Câteva săptămâni la rând, pe clădirea Parlamentului de la Chișinău a stat agățată, sub formă de coloane, următoarea lozincă:

„Alege o viață fără violență! Femeile deputate din Parlamentul Republicii Moldova”.

Trecând zi la zi, dimineața și seara, prin fața Parlamentului, m-am îngrijorat rău de tot: lozinca respectivă, întinsă pe clădire, îmi dădea de înțeles că acolo, între pereții Parlamentului, „femeile deputate” sunt violate și că ele încearcă din toate puterile lor să scape din mâinile violatorilor!

Iar eu, după ce mă opresc și mă întorc perpendicular, conform cu lozinca prinsă pe clădire, ca s-o pot descifra, stau ca prostul, îmărmurit și neputincios, și nu știu ce să fac: s-alerg sau nu spre clădirea Parlamentului ca să dau busna într-acolo, trecând peste pază și polițiști, și să salvez „femeile deputate” de sub violatori!

În acele clipe, imediat mi-am adus aminte de circumstanțele violente din iarna-primăvara lui 2002, când noi, grupul de deputați PPCD, am scos, pe geamul de la etajul șase al clădirii Parlamentului, unde se afla biroul fracțiunii noastre, tricolorul nostru românesc, fluturându-l alarmant de-acolo în semn de protest împotriva agresiunii pe care o exercitau comuniștii lui Voronin și Ostapciuc, aflați la putere cu 71 de mandate de deputat, asupra limbii române și istoriei românilor! Aceasta era atunci singura posibilitate a noastră de a transmite către lumea adunată în preajma Parlamentului, înconjurat de poliție, și către opinia publică semnalul despre adevăratul pericol care plana asupra valorilor noastre naționale odată cu revenirea comuniștilor la putere.

Alarmat de tot și imaginându-mi cum „femeile deputate” sunt violate, m-am întrebat ca anchetatorul în fața crimei:

Cine-s violatorii de azi ai „femeilor deputate”?!

Pe dată, i-am trecut în revistă pe toți eventualii suspecți începând, bineînțeles, de la șeful Parlamentului!

Mi-am zis că nici nu poate fi vorba de Igor Grosu: om serios, cumpătat și capabil să-și controleze toate simțurile!

Evident, mi-a trecut prin minte și numele vicepreședintelui de Parlament, Vlad Batrâncea, dar niciodată nu voi putea crede și afirma că el ar fi în stare de așa ceva – să violeze „femeile deputate”!

Atunci, cine-s violatorii?

Voronin? Nantoi? Parcă n-aș crede!

Dar mai știi? Mai ales că Alaiba nu-i de-o lună în Parlament, azi și-a luat toate bagajele de-acolo, dând și o știre de presă despre asta. Omul e ministru deja, iar la noi violenții și violatorii niciodată nu au cum a ajunge pe post de ministru!

Rămâne, deci, să aflăm, totuși: cine-s violatorii „femeilor deputate” odată ce ele ne fac semn, disperate, cu lozinca scoasă pe clădirea Parlamentului?

În cazul dat, ar trebui, potrivit cu sensul din articolele 19 și 254 din Codul de Procedură Penală, să fie cercetate sub toate aspectele, complet și obiectiv, circumstanțele cauzei, adică de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează acestuia răspunderea:

Da, poate, „femeile deputate” se violează ele singue, între ele, cum s-ar spune?

Atunci, cu siguranță ar trebui să notificăm, ori chiar să sesizăm, LGBT-ul local pentru a deduce și a înțelege ce se întâmplă, în fapt și în drept, în Parlamentul de la Chișinău și ce este cu fenomenu-n cauză!