarea foarte riguroasă a unei doamne, postată pe facebook: „Întâiul comunist al țării, Vladimir Tismăneanu (Volodea Tisminețki) continuă să facă ce știe el mai bine: să mintă, să manipuleze, să pună etichete, să înjure, să ceară condamnări la închisoare pentru delict de opinie (vezi postarea lui Tismăneanu).

Așa cum au făcut și înaintașii lui. Provenit dintr-o familie bolșevică, cu istoric bolșevic, beizadeaua comunistă, crescută în cartierul Primăverii (ca orice copil de nomenclaturist), se dă mare profesor prin SUA unde nu-l mai ia nimeni în seamă din cauza apucăturilor comunistoide.

Dar cel mai grav este că s-a cocoțat fără rușine pe mormintele celor care au murit în temnițele comuniste din cauza bolșevicilor ca alde taică-său și aruncă cu mizerii în toți cei care nu îl recunosc pe el de mare anticomunist.

Se răsucesc în morminte martirii din închisorile comuniste când văd asemenea fenomen contra naturii, ca cel mânat de ură viscerală contra exponenților României profunde și creștine să se împăuneze cu titlul de anticomunist!

Cât a stat în România îi ridica osanale regimului comunist. Iată ce scria marele "anticomunist" în 1981: "Programul PCR reflectă interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, fiind însusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism."

Aceasta este doar una din ideile propagate de Vladimir Tismăneanu înaintea plecării sale dirijate din România. Cât de ticălos să fii să crezi că te ia cineva în seamă când simulezi anticomunismul în timp ce ai bolșevismul în ADN?

Fiul lui Leonid și Hermina, costumat în politolog, nu poate simți democratic, după ce în 1982, nu mai devreme, a părăsit țara pentru a ajunge în SUA, de unde povestește tineretului de azi cum au fost părinții lui patrioți și neînțeleși pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

Și apropos de partida rusă, exprimată pe vremea tatălui său de ARLUS. După cum bine știi, Tismănene, ARLUS a fost o oficină a spionajului sovietic, iar tatăl tău era printre cei mai de încredere oameni ai Moscovei: «După război, printre primii care au fost trimiși de la Moscova în România au fost Tesmenețki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) și Răutu/Oigenstein. Graba cu care au fost trimiși în țară arăta că erau printre cei mai de încredere oameni ai Moscovei»" – declara Alexandru Bârlădeanu (Lavinia Betea, „Alexandru Bârlădeanu, despre Dej, Ceaușescu și Iliescu").

Nici tânărul George Simion și nici părinții lui n-au avut vreo legătură ieri sau azi cu oficine documentate ale imperiului ruso-sovietic sau cu cele ale Securității, ca olimpicul cubanez Nicușor Dan.

"Partida rusă" era un pericol extrem și pe vremea în care părinții tăi, Vladimir Tismăneanu, au fost trimiși de puterea bolșevică a Moscovei în România!

Ar trebui să spui tot atât de apăsat că pericolul vine de la cei care au adus bolșevismul în România, ca să odrăslească sub forma internaționalei globaliste din care faci parte chiar tu, Vladimir Tismăneanu!”, conchide simpatica doamnă.

Acesta este tribalismul, Tismănene, și tu ești unul dintre exponenții acestuia nu românii care-și permit în mod legiuit, conform Constituției și Cartei drepturilor omului, să voteze liber, așa cum le dictează conștiința, nu cum crezi le dictezi tu din speluncile neobolșevismului absolut unde te exprimi, după ce ai fost plătit de statul comunist și post-comunist, acolo unde ai fost marșutizat.

La vreme de criză maximă toate „conservele” se sparg. De la fosta secretară PCR Lucia Hossu Longin la turnătorul securist Dan Șucu, decorat de parazitul intestinal ieșit din dosul lui Soros la Cotroceni în urma loviturii de stat din decembrie 2024.

La Tismăneanu nu mai era nimic de spart. Se scursese, pe pantalonii lui Petrov, și ultima zeamă maro din conserva sovietică ruginită, primită cadou la plecare de Leonte-Ciungul tocmai de la tătuka Stalin.

La vederea lor, ultragiată, Doamna Maria i-a băgat direct la ars.

Ce putem să-i mai urăm?

Cremare ușoară?