Faptul că domnul Gorbaciov, liderul suprem al comunismului, crede că sistemul comunist a căzut din pricina serialului Dallasîn vreme ce guvernele europene distrug într-o cadență fără precedent capitalismul, faptul că mulți dintre colegii mei de liceu cred că egalitarismul comunist s-a prăbușit din cauza restricțiilor impuse muzicii rock ar trebui să ne facă să ne punem întrebări asupra naturii evenimentelor din '89. Chiar să credem că un regim care a omorât o sută de milioane de copii, femei și bărbați, un regim care ne-a trimis în închisori, în lagăre sau domicilii forțate bunicii și străbunicii să se fi prăbușit din cauza unui serial american de calitate îndoielnică sau din cauza muzicii rock? Nu cumva explicația oferită de dl. Gorbaciov ascunde un adevăr la care ar trebui să nu avem acces? Nu cumva muzica rock nu are legătură cu prăbușirea comunismului ci este o explicație facilă care ne permite să nu căutăm cauze mai profunde tocmai pentru a putea devaliza în voie și fără restricții de natură morală economia românească?

Actualii liceeni cred că un argument bine structurat, o frază complexă pronunțată cu o reminiscență de dicție sau pur și simplu scrisă corect gramatical este comunistoidă, că rigoarea sau politețea, o ținută decentă, că respingerea cinismului, o credință într-un ideal de orice fel sunt manifestări dublu plus comuniste. Feministele de tip USRetc echivalează comunismul cu legislația pro viață. Așa să fie oare?! Toate cele de mai sus nu ne arată decât că a înțelege ce s-a întâmplat cu adevărat în decembrie '89 este important, că a înțelege ce s-a întâmplat în decembrie 1989 este cu adevărat important pentru modul în care am ajuns să ne trăim viețile în decembrie 2020.

Să recapitulăm puțină istorie: capitalismul a apărut în zonele cu jurisdicții laxe sau în zone în care se suprapuneau mai multe jurisdicții care puteau fi manipulate una împotriva celeilalte. Nu Franța centralizată este locul în care a apărut capitalismul ci Italia de Nord, Țările de Jos sau Nordul Hanseatic și aici trebuie inclusă Republica Novogorod de acum aproape un mileniu, o dezvoltare atât de apropriată tradiției noastre ortodoxe. Apariția capitalismului, contrar celor învățate la școala publică, nu are legătură cu colonialismul, capitalismul fiind mult anterior și neavând legătură cauzală cu fenomenul colonial, apariția capitalismul este aflată în legătură cauzală directă cu libertatea politică, mai exact cu fragmentarea politică adică și mai precis cu posibilitatea capitalului de a migra spre jurisdicții din ce în ce mai prietenoase. Geniul primilor capitaliști a fost să pună diverșii principi, episcopi, duci sau regi în competiție economică votând cu picioarele adică părăsind împreună cu capitalul pe care-l dețineau jurisdicțiile restrictive în favoarea unora din ce în ce mai prietenoase.

Piața liberă, nerestricționată de reglementări guvernamentale, a rămas de acum aproape un mileniu o fantastică mașinărie de produs bunăstare. Bolșevicii, comuniștii ruși erau conștienți de asta atunci când, imediat după lovitura de stat prin care au preluat puterea în Rusia, au interzis relațiile de piață. Deloc surprinzător - inclusiv pentru comuniști - penuria și foametea instaurate o dată cu regimul comunist au durat până la căderea acestuia, cu posibila excepție a perioadei de suspendare a socialismului economic din timpul NEP(1922-1928).

Provocarea lansată de bolșevici – de comuniștii ruși – nu a rămas fără răspuns din partea profesiunii economice. Ludwig von Mises un discipol al lui von Böhm-Bawerk - un economist care deja produsese o critică devastatoare a operei lui Marx - reacționează în 1922 la revoluția bolșevică scriind o mică carte numită Socialismul. O analiză economică și sociologică. Von Mises demonstra imposibilitatea calculului economic în socialism arătând că eșecul economiei socialiste va fi cauzat de haosul calculațional inerent ideii socialiste.

Cu alte cuvinte von Mises ne arată faptul că în socialism nu există prețuri de piață ci doar prețuri stabilite administrativ ceea ce duce la imposibilitatea de a lua decizii raționale într-o economie socializată.

Economiștii comuniști au încercat fără succes să găsească argumente pentru a invalida teza lui von Mises, au încercat inclusiv argumentul cibernetic atât de la modă chiar și astăzi în rândul noilor comuniști de tip USR.

Fără a avea neapărat o legătură directă cu dezbaterile economice cauzate de cartea lui von Mises în aceeași perioadă domnii Stalin (Ioseb Besarionis dzе Jughashvili) și Troțki (Lev Davidovich Bronstein) au dezbătutcu consecințe până în zilele pe care le trăim azi dacă construcția socialismului ar trebui să purceadă într-o singură țară (Rusia devenită mai apoi Uniunea Sovietică) sau dacă o revoluție proletară mondială n-ar trebui să instaureze comunismul la nivel mondial. Dl. Stalin a câștigat cu metode specifice dezbaterea cu dl. Troțki doar pentru a pierde lupta cu piața liberă exact în modul descris de von Mises 67 de ani și o sută de milioane de morți mai devreme. Domnul Troțki a pierdut lupta cu domnul Stalin dar discipolii săi au înțeles că pentru ca societatea comunistă să poată să funcționeze piața trebuie abolită nu doar într-o țară ci global, că jurisdicțiile trebuie să devină omogene. Desigur, instalarea comunismului la nivel planetar nu rezolvă problema haosului calculațional așa cum o pune von Mises ci doar face orice comparație imposibilă, face imposibil ca oamenii să voteze cu picioarele alegând libertatea și raționalitatea pieții libere. Este inutil să ne riscăm viețile trecând Dunărea înot spre Iugoslavia sau să riscăm să murim încercând să sărim peste Zidul Berlinului dacă și în Iugoslavia sau dincolo de zid ne așteaptă societăți similare cu cele din care-am plecat. Acesta este motivul pentru care stânga de pretutindeni este în favoarea proiectelor centralizatoare de tipul Uniunii Europene și acesta este motivul corect pentru care liberalii clasici și conservatorii ar trebui să fie mereu în favoarea fragmentării politice și monetare.

