Dar de aici și până la a-l declara pe Andrei Marga „o naftalină politică” și a-l acuza de „încălcarea integrității și suveranității unui stat”, așa cum a făcut Mihailo Podoliak, consilierul președintelui Volodimir Zelenski, este cale lungă.

Cale pe care domnul cu pricina o străbate cu multă nonșalanță. Ba chiar aș spune cu o insolență care nu are nimic, absolut nimic în comun cu uzanțele comunicării diplomatice. Declarații care și culminează cu amenințarea „răspunderii penale”, amenințare pe care, de data aceasta, domnul consilier, exprimându-se în termeni juridici și o numește „perspectiva răspunderii penale”.

Amenințare care, se vede treaba, nu i-a prea deranjat pe diriguitorii Ministerului de Externe. Oficiali care, în schimb, au dat o categorică declarație de presă în care îl acuză pe Andrei Marga că „preia, încurajează și propagă narativele maligne emise de Rusia”. Poziție intransigentă pe care m-aș fi bucurat să o regăsesc exprimată și referitor la discriminarea sistematică pe care o practică oficialitățile de la Kiev față de etnicii români, atât de către Ministerul de Externe cât și de Adrian Cioroianu și Theodor Baconski, doi titulari ai portofoliului din perioada precedentă. Poziție care, vorba eternului și fascinantului Caragiale, este sublimă dar lipsește cu desăvârșire. Cei doi foști șefi ai diplomației de la București fiind, în schimb, de neînduplecat atunci când a fost vorba să se discute, cu cărțile pe masă, dacă declarațiile lui Andrei Marga sunt sau nu sunt corecte.

Mi s-ar putea, desigur, atrage atenția că încurc lucrurile sau, mai rău, că dată fiind originea slavonă a numelui de familie, că aș fi și eu, Doamne ferește!, un alt fel de adept și de propagator al „narativelor maligne” ale Kremlinului. Răspund fără ezitare: în nici-un caz nu susțin și nu voi susține invadarea Ucrainei de către trupele rusești! Dimpotrivă, ca simplu cetățean al României, stat membru al Alianței Nord Atlantice și al Uniunii Europene, condamn și eu în mod categoric atrocitățile care s-au soldat și, din păcate, se soldează cu atât de numeroase victime nevinovate și cu uriașe pierderi materiale. Asta nu însemnă, însă, că pot trece cu vederea faptul că sprijinului moral, politic, diplomatic și umanitar pe care autoritățile statului români și cetățenii României îl acordă, în mod necondiționat, Ucrainei, diriguitorii de la Kiev nu îi răspund prin măsuri de natură să pună capăt practicilor discriminatorii prin care etnicii români sunt împiedicați să își respecte și să își păstreze limba și identitatea națională. Practici care vin într-o flagrantă, ireconciliabilă contradicție cu normele și cu practicile Uniunii Europene, al cărei membru această țară dorește să fie.

Asta ca să nu mai discutăm mai detaliat despre importanța principiului reciprocității, al avantajului reciproc, teoria și în practica relațiilor internaționale. Subiect asupra căruia s-au pronunțat prestigioase personalități ale mediului nostru public, printre care, cu regret trebuie să spun că lipsesc, din motiv asupra cărora nu mă pot pronunța, Adrian Cioroianu, Theodor Baconski și alți foarte sonori și categorici cenzori de opinie care îl acuză pe Andrei Marga pentru opiniile sale privind Ucraina. Fără să cunoască, de fapt fără să ia în discuție, dovezile și argumentele sale. Ceea ce nu este decât o altă formă de propagare a unor narative maligne emise de Rusia, de data aceasta ale ideologiei bolșevice pe care ideologii Kremlinului le-au exprimat în sentința „cine nu e cu noi, e împotriva noastră!” În cazul de față: Andrei Marga este un putinist!

Puneți, vă rog, față în față cele două situații și cred că îmi veți da dreptate atunci când închei cu următoarea întrebare: dacă opiniile lui Andrei Marga despre Ucraina sunt în contradicție cu poziția oficială a României, practicile abuzive și discriminatorii pe care autoritățile de la Kiev la aplică etnicilor români sunt sau nu sunt într-o asemenea contradicție?