În ziua de 23 august la Teatrul de vară din Chișinău a avut loc un miting organizat de Frontul Popular din Moldova. În cadrul lui au fost luate în dezbatere interpretările de ultimă oră ale tratatului de neagresiune încheiat la 23 august 1939 între Germania și Uniunea RSS, acord căruia îi mai spunem și „pactul Ribbentrop-Molotov”. Primul vorbitor, regizorul Andrei Vartic, s-a referit nu atît la „descîlcirea” acestui acord ce se bucură în ultimul timp poate că de cea mai voluminoasă bibliografie, ci la consecințele lui, ecstrem de tragice pentru toate popoarele din țara noastră, și în primul rînd pentru poporul rus. Pronunțîndu-se asupra evenimentelor din ultimele zile din republică, grevele unor colective de muncă în orașele Tiraspol, Bender, Rîbnița, bunăoară, oratorul a subliniat gîndul că aceste forme de protest nu sînt tocmai adecvate la obiectul revendicărilor. În bună parte ele au suport eronat, masele fiind conduse de niște organizatori nesăbuiți. Căci, în pripa cu care le organizează, aceștia nici nu reușesc să citească cu luare aminte deciziile guvernamentale. Adică proiectele de legi, care în forma lor definitivă sînt absolut echitabile, satisfăcînd interesele tuturor conlocuitorilor noștri.

Într-adevăr, nemulțumitului i se ia darul, spune proverbul. Dar, se crează impresia că atunci cînd evenimentele se derulează vertiginos sînt puțini acei ce dau dovadă de înțelepciune și calm, uneori gesturile protestatare avînd un scop în sine, de dragul revoltei. Iar înainte mult mai este și probleme avem de rezolvat împreună și mai și.

În aceasta a constat esența luării de cuvînt și a lui Ion T. Guțu, secretar al CC al PCM. Din păcate, tocmai plătind tribut dorinței iconoclaste, adică de doborîre a icoanelor, asistența a dat dovadă de prea puțină răbdare și tact [deduc de aici că tovarășul secretar al CC a fost huiduit]. Dar odată și odată trebuie să ne debarasăm de infantilizmul acțiunilor și formelor de luptă politică…

Istoricul Ion Țurcanu a făcut o apreciere competentă, ecshaustivă, aș zice, a tratatului pus în discuție la miting, subliniind faptul, important pentru noi mai ales, că istoriografia oficială nu se grăbește să-și spună cuvîntul, de astă dată deosebit de cel din timpurile de tristă pomină. Aici e locul să menționăm că unele relatări de la mitingurile noastre în general au un vădit caracter retrospectiv, suferă de lungimi supărătoare, poartă un caracter de seminar universitar, publicul venind de fapt să asculte și să se aleagă cu evaluări ale momentului actual.

Anume ținînd seama de caracterul situației politice ce s-a creat în ținutul nostru, un grup de inițiativă alcătuit din ziariști, editori, lucrători ai radioteleviziunii au întocmit zilele acestea un program de constituire a unui comitet intitulat Comitetul ’89. Despre țelurile acestui comitet participanții la miting au luat cunoștiință din Apelul și Declarația-apel date citirii de ziariștii Alexandru Bantoș și Nicolae Misail. Cititorii ziarului nostru pot lua act de aceste mesaje în numărul curent.

Pe scena Teatrului de vară s-au mai ridicat, ținîndu-se de mîini, reprezentanți ai Republicilor Baltice, care în acea zi, la ora 20, au organizat un lanț viu pe traseul Vilnius-Talin, comemorînd „evenimentele din anul 1939” la o distanță de 50 de ani.

Rezoluția mitingului asupra tratatului sovieto-german de neagresiune și asupra protocolului adițional secret a fost dată citirii de Ștefan Secăreanu, crainic la radioul moldovenesc. Esența ei constă în aceea că s-a formulat necesitatea imperativă a aprecierii obiective a pactului respectiv, care a avut consecințe tragice asupra destinelor popoarelor moldovenesc, lituanian, leton, eston. De asemenea, participanții la miting au fost anunțați că Marea Adunare Națională va avea loc în ultima duminică din august, adică astăzi, zi ce se va înscrie neapărat în istoria poporului nostru ca un mare eveniment istoric.

Pornind de la realitatea că situația din republică prezintă, sub toate aspectele, trăsăturile unei acute crize politice, generate în mare măsură de dezinformare;

că forțele antirestructuriste, aruncîndu-și măștile ideologice pseudointernaționaliste, luptă acum deschis și lovesc crunt în cele mai sfinte idealuri ale poporului moldovenesc;

că lucrătorii de creație ai mijloacelor de informare în masă din republică, care ar putea să joace unul din rolurile decisive în soluționarea problemelor cu care ne confruntăm, și anume prin reflectarea obiectivă, netendențioasă a evenimentelor, acești lucrători sînt dispersați și nu constituie la ora actuală un organizm capabil de acțiuni coordonate, noi, membri grupului de inițiativă, alcătuit din lucrători ai presei, radioteleviziunii moldovenești, editurilor, ne asumăm obligația de a constitui Comitetul lucrătorilor mijloacelor de informare publică 1989 (Comitetul ’89).

Ce vrea să însemne Comitetul ’89? Care sînt scopurile și sarcinile ce și le propune?

1. Să lupte pentru accesul liber la informație și pentru difuzarea ei nestingherită.

2. Să lupte pentru suprimarea funcțiilor improprii cenzurii în presă, pentru respectarea libertății cuvîntului.

3. Să lupte pentru interesele politice, economice și sociale ale lucrătorilor mijloacelor de informare publică.

4. Să-și rezerveze dreptul, în situații ecscepționale, de a lupta nu numai cu arma cuvîntului, dar și cu cea a tăcerii protestatare.

Crearea comitetului ne va permite să mobilizăm sub drapelul idealurilor restructurării toate forțele sănătoase ale mijloacelor de informare publică.

Avînd asentimentul majorității colegilor de breaslă, sîntem convinși: Comitetul ’89 ne va realiza aspirațiile.

Din partea grupului de inițiativă Comitetul ’89: Gheorghe Lupușor, Nicolae Misail („Moldova Socialistă”); Vasile Martin, Ion Berlinschi („Tinerimea Moldovei”); Boris Vieru, Oleg Reniță („Literatura și Arta”); Ion Gonța („Învățămîntul Public”); Ion Proca („Femeia Moldovei”); Alexandru Bantoș („Moldova”); Iurie Vition („Orizontul”); Viorel Mihail („Nistru”); Igor Grosu („Chipăruș”); Ștefan Melnic („Steluța”); Victor Gherman („Pedagogul Sovietic”); Valeriu Frumusache, Ștefan Secăreanu, Grigore Fidelschi, Andrei Viziru (Radio-TV Moldovenești); Ion Țurcanu (ed. „Cartea Moldovenească”); Gheorghe Chiriță, Teo Chiriac (ed. „Literatura Artistică”)