Având în vedere cele de mai sus istoria comunismului ca și cea a zilelor noastre devine o prea lungă notă de subsol a unei cărți bine scrise de von Mises în 1922.

În decembrie 1989 a căzut comunismul, a fost declarat falimentul sistemului comunist. Comunismul nu a căzut în anii '50 când ucideao sută de milioane de oameni de la Atlantic la Pacific ci a căzut în 1989 atunci când a devenit evident pentru oricine și în special pentru nomenclatura comunistă – mare iubitoare al serialului Dallas după cum ne informează dl. Gorbaciov - faptul că performanțele economice ale sistemului comunist sunt inferioare nivelului de bunăstare posibil sub un regim de piață liberă. Ce nu a fost la fel de evident pentru toată lumea este motivul pentru care economia comunistă a trebuit să fie hrănită cu viețile a o sută de milioane de oameni pentru a putea funcționa submediocru, anume pur și simplu imposibilitatea de a face calcul economic în socialism.

Amețiți de sărăcie și orbiți de bogăția pe care o întrezăream în filmele domnului Schwarzeneggernu am stat prea mult să medităm la cauzele care au dus la colapsul regimurilor comuniste în 1989. Ajutorul cu totul dezinteresat oferit de domnul Gorbaciovcare ne-a îndemnat să facem tetrapiloctomia serialului Dallaspentru a găsi cauza colapsului regimului pe care l-a reprezentat nu ne-a fost deloc de folos. Defel n-a fost de ajutor nici diagnosticul pus de un prim ministru postdecembrist – fiu al unui bolșevic venit în România urmând dâra de sânge lăsată de marșul victorios al tancurilor sovietice – care ne-a lăsat să credem că industria românească ar fi un morman de fiare vechi. Nu fost un diagnostic dezinteresat, a fost un diagnostic care ne-a oferit pretextul de care-am avut nevoie pentru a jefui și distruge industria românească. Căci industria românească nu a fost un morman de fiare vechi, n-a fost astfel nici industria sovietică, cea est germană, poloneză sau cehoslovacă. Deși elitele intelectuale au fost sistematic masacrate în spațiul comunist geniul ingineresc sau creativitatea științifică nu au dispărut, din punct de vedere pur tehnic industria blocului comunist nu a fost cu necesitate inferioară tehnologic industriei vestice. Argumentul lui von Mises este diferit, practic von Mises sau von Hayek ne spun că o industrie, o economie nu sunt exclusiv medii tehnice sau administrative (manageriale), că nu trebuie să confundăm economia cu tehnologia. O economie este în primul rând un mediu antreprenorial. Căci doar un antreprenor – adică un proprietar - poate stabili prețuri de piață, asta nu o poate face nici un inginer, nici un administrator și nici măcar un director de întreprindere. Economia socialistă era în faliment în 1989 tocmai pentru că nu existau antreprenori și pentru că era condusă de birocrați-directori sau de ingineri. Este în întregime posibil ca întregi sectoare economice de pe cuprinsul blocului comunist să fi fost mai moderne tehnologic decât corespondentele aflate în tările vestice dar asta nu înseamnă că toate aceste conglomerate tehnologice produceau bunăstare și nu consumau mai multe resurse decât aveau să producă vreodată, imposibilitatea alocării raționale a resurselor fiind o consecință imposibilității calculului economic. În absența posibilității de a face calcul economic chiar dacă comunismul estic ar fi folosit tehnologie extraterestră în procesele de fabricație tot faliment ar fi dat pentru simplul motiv că nu ar fi putut face calcul economic dar asta nu înseamnă că tehnologia respectivă trebuia vândută la preț de fier vechi și mai ales nu înseamnă că un antreprenor – adică un proprietar privat – nu ar fi putut rearanja în mod rațional respectivele echipamente pentru a produce bunăstare.

În loc să căutăm cât mai curând proprietari echipamentelor din care consta așa zisa proprietate socialistă pentru a o ajuta să devină o economie de piață am păstrat ambiguitatea asupra formei de proprietate tocmai pentru a putea vinde în folos propriu, la prețuri de fier vechi – căci ce alt preț ar fi putut avea bunurile de capital (adică utilajele industriale) dacă nu avem prețuri de piață? - echipamentele construite în socialism. Lipsiți de credința bunicilor noștri, lipsiți de cunoaștere economică am făcut toate greșelile pe care le-am putut face, nu cred să fi ratat vreuna. În partea a doua a acestui text vom descoperi că și vesticii au făcut greșeli surprinzător de asemănătoare celor făcute în est, greșeli care în prezent conduc la disoluția economiei occidentale.