Mai ales că o asemenea nemernicie a fost debitată în contextul dezbaterii admiterii României și a Bulgariei în Spațiul Schengen.Acest Guido Reil făcându-se că regretă până și faptul că România este stat membru al Uniunii Europene! Mă rog, să admitem că domnul Klaus Werner Iohannis nu vrea să îi supere pe cei din țara unde locuiesc părinții domniei sale, dar chiar că nu înțeleg muțenia domnului ministru Bogdan Aurescu. Tăcere într-o flagrantă opoziție cu graba cu care șefii diplomației de la București au mitraliat declarațiile profesorului Andrei Marga referitoare la invazia trupelor rusești în Ucraina, LA rădăcinile istorice ale problemelor comunității românești din această țară sau despre cum vede domnia sa rezolvarea.

Știu că mi se va putea răspunde că cele debitate de acest Guido Reil nu reprezintă punctul de vedere al autorităților de la Berlin, dar dacă ținem seama că totul s-a petrecut în Parlamentul European și că individul este membru al AfD, Alternative fur Deutschland, partid de extremă dreaptă, atunci chiar că lipsa de reacție a fețelor grele ale politichiei carpato-pontico-dâmbovițene este de neacceptat. Foarte adevărat, europarlamentari români de toate culorile spectrului politic din România i-au dat insului răspunsurile meritate, dar cred că acesta nu este un motiv în plus pentru ca și noi, aici, acasă, să nu reacționăm.

Aș începe prin a-i spune lui acestui Guido, mai mult sau mai puțin teleghidat, că dacă tot ne pune la colț fiindcă nu avem o infrastructură așa cum are Ucraina, atunci să îl întrebe despre ce este vorba în propoziție în primul rând pe colegul său, europarlamentarul Traian Băsescu. Amiralul Dezastrului Național care, în cele două funeste mandate prezidențiale, s-a împotrivit categoric să avem o infrastructură modernă, fluidă și sigură. Una și aceeași persoană cu Traian Băsescu, pe care, în 2012, Angela Merkel, cancelar al Germaniei,l-a salvat de la demitere, deși la referendumul național o majoritate covârșitoare a cetățenilor români cu drept de vot îl voiau hinaus! Doamna de fier a Germaniei și a Uniunii Europene din acea vreme pretextând că, după știința sa, în Constituția Românei nu este prevăzută demiterea președintelui. Gest care va rămâne în memoria românilor ca un exemplu de încălcare a principiului neamestecul în treburile interne ale altor state.

„Nu avem nevoie de România”, a trâmbițat același Guido Reil.Dar, măre Doamne, nu de români a fost mare nevoie, prin 2020, adică atunci când aveam deja primele victime ale pandemiei, pe mai multe canale ale mediei alternative se vorbea, fără eufemisme, despre ,,Operațiunea Sparanghel”. Adică despre numărul mare de români din județul Suceava care plecau de pe Aeroportul din Cluj Napoca având destinația Freiburg. De această forță de muncă ați avut nevoie, nu-i așa, coane Guido? Iar dacă tot a adus vorba și despre ordine și dezordine în statele membre ale uniunii, în mod deosebit despre de ce nu vrea el să se aprobe accesul României și Bulgariei în Spațiul Schengen, poate are ceva să ne spună despre condițiile în care românii veniți în țara sa, de pildă la cules sparanghel, trebuiau să lucreze câte 100 ore pe săptămână, primind cu mult mai puțin decât li s-a promis atunci când au fost ispitiți la plecare. Sau, dacă nu îi place subiectul, poate ne zice, totuși, câteva vorbe despre cererea pe care, tot în condițiile expansiunii pandemiei, Asociația fermierilor germani a adresat-o guvernului federal pentru a obține avizul ca lucrătorilor din fermele lor, deci și cei proveniți din România, să nu li se plătească asigurările medicale pe o perioadă de 115 zile. Practici flagrant abuzive față de care, la acea vreme, ministerul român de externe și ambasada României, au reacționat cu fermitate.

Și, dacă tot l-a luat pe acest Guido Reil gura pe dinainte și a aruncat sudalme către România, tare aș vrea să știu care este opinia sa despre cazul dramatic al familiei Furdui. Familie de români stabilită în landul Bremen, mai precis, la Walsrode, căreia autoritatea locală Jugendamt i-a luat în mod abuziv copii, invocând motive aberante, de necrezut. Caz despre care am aflat și aflăm date semnificative din partea senatorului Titus Corlățean, reputat jurist și diplomat care, încă din 2021, s-a implicat, în mod energic și consecvent, în apărarea drepturilor familiei conaționalilor noștri. Astfel, în urma unor repetate demersuri ale senatorului Titus Corlățean la ministerul german de externe și direct la prefectul districtului Heidekreis, Jens Grote, ca și a vizitei unei delegații a Guvernului român, doi dintre copii familiei, Estera și Natalie, au revenit acasă Din păcate, acesta nu este decât un prim succes, pentru că frații fetițelor încă sunt în captivitate. Motiv pentru care senatorul Titus Corlățean își continuă demersurile, insistând cu argumente practic de necontestat asupra faptului că asemenea practici sunt într-o totală, ireconciliabilă ruptură cu prevederile Convenției ONU privind drepturile copilului.

Nu am de unde să știu dacă acest caz, deopotrivă cutremurător și revoltător a ajuns și la urechile europarlamentarului Guido Reil, dar cu siguranță este nevoie să îi spunem de la obraz că, în tezaurul său de omenie și de înțelepciune, poporul român are și vorba asta: ,,înainte de a huli, uită-te în oglindă”.

Este de la sine înțeles că, dându-i această replică europarlamentarului AfD Guido Reil m-am adresat lui și eventualilor săi susținători. Asta nu înseamnă, însă, că și de această dată, trebuie să mai luăm – pentru a câta oară? – poziția struțului. Suntem noi buni creștini, dar asta nu înseamnă că, dacă un neobrăzat de peste mări și țări ne-a dat o palmă,noi trebuie să întoarcem și celălalt obraz!