Trupe Hamas făcând antrenamente la frontieră cu o lună înainte de atacul din 7 octombrie
S-a spus că atacul Hamas din 7 octombrie a fost posibil din cauza unei breșe a serviciilor secrete israeliene. Nu este adevărat: zilnic apar informații că Israelul a știut de atac și nu a făcut nimic. De ce? – Aceasta este întrebarea cheie.
Un comentariu de ZeroHedge pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews. Titlul și subtitlul ne aparțin.
*
Atacurile militare și teroriste ale Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie au fost un șoc pentru mulți.
Nu și pentru soldații din trupele de supraveghere ale Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), care afirmă că avertismentele despre observațiile alarmante pe care le-au făcut de-a lungul Fâșiei Gaza au fost total ignorate.
În discuții cu presa israeliană, soldați din Corpul de Informații de Luptă al IDF au declarat că, cu cel puțin trei luni înainte de atacuri, au observat membri Hamas efectuând antrenamente paramilitare de-a lungul gardului de sârmă, săpând găuri, studiind zona cu ajutorul hărților, examinând suprafața terenului și chiar plasând și detonând explozibili.
Vorbind miercuri la Kan News, Yael Rotenberg și Maya Desiatnik și-au exprimat furia față de faptul că IDF a ignorat sistematic rapoartele lor în legătură cu această activitate îngrijorătoare a Hamas.
=== Yael Rotenberg a raportat superiorilor despre pregătirile Hamas, dar a fost ignorată ===
Mai mult, cele două femei soldat au fost singurele membre ale Corpului de Informații de Luptă care au supraviețuit atacului Hamas asupra bazei lor, în apropiere de kibuțul Nahal Oz, aflat la jumătate de milă sud-est de frontiera cu Gaza.
Desiatnik a declarat:
„Este exasperant. Am văzut ce se petrecea, le-am spus despre asta și tot noi am fost asasinați.”
Tipul de activitate pe care l-au observat la frontieră era deja suficient de îngrijorător. Mai șocant însă a fost ritmul care s-a intensificat progresiv pe măsură ce se apropia data de 7 octombrie.
Desiatnik a afirmat că procesul de pregătire era săptămânal, apoi cotidian, aproape permanent.
În afara observațiilor sale vizuale, ea a declarat că a putut obține informații despre conținutul antrenamentelor, care consta în conducerea de tancuri pentru a trece de gardurile de sârmă prin tuneluri.
Desiatnik a spus la Kan News că a ajuns la concluzia că „era doar o chestiune de timp” până când Hamas urma să declanșeze atacul împotriva Israelului.
=== Trupe Hamas trecând frontiera în Israel pe 7 octombrie ===
Alți doi soldați IDF au împărtășit experiențe similare la postul de televiziune israelian Canal 12.
Amit Yerushalmi a spus:
„Am stat în schimburi și am văzut convoaiele de camionete. Am văzut antrenamentele tipilor trăgând și conducând, antrenându-se să preia controlul unui tanc. Antrenamentul s-a derulat la început o dată sau de două ori pe săptămână, apoi în fiecare zi și apoi de mai multe ori pe zi.
„Am văzut patrule de-a lungul frontierei, oameni cu aparate de fotografiat și binocluri. Se întâmpla la 300 de metri de gardul de sârmă. Făceau mult zgomot, oamenii au mers la gard și au detonat o uriașă cantitate de explozibil, cantitatea de explozibil era nebunească.”
Yerushalmi a spus că a înregistrat cu atenție observațiile, însă se pare că acestea nu au avut vreun impact asupra comandamentului.
Acești patru soldați nu au fost singurii care declară că avertismentele lor au fost ignorate.
Oficiali din serviciile de informații egiptene susțin că și ei au încercat să alerteze Tel Avivul.
Unul dintre aceștia a declarat pentruAssociated Press:
„I-am avertizat că va urma curând o situație explozivă și că va fi ceva foarte important. Dar ei au subestimat aceste avertismente.”
Potrivit unui articol din publicația israeliană Ynet, ministrul egiptean al Informațiilor l-a sunat personal pe prim-ministrul israelian Benyamin Netanyahu cu numai zece zile înaintea atacului, avertizându-l că Hamas era pe punctul de face „ceva neobișnuit, o operațiune teribilă”.
De la crearea grupării politice, militante și teroriste, la sfârșitul anilor 1970, oficialii israelieni de dreapta au favorizat dezvoltarea Hamas pentru a se asigura că nu există un „partener de pace” valabil în partea palestiniană.
Această situație a permis Israelului să amâne la nesfârșit să facă concesii teritoriale în timp ce continua colonizarea Cisiordaniei și susținea discursuri diplomatice ipocrite despre o soluție cu două state.
La un nivel fără precedent în istoria Israelului, actualul guvern Netanyahu este dominat de ultranaționaliști și extremiști religioși reprezentați de partide precum„Sionismul Religios” și „Puterea Evreiască”.
După atrocitățile din 7 octombrie, aceștia au scăpat pentru multă vreme de bătaia de cap a negocierilor de pace cu palestinienii.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
2. Cineva de la varf a facut socotelile foarte gresit, neprofesional, ceea ce e iarasi suspicios.
După cum zice jurnalistul Bollyn, situația din Gaza e faza finală a războiului de extindere al 1$ra3lului, extindere planificată din 1948, reluată in 1970 si replanificata in 1979 cînd băieții și-au găsit si antrenat dușmani de nădejde dintre arabi (de la hezbo, hamas, al quaeda etc) contra cărora să justifice contraatacul( războaiele de la iraq pină azi). Un moment cheie a fost 9/11 orchestrat de isra de ambele părți ale atlanticului(sponsori gen rotshld, anchetatori si sfetnici isra, executanți isra băgați direct in structurile de stat americane) evident cu colaborare anglo-saxonă (k și ei săracii suferă de complex de superioritate). Peste toate propagandă religioasă gen sfirshitu lumii, "previziuni" ce se autoexecuta pt a intoxica fraierii de ambele părți. Desigur o mică mare recesiune si aia artificială (k de fapt toate din sistemul capitalist bazat pe tipărire de bani fără număr) ajuta la crearea unei atmosfere de panică paralizantă in care toată lumea așteaptă pe salvatoru patriei care nu mai apare, astfel încît băieții ce au plănuit tot teatrul să-și poată duce treaba la bun sfârșit nederanjati. Salvarea vine tot de la (n)oi, dacă s-or trezi la vreme in procent semnificativ.