Observație pertinentă a Marianei
Durleșteanu pe marginea vizitei-fulger de luni, la Chișinău, a
Înaltului Reprezentant al UE, Comisarul European pentru Afaceri Externe
și Securitate, vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell,
însoțit și de Comisarul European pentru Vecinătate și Extindere, Olivér
Várhelyi:
„La Chișinău, după 30 de ani de la războiul de pe Nistru , șeful diplomației de la Bruxelles ne vorbește despre un statut special pentru Transnistria (Nistrenia, cum se vorbește la televizunile de pe malul stâng). Este exact ceea ce promitea cineva în campania prezidențială din 2016. Care este, dar, raționamentul și originalitatea abordării subectului în cauză de către partenerii europeni? Pentru ce am stagnat atunci 30 de ani? Despre ce statut special ar fi vorba? Important că nici șefa statului, nici presa prezentă nu a reacționat la enunțul Înaltului Reprezentant”.
A insista pe ideea unui „statut special” pantru „Nistrenia”, acolo unde este staționată ilegal armata rusă de ocupație care așteaptă, în aceste clipe, ordinul lui Putin de deschidere a focului asupra Ucrainei, dar și asupra malului drept al Nistrului, nu înseamnă altceva decât susținerea de către vajnicii demnitari de la Bruxelles a invaziei rusești în Ucraina!
Unde mai pui că aceștia nici nu iau în seamă faptul că legea din 22 iulie 2005 a RM prevede clar că orice inițiative legate de un anume statut special pentru localitățile din zona transnistreană pot fi luate în discuție doar după retragerea trupelor ruse de la Tiraspol, din Tighina și de peste tot unde se mai află ele pe teritoriul RM.
Mai grav este că și actualii factori de decizie din RM nu au catadicsit barem sa-i dea replica „înaltului oaspete” de la Bruxelles.
Concluzia mea este asta: faptul că UE insistă, în plin război, pe ideea „statutelor speciale” (născocite și promovate prin puterea armelor de Moscova) nu denotă nimic altceva decât complicitatea lașă a acesteia la agresiunea militară rusească asupra Ucrainei și la planurile ei de dezmembrare/federalizare inclusiv a Republicii Moldova.
„La Chișinău, după 30 de ani de la războiul de pe Nistru , șeful diplomației de la Bruxelles ne vorbește despre un statut special pentru Transnistria (Nistrenia, cum se vorbește la televizunile de pe malul stâng). Este exact ceea ce promitea cineva în campania prezidențială din 2016. Care este, dar, raționamentul și originalitatea abordării subectului în cauză de către partenerii europeni? Pentru ce am stagnat atunci 30 de ani? Despre ce statut special ar fi vorba? Important că nici șefa statului, nici presa prezentă nu a reacționat la enunțul Înaltului Reprezentant”.
A insista pe ideea unui „statut special” pantru „Nistrenia”, acolo unde este staționată ilegal armata rusă de ocupație care așteaptă, în aceste clipe, ordinul lui Putin de deschidere a focului asupra Ucrainei, dar și asupra malului drept al Nistrului, nu înseamnă altceva decât susținerea de către vajnicii demnitari de la Bruxelles a invaziei rusești în Ucraina!
Unde mai pui că aceștia nici nu iau în seamă faptul că legea din 22 iulie 2005 a RM prevede clar că orice inițiative legate de un anume statut special pentru localitățile din zona transnistreană pot fi luate în discuție doar după retragerea trupelor ruse de la Tiraspol, din Tighina și de peste tot unde se mai află ele pe teritoriul RM.
Mai grav este că și actualii factori de decizie din RM nu au catadicsit barem sa-i dea replica „înaltului oaspete” de la Bruxelles.
Concluzia mea este asta: faptul că UE insistă, în plin război, pe ideea „statutelor speciale” (născocite și promovate prin puterea armelor de Moscova) nu denotă nimic altceva decât complicitatea lașă a acesteia la agresiunea militară rusească asupra Ucrainei și la planurile ei de dezmembrare/federalizare inclusiv a Republicii Moldova.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.