Eliminarea de către Parlamentul de la Chișinău a sintagmei „limba moldovenească” din legislația Republicii Moldova și înlocuirea acesteia cu glotonimul „limba română” nu trebuie tratată ca un „gest de curaj” al actualei guvernări PAS, cum înțeleg unii colegi gazetari, inclusiv de dincolo de Prut.

Evident, proiectul de lege votat ieri în prima lectură de majoritatea PAS se constituie într-un act salutar pentru că vizează un subiect sensibil pentru toți românii -- limba română, nedreptățită aici, în stânga Prutului, și după peste 30 de ani de la căderea regimului sovietic de ocupație!

În același timp, chestiunea dată este una exclusiv tehnică, ce vine să execute Hotărârea Curții Constituționale din 5 decembrie 2013 privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în coraport cu Preambulul Constituției și Declarația de Independență a Republicii Moldova. Curtea Constituțională, în frunte cu Alexandru Tănase, a hotărât atunci că, în sensul Preambulului Constituției, Declarația de Independență a Republicii Moldova face corp comun cu Constituția, fiind textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează.

Prin urmare, „gestul curajos” de introducere în legalitate a limbii române a fost întâi de toate al Frontului Popular din Moldova, care, prin Marile Adunări Naționale istorice, organizate de el, din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991, a pledat, constant, ferm și cu demnitate, pentru punerea în drepturi a limbii române și a alfabetului ei latin, aici în teritoriul românesc aflat multe zeci de ani sub ocupație sovietică, precum și pentru ruperea noastră de imperiul sovietic și declararea independenței (după ce cercurile antiromânești au împiedicat reunificarea celor două maluri ale Prutului), iar mai apoi al deputaților din primul Parlament, care au votat Declarația de Independență cu glotonimul „limba română” în textul acestui act, și, în cele din urmă, al echipei de judecători ai Curții Constituționale în frunte cu Alexandru Tănase, care a adoptat hotărârea din 5 decembrie 2013.

Parlamentul de azi, în virtutea datoriei și atribuțiilor care îi revin, execută, de fapt, ceea ce ar fi trebuit să execute Parlamentul și Guvernele de mai ieri, dominate de Plahotniuc, Filat și toți cei preocupați de jaful bancar, dar nu de soarta limbii române în teritoriile românești înstrăinate.

Executarea Hotărârii Curții Constituționale din 5 decembrie 2013 ar fi trebuit să fi fost de fapt sarcina și preocuparea primordială, dacă nu crucială, a Președintelui Maia Sandu și a actualei guvernări, zis pro-europene, pentru care și-a dat votul majoritatea alegătorilor la ultimele alegeri prezidențiale și parlamentare, dar nu a fost!

Principala sarcină și preocupare a Președintelui Maia Sandu, a majorității parlamentare PAS și a Guvernului PAS în frunte cu Natalia Gavriliță, după ce moldovenii i-au votat, a fost alta -- a fost promovarea în Republica Moldova a ideologiei neomarxiste!

Nu vă mai amintiți care a fost unul din primii pași ai Guvernului Gavriliță? Ați uitat? Nu a fost un „gest curajos” de apărare și punere în drepturi a limbii române, ci un gest de umilire a limbii române prin așa-zisa „feminizare a funcțiilor”, cu sfidarea directă a intelectualității și specialiștilor în domeniu în acest sens!

Astăzi, când ratingul „se culcă”, iată-i că și-au amintit pe dată de „valorile naționale” -- de limba română! (Tot astăzi, după un an de la declanșare, Parlamentul și-a amintit să condamne războiul Rusiei asupra Ucrainei!).

Foarte bine!

Dacă ați executat Hotărârea Curții Constituționale din 5 decembrie 2013, ar fi bine să nu vă opriți aici, să mergeți mai departe și să faceți ordine în tot ceea ce ține de funcționarea limbii române ca limbă de stat: puneți capăt „bilingvismului moldo-rus” pe care văd că îl respectați cu strictețe, adică nu mai dublați actele oficiale ale acestui stat, inclusiv decretele Președintelui, actele Guvernului, legile Parlamentului etc., în limba rusă; nu mai dublați tot ce se articulează, se scrie și se adoptă în cadrul Parlamentului și în limba rusă pentru putorile cu mandat de deputat care nu-și dau silința și nici nu vor să învețe limba română, acestora trebuie să li se interzică pur și simplu să mai pupe mandatul de depuat dacă nu cunosc limba oficială a statului; puneți capăt publicității în limba rusă, reintrodusă de majoritatea comunistă în 2001 sau 2002, este simplu de tot -- modificați Legea cu privire la publicitate; nu mai dublați denumirile instituțiilor acestui stat în limba rusă etc., etc.

Doar astfel am putea crede că vă preocupă serios soarta limbii române în Republica Moldova!

Mai știi, poate, odată cu limba română, vă apucă și dragostea față de identitatea noastră românească?

Poate, vi se trezește sentimentul suprem al apartenenței la marea și glorioasa națiune română?

Iar dacă vi se trezește acest sentiment suprem, poate faceți dreptate până la capăt Bisericii noastre naționale, Mitropolia Basarabiei, singura canonică în acest teritoriu, trup din trupul Bisericii Ortodoxe Române, mama poporului român, după cum spune cel care este simbolul central al românismului, Mihai Eminescu!

Doar Dragostea de Neam și Credința în Hristos Mântuitorul ne vor aduna, ne vor întări și ne vor crește ratingul astfel încât să nu admitem, după viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare, instalarea în stânga Prutului a unei puteri dușmănoase față de valorile și idealurile noastre românești.