Un atac al Israelului în Iran pare iminent. Statele Unite și-au declarat deja sprijinul. Dar șirul de explozii în lanț care s-ar putea declanșa în lumea întreagă va avea consecințe incalculabile.

În urmă cu trei săptămâni, s-a aflat că Iranul a reușit să îmbogățească uraniul până la un grad de puritate de 84%.

Foarte aproape de pragul de 90%, necesar pentru fabricarea Bombei Atomice.

De unde s-a aflat? De la inspectorii internaționali care monitorizează activitatea nucleară a Iranului.

De aici, informația a ajuns în presă.

Știrea din spatele informației era că Iranul se află foarte aproape de a reuși atingerea pragului de 90%, necesar fabricării Bombei Atomice.

Teheranul a dezmințit informația, calificând-o drept „calomnie” și „distorsionare gravă” a faptelor. Experții iranieni au susținut că nivelul de îmbogățire nu depășește 60% și că „prezența unor particule de uraniu peste 60% în procesul de îmbogățire nu înseamnă o îmbogățire peste 60%”.

După o săptămână, un raport al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA)confirma faptul că Iranul a atins un nivel de îmbogățire de 83,7% într-un raport secret, dar pe care pare să îl fi văzut toată presa mondială.

Care este adevărul, contează mai puțin. Pretextul este important.

Știm asta de lacolosala mistificare din 2003, când Bagdadul a fost acuzat că deține Arme de Distrugere în Masă, iar în cacealmaua soldată cu invadarea Irakului și spânzurarea lui Saddam a fost implicată și IAEA.

Pe de altă parte, nici Iranul nu este ușă de moschee. A dovedit-o în repetate rânduri. Iar o bombă nucleară în mâinile ayatollahului, cu care să îi amenințe și să îi pedepsească pe „necredincioși”, nu este cea mai roză perspectivă din lume.

Cu câteva zile înainte ca raportul IAEA să ajungă în presă (semn că lumea e mică și vorbăreață),Israelul a avertizat că „toate mijloacele sunt luate în considerare” pentru a împiedica Iranul să obțină arma nucleară.

În ultimele 24 de ore, evenimentele par să se precipite.

Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a mers în Israel.

Într-oconferință de presă comună cu omologul său israelian Yoav Gallant, cei doi au avut declarații trase la indigo în privința Iranului.

Lloyd Austin:

„Președintele Biden a arătat cu claritate în repetate rânduri că Statele Unite nu vor permite Iranului să dobândească arma nucleară.”

Și:

„Acțiunile destabilizatoare ale Iranului nu sunt o amenințare doar pentru Israel, ele sunt o amenințare pentru regiune și pentru lumea întreagă.”

Yoav Gallant:

„Iranul urmărește să producă arme nucleare și amenință nu doar Israelul, ci toată lumea. Domnule Secretar, estede datoria noastră să luăm toate măsurile necesare pentru a împiedica Iranul să obțină arma nucleară.”

Un atac al Israelului asupra Iranului ar veni mănușă atât Tel Avivului cât și Washingtonului.

Guvernul Netanyahu se confruntă la el acasă cu proteste masive împotriva unor măsuri din domeniul juridic și pe care, în alte condiții, cancelariile occidentale le-ar numi „o tentativă de subordonare a justiției”. Și care ar duce la revoluții colorate. Nu și în Israel, însă. Dimpotrivă.

Atacul asupra Teheranului ar fi diversiunea perfectă, în condițiile în care opinia publică din Israel consideră Iranul un pericol existențial.

În urmă cu câteva zile, Netanyahu declara:

„Iranul, care face apel public la distrugerea noastră, are dreptul să își apere armele distrugătoare care ne-ar masacra? Dar noi avem dreptul să ne apărăm? Este clar că îl avem și este clar că o vom face. Nimic nu ne va descuraja să ne apărăm țara și să îi împiedicăm pe dușmanii noștri să elimine statul evreilor.”

Pe de altă parte, pentru Statele Unite, o lovitură „preventivă” israeliană în Iran ar fi mană cerească în condițiile Războiului din Ucraina.

Teheranul s-a arătat un aliat fidel al Moscovei, livrându-i arme, muniție și în special faimoasele drone kamikaze Șahid, care fac ravagii, ridiculizând sistemele antiaeriene occidentale.Doar borcanele cu gogonele lansate de gospodine le mai pot doborî.

Iar colaborarea dintre Rusia și Iran se consolidează de la o zi la alta.

De altfel, în conferința sa din Israel, secretarul american al Apărării nu a uitat să precizeze:

„Suntem mai ales preocupați de dezvoltarea continuă a parteneriatului strategic al Iranului cu Rusia, inclusiv de folosirea dronelor iraniene pentru a teroriza și ucide civili nevinovați în Ucraina.”

Și:

„De-a lungul anului trecut, cooperarea militară a Rusiei cu Iranul s-a adâncit, ceea ce ridică serioase riscuri pentru această regiune (Orientul Mijlociu) și pentru siguranța cetățenilor dvs. Iranul câștigă o experiență și expertiză importantă pe câmpul de luptă din Ucraina pe care în cele din urmă o va transmite periculoșilor săi aliați din Orientul Mijlociu.”

De altfel, este interesant că Lloyd Austin a alocat o parte mai mare din discursul său Războiului din Ucraina decât riscului nuclear reprezentat de Teheran.

Lumea întreagă fierbe. Crizele militare, economice și sociale se îngrămădesc de-a valma unele peste celelalte.

Un atac al Israelului asupra Iranului poate avea consecințe incalculabile. Chiar dacă s-ar dori doar o „lovitură preventivă limitată”.

Riscă să ducă la explozii și escaladări în lanț, în Orientul Mijlociu, în Ucraina/Europa, în Taiwan/Pacific...

Și, nu în ultimul rând, ar arunca în aer prețul petrolului. Adică exact ce mai lipsea în actuala criză energetică mondială.

Liderii mondiali par deciși să verifice cât de solide sunt lacătele Armageddonului.