Frica de moarte a fost principalul instrument prin care a fost impusă Dictatura COVID. Oamenii au ajuns gata să renunțe la toate libertățile doar pentru a-și păstra o viață netrebnică.
Dennis Prager este autorul unui excepțional editorial din Front Page Magazine pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
Așa cum mulți observatori au remarcat, a fi în siguranță a devenit o religie.
Asemenea tuturor religiilor, „Securitismul” pune propriile valori - în acest caz, a fi în siguranță - mai presus de toate celelalte valori.
Securitismul explică disponibilitatea americanilor, în ultimul an și jumătate, de a renunța la cele mai prețuite valori ale lor - inclusiv libertatea - în numele siguranței.
Milioane de americani, nu doar că au renunțat la dreptul lor de a merge la muncă, de a-și câștiga traiul de fiecare zi, dar au renunțat și la dreptul lor de a-și vizita prietenii și rudele aflate pe moarte.
Se poate presupune că aproape toate persoanele înregistrate ca decedate de COVID nu au avut la căpătâi nici măcar o persoană iubită, din momentul în care au fost internate în spital și până când au murit.
Acceptarea unei asemenea cruzimi - iraționale și neștiințifice - poate fi explicată doar prin eșecul mai multor generații de părinți și profesori de a-i învăța pe copii libertatea, concomitent cu reușita de a-i învăța să își venereze siguranța personală.
Dacă tatăl tău a fost lăsat să moară singur, acceptatea situației a meritat din motive de siguranță.
Dacă mama ta s-a aflat în izolare, într-un azil de bătrâni, timp de mai bine de un an, a meritat din rațiuni de securitate.
Nimic din toate astea nu este nou. În urmă cu douăzeci și cinci de ani scriam despre voința americanilor de a-și vedea drepturile individuale călcate în picioare de războiul împotriva fumatului. Și, în particular, de a accepta absurditatea pericolelor pretins mortale ale fumatului pasiv.
Nimeni nu neagă că expunerea intensă la fumatul pasiv poate exacerba bolile preexistente, așa cum este astmul. Însă afirmația fanaticilor anti-fumatului, potrivit căreia 50.000 de americani mor anual din cauza expunerii la fumul de țigară, este o aberație.
De exemplu, în 2013, Journal of National Cancer Institute a arătat că nu există nici o legătură statistică între cancerul pulmonar și expunerea la fumatul pasiv.
Totuși, în numele acestei afirmații absurde, cu 50.000 de morți pe an, oamenilor li s-a interzis să fumeze nu doar în avioane - interdicție care, din rațiuni de politețe, era corectă - ci și în tutungerii.
În localitatea Burbank din California, condusă de zeci de ani de stângiști, care, ca orice stângiști, disprețuiesc libertatea personală, este interzis să fumezi chiar și în magazinele de tutun.
În ciuda faptului că nimeni nu este obligat să muncească într-o tutungerie, și deși magazinele sunt bine ventilate, este interzis să fumezi în ele.
Este important de notat că interdicțiile iraționale asupra libertății personale nu au deranjat pe nimeni, cu excepția fumătorilor. Numărul cetățenilor nefumători care s-au opus acestei legi a fost probabil egal cu zero.
Dacă Burbank ar fi anunțat o interdicție a alcoolului, ar fi avut loc o revoltă - în ciuda faptului că cel puțin jumătate dintre cazurile de agresiuni asupra cetățenilor, inclusiv copii, se produc pe fondul consumului de alcool, și fiecare caz de deces, leziuni cerebrale, paralizie și alte vătămări permanente provocate de un șofer beat sunt provocate de (evident) alcool.
A fost cineva ucis de un șofer fumător? A fost cineva omorât, sau vreun copil sau nevastă molestații ori bătuți pentru că asasinul sau agresorul fumase?
Așa că zeloții siguranței au învățat din cruciada împotriva fumatului și a fumatului pasiv marea lecție că, dacă le spui americanilor că ceva nu este sigur, îi poți priva de drepturile lor și vor continua de bunăvoie să trăiască fără ele.
