Ideea de a plafona prețul petrolului din Rusia reprezintă o „încununare” a sancțiunilor de până acum: nu afectează Moscova, dar dă lovitura de grație economiilor occidentale muribunde.

Nu mai poate fi o întâmplare. Toate sancțiunile pe care Occidentul le-a impus până acum Rusiei s-au întors împotriva sa ca un bumerang. TOATE, fără excepție.

În timp ce Rusia înregistrează recorduri de venituri din exporturile de gaze și petrol, iar rubla este mai stabilă ca niciodată, Occidentul se afundă pe zi ce trece în cea mai gravă criză economică de după război. Fără ici o perspectivă de redresare/

Sunt doar două explicații teoretice pentru care Occidentul persistă pe această linie: Prostia și Sinuciderea.

Un prost, oricât de retardat ar fi, realizează până la urmă că își face rău. Până și un cretin, dacă se dă cu capul de perete, se oprește din gestul său aberant atunci când se vede plin de sânge și de cucuie. Când e vorba de mai mulți indivizi, așa cum e cazul liderilor țărilor UE și G7, procesul de trezire ar trebui să fie mai rapid.

Însă nu se întâmplă așa. Deci Prostia nu stă în picioare.

Rămâne – oricât ar părea de absurd – doar varianta Sinuciderii. Autodistrugerea. Aneantizarea intenționată.

Liderii occidentali au pus la cale o autodetonare a țărilor lor. Ca un prim pas pentru o Nouă Ordine Mondială.

Build Back Better – a reconstrui la loc mai bine – nu are sens decât în cazul unei distrugeri prealabile. O nimicire care să creeze terenul viran necesar Re-Construcției.

Iată mai jos o analiză a lui Philip Pilkington de la Unherd pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

Un text care reprezintă încă o dovadă a Sinuciderii în masă, ritualice, pe care liderii noștri, asemenea unor fanatici religioși, au pus-o la cale pentru ceea ce consideră Secta LOR.

Singurii care pot opri distrugerea suntem noi.

*

La sfârșitul săptămânii trecute, pe fondul unei crize energetice grave care distruge industria europeană, țările occidentale au anunțat o plafonare a prețului pe care intenționează să o impună petrolului rusesc.

Ceea ce înseamnă că aceste țări se unesc și refuză să plătească mai mult decât prețul pe care l-au fixat ele pentru petrolul rusesc, adică 60 de dolari pe baril.

Plafonul va fi impus prin interzicerea companiilor de asigurări occidentale de a asigura tancurile petroliere cu țiței rusesc care vând acest produs la un preț mai mare de 60 de dolari pe baril.

În mod firesc, Rusia nu a reacționat prea bine. A declarat cât se poate de clar că nu va mai vinde petrol clienților care pretind să plătească la un preț sub prețul pieței.

Țările din afara sferei occidentale de influență nu au avut nici o reacție la anunțul plafonării prețului. Ele vor fi probabil obligate să găsească alte aranjamente în materie de asigurări, ceea ce nu va face decât să submineze și mai mult soft-powerul financiar occidental în sectorul maritim mondial.

Ce înseamnă în practică această plafonare a prețului?

Pentru a înțelege, trebuie să examinăm tendințele pe termen lung ale prețului petrolului rusesc. Graficul de mai jos prezintă tendința prețului petrolului rusesc din 2010 încoace, precum și prețul mediu pe perioada 2010-2022 și prețul plafonat de 60 de dolari, fixat de conducătorii noștri.

Primul aspect care se observă este că prețul-plafon pe care l-am fixat este mult inferior prețului mediu de 75 de dolari al petrolului rusesc în această perioadă.

Așadar, cerem să plătim cu 15 dolari mai puțin decât prețul mediu al petrolului rusesc.

Al doilea aspect care trebuie remarcat este că prețul la petrolul rusesc nu a fost mai mic decât plafonul fixat acum decât de două ori în istoria recentă.

Prima dată a fost după scăderea puternică a prețului petrolului din 2014-2015. Această scădere a fost provocată de două conjuncturi care au survenit simultan.

Prima: Statele Unite și-au sporit masiv producția de petrol de șist. A doua: Arabia Saudită și-a mărit și ea producția, pe o piață inundată de acest nou produs, petrolul de șist.

Cum, la reuniunile OPEC+, saudiții susțin poziția rusă și cum petrolul de șist a fost deja integrat în prețul pieței, nici una dintre aceste două conjuncturi nu va mai apărea în viitor.

A doua oară când prețul petrolului rusesc a scăzut sub 60 de dolari a fost în timpul lockdown-urilor.

Pe ansamblul acestei perioade, prețul petrolului rusesc nu a fost sub plafonul de 60 de dolari decât circa 31% din timp.

În restul de 69%, prețul a fost mai mare de 60 de dolari.

Pe baza acestor probabilități, se pare că, în lunile următoare, prețul pieței va fi în general mai mare de 60 de dolari.

Când acest lucru se va produce, noi vom pretinde să plătim mai puțin decât prețul pieței, iar Rusia va refuza să ne vândă petrol.

În cel mai bun caz, aceasta va însemna că vom fi nevoiți să ne aprovizionăm cu petrol din altă parte. Probabil la un preț MULT MAI MARE.

În cel mai rău caz, vom suferi GRAVE PENURII DE PETROL, deoarece nu vom fi capabili să compensăm aprovizionarea din Rusia.

Aceasta înseamnă o presiune inflaționistă și mai mare și un risc mai mare de PENURIE și la ALTE PRODUSE.

De exemplu, majoritatea lanțurilor noastre de aprovizionare sunt dependente de motorină pentru a putea funcționa. În caz de penurie de petrol, așteptați-vă ca acest lucru să ducă la o penurie a produselor de bază la magazinul vostru local.

Istoria va consemna cu siguranță marea criză energetică europeană din 2022-2023 ca pe unul din fenomenele istorice cele mai stranii care s-au înregistrat vreodată.

Europenii și-au distrus VOLUNTAR economiile pentru a impune Rusiei niște sancțiuni care nu au nici un impact real asupra țintei lor.

În timp ce frigul iernii se instalează, ar fi momentul să facem o schimbare de direcție.