Astăzi, 4 iulie, Biserica prăznuiește pe unul dintre cei mai mari iconari ai tuturor timpurilor, pe Sfântul Andrei Rubliov. El este vestit în întreaga lume îndeosebi pentru icoana Sfintei Treimi care înfățișează cea mai cunoscută teofanie, în chipul celor trei îngeri care s-au arătat lui Avraam la stejarul Mamvri.

Puține lucruri cunoaștem despre viața Sfântului Andrei Rubliov. Bănuim că s-a născut în jurul anului 1360, dar știm că și-a petrecut copilăria în preajma Sfântului Serghie de Radonej, în mânăstirea acestuia de lângă Moscova. Mai știm că a intrat în monahism în Mânăstirea Andronikov și că a lucrat cu marele pictor Teofan Grecul.

Ni s-a păstrat despre el că era un călugăr „plin de bucurie și lumină” și că a avut o adâncă smerenie. Tocmai această adâncă smerenie i-a permis sa ajungă un instrument în mâna lui Dumnezeu și să ne lase adevărate capodopere iconografice. Capodopere nu numai prin tehnica desăvârșită și prin emoția sfântă pe care reușesc să o transmită, ci, mai ales, prin semnificația teologică profundă a oricărui aparent neînsemnat detaliu.

Prăznuirea de astăzi a Sfântului Andrei Rubliov ar trebui însă să ne fie prilej de meditație.

Adâncimea icoanei bizantine nu mai poate fi pătrunsă astăzi de poporul needucat teologic și estetic care caută chipuri realiste și se bucură de îngerași dolofani. Am ajuns să tipărim icoane în China. Kitch-uri viu- colorate, mai clare sau mai puțin clare, funcție de calitatea prototipului găsit pe internet pe care Photoshop-ul îl turtește, îl alungește sau îl ciuntește cât să intre în formatul impus de rama de plastic sclipicios.

Dar... trebuie să tipărim în China. Trebuie să rezistăm pe piață. Prețul contează, concurența e acerbă. Creștinii noștri îi dau lui Dumnezeu astăzi lucruri ieftine.

Icoanele au ajuns să fie tipărite în tiraje uriașe inclusiv pe brelocuri, suveniruri, etichete, timbre, ambalaje, ziare și reviste care, toate, într-un final, ajung la groapa de gunoi.

Am intrat cu toții în vârtelnița societății de consum și am luat și icoanele cu noi. Până unde am coborât icoana? Ce lăsăm în urmă?

Doamne ajută!

O rubrică de Silviu Andrei Vlădăreanu

Redactor: Rafael Udriște, TVR, Universul credinței

VIDEO: Filmul lui Andrei Tarkovski, INTEGRAL:

Andrey Rublyov – Patimile după Andrei (1966) part 1