

Absolut fără nici o legătură cu evenimentele recente și cu ce am scris ieri mi-au venit brusc în minte versurile lui Iorga:
Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Și-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgân:
„O, voi ce-n soare cald trăiți
Și ați răpus strămoșul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteți așa grăbiți?
În anii mulți cât el a fost,
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulți și-au găsit un adăpost.
Moșneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Și-n vremea aspră și hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?” VIDEO:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ce prezisese-n alte vremuri
Iisus, printre măslini și ramuri,
Ni se-arătă cel însemnat!
Cu pecetea pe chip hidos
El ordonă-n cuvinte mute
Toți preoții să execute
Trădarea de Iisus Hristos!
E vremea tainicelor minți
S-adune în cuprins de noapte
Pe toți creștinii într-o oaste
Ce n-au cedat unor arginți.
De-acum începe, infernal,
Cu demoni, trădători, popoare
O încleștare de teroare
ÎN LUPTA FOCULUI FINAL!