Protestatarului Luis Bratu de la asociația civică Legitimă Apărare i s-a făcut Dosar Penal în mai puțin de o zi lucrătoare după ce a afirmat într-o filmare în direct pe Facebook că singura soluție pentru ca românii să-și apere drepturile cetățenești este ca milioane de oameni să fie în stradă cu mâna pe furci și pe topoare.

De remarcat că acesta nu a spus să hăcuim Puterea cu aceste furci și topoare ci doar ca românii să stea cu mâna pe ele, pentru a-și apăra drepturile lor constituționale. Și în decembrie 1989 românii au ieșit în stradă cu milioanele dar nu au atentat la viața comuniștilor de la putere sau la cea a membrilor aparatului represiv, a militarilor Armatei sau milițienilor MInisterului de Interne. Diversiunea criminală a venit chiar din interiorul acestor forțe, infiltrate de factori externi, iar excesele care au dus la uciderea unor ofițeri români s-au înregistrat doar din rândul populației maghiare.

În oglindă, e ca și cum ai spune că armele letale cu care sunt înzestrați Jandarmii sau militarii Armatei Române, care adeseori afirmă că sunt cu mâinile pe pistoale și puști pentru a apăra țara, sunt de fapt gata să ucidă populația. Nu, nu este așa, în ambele cazuri. De altfel, e clar că nu acest lucru îl spune Luis Bratu, după cum reiese chiar din numele asociației sale: Legitimă Apărare. Iar singura lui armă este goarna.

Noi credem că rolul organizațiilor civice ale societății civice românești este să apere țara și democrația - care înseamnă puterea poporului - împreună cu cei plătiți de noi să facă același lucru.

Iar, așa cum se știe, de foarte multe ori dușmanul este chiar în interiorul țării (de altfel, după numărul ridicat al descinderilor DNA în mijlocul organelor Poliției, chiar ale IGPR, și ale Ministerului de Interne din ultima perioadă se vede treaba că dușmanii democrației și corupția endemică sunt uneori chiar parte din măduva osaturii și fibra organelor desemnate să ne apere - dar aceasta să zicem că este altă discuție).

Vedeți și După protestul la Bruxelles, AUR anunță un nou protest, la București, pe 6 mai, împotriva Legii Plx145: ”Vrem să ne creștem copiii așa cum am făcut-o sute de ani, cu demnitate, cu respect și cu orice sacrificiu”

Într-o filmare explicativă pe care o reproducem și noi aici (VIDEO mai sus), Luis Bratu de la Legitimă Apărare amintește că și Dan Grăjdeanu, liderul Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a primit la rândul său o înștiințare astăzi că este anchetat de CNCD, la plângerea Institutului antiromânesc Elie Wiesel, pentru că l-a apărat pe martirul Mircea Vulcănescu, în timp ce și avocata Marina-Ioana Alexandru este amenințată de două-trei exponente murdare ale clasei politice și presei ticăloșite din România.

Avocata, care la rândul ei este președintele Asociației Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților, este acuzată că la dezbaterea încinsă din Parlament pe tema Legii Barnevernetului din România, PL-x 145/2023, prin care copiii pot fi luați cu forța din sânul familiilor lor pe pretexte anti-constituționale și anti-umane, ar fi murmurat în sinea ei „MÂNCA-V-AR CANCERUL SĂ VĂ MĂNÂNCE!”.

Ce mai supărare! Dacă recita din DOINA - măcar finalul unei variante - era mai bine? Respectiv, o cerere către Ștefan cel Mare și Sfânt:

„De-i suna a treia oară
Toți dușmanii or sa piară
Dați în seama ciorilor
Ș-a spânzurătorilor.
Ștefane, Măria Ta,
Lasă Putna, nu mai sta
Că te-așteapta litvele
Să le zboare tigvele
Să le spui molitvele
Pe câți pari, pe câți fustei
Căpățâni de grecotei
Grecoteii și străinii
Mânca-le-ar inima câinii
Mânca-le-ar țara pustia
Și neamul nemernicia
Cum te pradă, cum te seacă
Săracă țara, săracă!”

În final, sperăm că organele nu-i vor aresta și pe Mihai Eminescu sau George Coșbuc - ca să dăm doar două exemple - pentru versurile lor nemuritoare:

LA ARME - de Mihai Eminescu

Auzi departe strigă slabii
Și asupriții către noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
Și sora noastră cea mezină
Gemând sub cnutul de calmuc
Legată-n lanțuri a ei mână,
De ștreang târând-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
Ș-așteaptă moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!

Pierit-au oare toți vultanii
Și șoimii munților Carpați,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteți cu totul enervați
Și suferiți în înjosire
De la Brașov pân-la Abrud,
Ca să vă ție în robire
Fino-târtanul orb și crud.
Și nimeni lanțul n-o să farme,
N-aveți inime, n-aveți mâni?
La arme, la arme,
La arme, frați români.

Maghiar, tatar cu cap de câne
De noi și azi îți bați tu joc...
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Strămutăm falcile din loc,
Și limba ta muiată-n ură
Ți-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ți-om băga pumnul nostru-n gură
Căci, câne, te iubim atât.
Și brațul nostru-o să vă farme
Și robi veți fi, măriți stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, frați români!

Iar tu, iubită Bucovină
Diamant din steaua lui Ștefan
Ajuns-ai roabă și cadână
Pe mâni murdare de jidan,
Rușinea ta nu are samăn
Pământul sfânt e pângărit...
Mișel, și idiot, și famăn,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trâmbiți de alarme,
Nălțați stindardul sfânt în mâni
La arme,
La arme, dar români.

Pierduți sunteți pe Criș și Mureș,
E moarte, e leșin, e somn?
Au Dragoș nu-i din Maramureș,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frânt a dușmanilor nouri,
N-ai frânt pe leși și pe tătari,
Au Dragoș, vânător de bouri,
N-ai să vânezi și pe maghiari?
Rușine pentru cel ce doarme,
Sculați ca să nu muriți mâni
La arme,
La arme, dar români.

Din laur nemuritorii ramuri
O, țară pune-n frunte azi
Și-n tricolorul mândrei flamuri
Să-nfășuri pieptul tău viteaz.
Și smulge spada ta din teacă
Și-ți cheamă toți vitejii tăi.
Și la război ea demnă pleacă
Cu pui de șoimi și fii de zmei
În rânduri, rânduri ea să farme
Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, frații mei români!

NOI VREM PĂMÂNT - de George Coșbuc 

Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt;
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sânt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat
Noi vrem pământ!

N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!