În Cornwall (Marea Britanie) a avut loc întâlnirea G7. G7 a însemnat în Franța, Germania, Italia, probabil și în alte părți „lumea bună” (le beau monde). Dar, dacă ne uităm bine la cei care compun azi cândva prestigiosul G7, pe lângă SUA (Marea Britanie, Germania, Japonia, Franța, Italia, Canada), vedem imediat că este vorba doar de principalii parteneri (și supuși) ai SUA. Criteriul actual anunțat al selectării lor e cel al PIB-ului pe cap de locuitor (un calcul pur occidental, irelevant pentru restul lumii). Lipsesc China, India, Rusia, Brazilia, Turcia și Africa de Sud. Italia se găsește, cu o datorie faraonică, într-o situație aproape comparabilă cu cea a Greciei de acum câțiva ani. Canada e o țară frumoasă și bogată, dar nu e o mare putere, ci doar vecinul sigur al SUA, așa cum nu prea e Mexicul. PIB-ul Chinei e egal cu cel rezultat din însumarea PIB-urilor a patru sau chiar cinci din țările G7, exceptând SUA.

Reuniunile la care a participat președintele Joe Biden au fost mai degrabă formale, un bal mai mult sau mai puțin mascat (la una a fost invitat și președintele român, Klaus Iohannis, care a avut onoarea de a-și ciocni pumnul de augustul pumn american; de la Trump primise o șapcă), ca să nu spunem un „Congres al babelor” din Viena lui 1815. Asemenea întâlniri nu mai impresionează pe nimeni, produc mai degrabă iritare, glume, satire sau doar indiferență în rândul populațiilor. Și nici măcar importanta întâlnire dintre Joe Biden și Vladimir Putin nu e de prima mână. Decât din punct de vedere militar. Întâlnirea de gradul zero ar fi fost cea dintre SUA și China, care, iată, nu poate avea loc deocamdată.

Joe Biden s-a întâlnit cu Vladimir Putin după ce l-a făcut recent „asasin”. El însuși nu e un președinte recunoscut pe deplin nici măcar acasă, în SUA. Donald Trump nu-l recunoaște nici astăzi și destulă presă „republicană” sau trumpistă anunță întoarcerea lui Donald Trump în vara sau în toamna asta. E adevărat că încă se renumără voturi în SUA, un audit în statul Arizona, comitatul Maricopa. Alte state republicane se pregătesc să facă același lucru. Dar e foarte improbabil ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă fără noi alegeri. Auditul din Maricopa pare să fi provocat și reacții la Departamentul de Justiție, și noi comentarii ale lui Donald Trump, liderul de facto al republicanilor, precum acesta: „Că e vorba de mașinile de vot, de votanți care nu au vârsta legală pentru a vota, de persoane decedate, de străini aflați ilegal pe teritoriu, de voturi adăugate, de voturi falsificate, de voturi ale celor absenți, de livrări ale voturilor prin poștă sau de absența lor, de cutii cu voturi, de oameni plătiți să voteze sau de alte lucruri, alegerile prezidențiale din 2020 sunt, după mine, crima secolului” (Zachary Stieber – „Trump wanted Supreme Court to order new election in key swing states, emails show”, theepochtimes.com, 16.06.2021).

Ce au putut negocia la Geneva Joe Biden și Vladimir Putin ? După cum a reieșit din conferințele lor de presă, ambasadorii celor două mari puteri se vor întoarce la posturile lor. Un mare pas înainte. E posibil să aibă loc și un schimb de prizonieri (tot pe podul din Berlin?). Echipe ale Ministerului de Externe rus se vor întâlni cu echipe din Departamentul de Stat pe diferite subiecte de interes bilateral. S-a discutat și despre securitatea cibernetică, despre activitatea ONG-urilor, despre grosolanele și abuzivele mistificări ale mediei, despre falsele îngrijorări privind Arctica.

