Errare humanum est, perseverare diabolicum. Așa văd eu lucrurile, dacă analizez solicitarea șoc a PNL ca, în procedură de urgență, legea să fie modificată în beneficiul unui singur om. Omul se numește Klaus Iohannis și, după ce a ratat rând pe rând toate proiectele sale de a obține un job în străinătate, se întoarce cu dragoste către patria mamă și solicită bătând din picior să poată fi ales senator susținut de PNL și să-și exercite această nouă demnitate simultan cu cea de președinte. Inițial, PNL a încercat să obțină în acest sens o ordonanță de urgență. Dar nu a mers. Marcel Ciolacu s-a ferit ca dracul de tămâie să se implice în mod fățiș în așa ceva. În aceste condiții, un parlamentar PNL cu pretenții de mare jurist a elaborat proiectul unui act normativ cu dedicație. În a cărui expunere de motive e scris negru pe alb că de această lege ar urma să beneficieze președintele Klaus Iohannis. Moment după care Marcel Ciolacu s-a sucit. Făcându-și socoteala că nu e prea bine ca în Parlament PSD să se implice votând un asemenea sacrilegiu normativ. Și, spălându-se pe mâini, afirmă, bineînțeles în cor cu fruntașii partidului, că nu este nevoie de o nouă lege votată cu majoritate absolută pentru ca președintele să poată candida. Cu alte cuvinte, se subînțelege că PSD susține tacit această operațiune de ultimă oră a liberalilor, făcută în combinație cu Klaus Iohannis.

Este fix funia de la gâtul spânzuratului, pe care Marcel Ciolacu, care se dovedește pe zi ce trece din ce în ce mai mult un abil om politic, le-o întinde PNL-ului în general și în special lui Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis. A tot fost invocată o așa-zisă jumătate plină a paharului. În sensul că președintele  Klaus Iohannis ar avea în continuare un electorat fidel, de tip taliban, care s-ar ridica la un procent de 20%. Iar PNL mizează – și generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a spus explicit acest lucru – că, în mod disciplinat, acest electorat ar putea susține PNL la parlamentare și președintele PNL la prezidențiale, în eventualitatea în care ar fi motivat prin punerea lui Klaus Iohannis pe listele partidului pentru Senat. Și, firește, prin perspectiva ca acesta, în pasul doi, să devină președintele Senatului, al doilea om în stat și noul președinte al PNL. Strict teoretic, acest raționament s-ar putea susține. Numai că, atenție, PSD a observat și jumătatea goală a paharului.

Dacă să zicem 20% din electorat îi mai acordă încredere lui Klaus Iohannis, nu este deloc obligatoriu ca de dragul acestuia să să-i voteze pe candidații liberali în Parlament și pe generalul cu patru stele Nicolae Ciucă la Președinția României. Cu certitudine, numai o parte dintre aceștia vor face acest pas. Avem însă în România circa 80% dintre cetățeni care și-au pierdut încrederea, dacă au avut-o cândva, în Klaus Iohannis. Și care consideră că acesta a fost un rău președinte. Acest uriaș procent s-ar putea ca, în bună măsură, să fie motivat, tocmai din motivul de mai sus, pentru o altă formulă și să-l promoveze în turul doi, din spirit de frondă, pe Marcel Ciolacu. Desigur, vorbim doar de o parte dintre cei 80% care nu mai au încredere în Klaus Iohannis.

În opinia mea, acesta este tipul de raționament care îl va determina astăzi pe Marcel Ciolacu să dea semnalul politic care echivalează cu funia de la gâtul spânzuratului și să accepte candidatura lui Klaus Iohannis. Trebuie însă spus în mod clar că acest raționament este cinic și făcut în disprețul interesului național. Conform Constituției României, președintele este un personaj situat în afara partidelor politice. Indiferent din ce partid a provenit. În timpul mandatului său, președintelui nu îi este permis să niciun fel de partizanat politic. Și cu atât mai mult puțin nu îi este permis să se afilieze vreunui partid politic. Klaus Iohannis nu poate fi în același timp președinte al României și candidat pe listele PNL pentru Senat. Și cu atât mai puțin ar putea fi și primul om în stat în calitate de președinte, și al doilea om în stat în calitate de șef al Senatului. Și unde mai pui la socoteală că liberalii mai iau în calcul și posibilitatea ca acesta să redevină președintele partidului. Pe tabla de șah politic, Ciolacu ar putea să facă azi o mișcare de mare maestru. În ordine morală însă, și mă refer inclusiv la morala politică, această operație va fi încă o traumă gravă aplicată propriului popor în istoria recentă a României.