Iar acest lucru este valabil pentru orice țară din lume. „Siguranța über alles.”
Lecția nu au învățat-o doar de la fanaticii anti-fumat. De două generații, siguranța i-a privat tot mai mult pe americani de bucurii și de libertăți.
Copiii, mai ales, au fost atât de cocoloșiți, încât micii americani din ultimele două generații au parte de mult mai puține bucurii și mult mai multă frică decât oricare altă generație din istorie.
Copiii nu se pot plimba singuri fără ca serviciile de protecție a copiilor să fie alertate.
Trambulinele, care se aflau la aproape toate piscinele private, au fost interzise.
Iar barele și balansoarele au fost scoase de pe terenurile de joacă.
Tinerii până la vârsta de 15 ani nu pot zbura fără supravegherea unui adult din compania aeriană. De ce nu? Am zburat singur de la Miami la New York când aveam doar 7 ani și nimeni nu s-a gândit că părinții mei s-au purtat iresponsabil.
Doi oameni de știință norvegieni, Ellen Sandseter și Leif Kennair, au scris un studiu despre copii și riscurile jocului, publicat în Evolutionary Psychology, în care conchid:
„Se poate observa o creștere a nevrozelor sau psihopatologiei în societate dacă copiii sunt împiedicați să participe la jocuri cu riscuri adaptate vârstei lor.”
Dorința de a duce o viață cât mai sigură este un factor major care explică de ce, din ce în ce mai puțini americani tineri se căsătoresc și încă și mai puțini au copii. Nici a te căsători, nici a avea copii nu sunt sigure. Amândouă implică riscuri.
Titlul unui articol publicat săptămâna trecută pe site-ul emisiunii „Today” de la NBC este următorul: „Adulții fără copii sunt la fel de fericiți ca și părinții, potrivit unui studiu”.
Dincolo de întrebarea dacă se pot compara fericirile a două grupuri de ființe cu experiențe total diferite (se poate spune că pisicile sunt mai fericite decât oamenii?), sau măcar dacă ne putem aștepta la un răspuns cinstit (câte persoane recunosc că alegerile lor din viață le-au făcut nefericite?), articolul ilustrează cum nu se poate mai bine această cronică.
„Stai în siguranță!” implică în mod sigur să nu te căsătorești și să nu ai copii.
Poți să ai o viață sigură. Sau poți să ai o viață împlinită. Nu le poți avea pe amândouă odată.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Viciu, viciu, am înțeles, dar fumează, domnule, acasă, în curte, pe câmp, unde dorești dumneata, dar nu sufla fumul de țigară în nasul cuiva care nu îl suportă. Nu e vorba de fumat pasiv, dar pentru un nefumător fumul de țigară este efectiv scârbos, îți stă mâncarea în gât. Ce să mai zici că atunci când ajungi acasă miroși a tutun din cap până în picioare. Ești nevoit să-ți speli instant hainele, că altfel împuți (scuzați cuvântul) toată casa.
Chiar și când s-a dat lege, în prima etapă, să existe zone separate fumători/nefumători era inutil: fumul ăsta păcătos (diavolesc chiar, pentru un creștin) își făcea loc și ajungea și la nefumători.
Iar legat de fumatul în avion, o prostie! Să stai ore întregi afumat într-o cutie neaerisită, doar ventilată, mi se pare o tortură.
Cer scuze fumătorilor pentru cuvintele dure, dar, oricât iubesc libertățile individuale, dacă s-ar interzice fumatul oriunde altundeva în afara spațiului tău personal (casă, curte, mașină) aș fi perfect de acord!
Este un lucru simplu. Nu are de-a face cu nazismul ci cu natura umană.
Poți face asta într-un regim nazist, socialist, poți să o faci în comunism, în monarhie sau democrație.
Singurul lucru pe care guvernul trebuie să-l facă pentru a transforma oamenii in sclavi este să promoveze frica.
Și dacă poți găsi ceva care să-i sperie, vor face tot ceea ce dorești.