Dar, deocamdată, în urmă cu câteva zile, SUA au acordat Ucrainei un nou ajutor militar în valoare de 150 de milioane de dolari. Tot recent, Vladimir Putin precizase că o eventuală aderare a Ucrainei la NATO ar însemna încălcarea unei linii roșii, adică Rusia va reacționa brutal. Și Ucraina riscă să devină mult mai mică, dacă nu cumva să dispară de tot de pe hartă. Iar România și-ar putea recupera teritoriile pierdute în favoarea fostei Uniuni Sovietice. La fel ca Polonia, Ungaria și Rusia, bineînțeles. Teritoriile și cetățenii români (la fel ca polonezii și maghiarii) care locuiesc dincolo de granițele actuale. Pentru moment, Ucraina, care nu este încă țară NATO, a devenit un ciudat poligon de antrenament – nu mai puțin de șapte exerciții militare împreună cu NATO sunt prevăzute în Ucraina pentru anul în curs. La granița Rusiei. La Forumul Economic de la Sankt Petersburg de la începutul acestei luni, ministrul de Finanțe rus a anunțat că, până într-o lună, Rusia va renunța la toate rezervele sale în dolari și își va diminua semnificativ rezervele în lire sterline. În schimb, își va spori rezervele în yuani, în euro și în aur.

Din punct de vedere economic nu a fost nimic de discutat între delegațiile SUA și Rusia. Decât, poate, ridicarea unor sancțiuni americane (și europene). Care vor fi discutate în următoarele șase luni. Rusia s-a reorientat economic spre Asia și e din ce în ce mai puțin interesată de Occident. După lovitura de stat din 2014 din Ucraina, după Maidan, relațiile politice, economice și militare ale Rusiei cu China, India, Iran și alte țări din Asia au devenit mult mai consistente. Ne putem întreba dacă Republica Populară Chineză a refuzat un summit cu Joe Biden. Ar putea fi mai multe explicații. Politica agresivă a lui Donald Trump față de China e continuată de Administrația Biden. În plus, originea virusului devastator nu e deloc clarificată.

După Gilbert Doctorow, important expert american în relațiile SUA-Rusia, negocierile americano-ruse vor fi în primul rând militare. Summit-ul de la Geneva nu e decât „deschiderea”: „De ce ține Joe Biden să organizeze o întâlnire atât de devreme în mandatul său? Ni se spune că obiectivul este acela de a obține o „mai mare stabilitate” în relațiile bilaterale. Dar nu i-am auzit pe comentatorii de la noi explicând despre ce stabilitate ar fi vorba [...]. Din punctul meu de vedere limitat, summit-ul n-are decât un obiectiv, să pună capăt unei curse a înarmărilor pe care Statele Unite sunt pe cale s-o piardă, dacă nu cumva au pierdut-o deja irevocabil, și să împiedice ca schimbarea echilibrului strategic în defavoarea Statelor Unite să se mai agraveze. Avantajul secundar ar fi anularea cheltuielilor militare prevăzute, cheltuieli care depășesc cu mult 1 000 de miliarde de dolari alocați pentru a moderniza numai triada nucleară. Aceasta ar permite eliberarea unor fonduri pentru a face investiții masive în infrastructuri pe care Biden acum încearcă să le facă adoptate de Congres [...]. De la retragerea Statelor Unite din tratatul ABM (anti-ballistic missile – n.n.) în 2002, sub George Bush, politica americană vizează să permită o primă lovitură eliminând ICBM-urile (intercontinenal ballistic missile – n.n.) rusești și apoi făcând inutile forțele nucleare reziduale din Rusia, care ar putea fi distruse prin sistemele antibalistice americane. Noile rachete rusești, maniabile și de foarte mare viteză, ar putea scăpa tuturor sistemelor ABM cunoscute. Conform discursului lui Putin din martie 2018, noile armamente strategice rusești au făcut ca sutele de miliarde pe care americanii le-au investit pentru a obține superioritatea să fie un fel de Linie Maginot a timpurilor moderne. Orice ar putea lansa Washingtonul împotriva Rusiei, forțele rusești reziduale ar penetra sistemele de apărare americane și ar face prăpăd în patria americană” („A reductionist approach to the forthcoming Biden-Putin summit in Geneva”, gilbertdoctorow.com, 30.05.2021).

În luna următoare va avea loc la Beijing un alt summit, poate mai important decât cel de la Geneva, summit-ul Xi Jinping-Vladimir Putin. Chinezii și rușii își aniversează colaborarea pe cât de strânsă, pe atât de extinsă – 20 de ani de la semnarea Tratatului de bună vecinătate și de colaborare prietenească.