Ceva se petrece pe frontul de est. Asistăm la o schimbare spectaculoasă de ton a Statelor Unite și a Occidentului privind Războiul din Ucraina.

A fost mai întâi un editorial apărut în New York Times și semnat de întreaga conducere editorială. Titlul său era neobișnuit, conspiraționist de-a dreptul, în discordanță cu tonul obișnuit triumfalist al presei americane și occidentale: „Războiul din Ucraina se complică, iar America nu este pregătită”.

A urmat apoi discursul seismic al lui Henry Kissinger, la Davos, despre care Adrian Severin afirmă pe bună dreptate: „La vârsta lui, a fost adus acolo să spună ce toți ceilalți lideri occidentali nu au curajul.”

Atât New York Times cât și Henry Kissinger, două voci grele în peisajul mediatic, au cerut o soluție negociată cât mai rapidă în Ucraina. Și chiar ca aceasta să cedeze bucăți din teritoriu, de dragul păcii.

Mai mult sau mai puțin voalat, ei au arătat că Occidentul nu își permite un război întins pe durata a ani de zile până când Rusia va fi îngenuncheată și Putin răsturnat de la putere.

Editorialul din NY Times și discursul de la Davos al lui Kissinger au fost ca doi ghiocei care au adus dezghețul.

Presa occidentală a început să vorbească despre realitatea crâncenă de pe front, fără cosmeticalele aparatului de propagandă cu care ne-a intoxicat până acum.

Rușii dau bir cu fugiții, se retrag de peste tot, au rămas fără combustibil, fără muniție și armament.

Soldații ucraineni, bine înarmați de americani, se bat ca niște lei cu invadatorul, îl snopesc pe unde îl prind și îi provoacă pagube inimaginabile.

Supereroul modern Zelenski, tânăr și neînfricat, îl calcă în picioare pe un Putin grav bolnav, nebun și decrepit.

Aceasta era până acum imaginea Războiului din Ucraina, prezentată de presa corporatistă din Occident și promovată agresiv pe rețelele de socializare. O imagine desprinsă dintr-un film hollywoodian.

Dar tabloul începe să se cojească. Minciuna începe să cadă, lăsând la iveală adevărul teribil.

Washington Post, un alt nume greu din presa mondială (probabil cel mai influent), care a oferit și el până acum aceeași perspectivă idilică a conflictului, vine cu o schimbare șocantă de ton.

Iată ce scrie corespondentul de război Sudarsan Raghavan în articolul „Luptătorii ucraineni din Este se simt părăsiți”:

Liderii ucraineni prezintă o imagine de invulnerabilitate militară în fața Rusiei. Dar comandanții oferă un tablou mult mai realist al războiului, în care voluntari prost înarmați spun că au fost abandonați de ofițerii lor superiori și sunt condamnați la moarte sigură pe front.

Articolul din Washington Post recunoaște cu o întârziere de câteva luni că realitatea a fost de la început intoxicată și deformată grav de propagandă.

Scrie reporterul:

Înregistrări video cu asalturi împotriva tancurilor sau pozițiilor ruse sunt postate zilnic pe rețelele sociale. Artiști plastici creează postere patriotice, panouri publicitare și tricouri. Până și poșta a emis timbre care evocă scufundarea unei nave rusești în Marea Neagră.

Relatarea din Washington Post vorbește apoi despre realitatea crâncenă a unei forțe eteroclite, lipsite de pregătire, prost comandate și prost echipate, alcătuită în principal din voluntari, care se află masată în special în Est.

Aceștia sunt înconjurați din ce în ce mai mult de o forță rusă superioară numeric și tehnic, care a cucerit aproape întreaga regiune a Donbasului. 

Ucraina, ca și Rusia, a furnizat puține informații despre morți, răniți sau pierderi materiale. Însă, după trei luni de război, această companie de 120 de oameni a rămas cu 54, din cauza morților, răniților și dezertorilor.

Este de remarcat că oamenii (inclusiv oficialitățile) cu care a discutat reporterul Wa-Po au acceptat să vorbească deschis, deși riscă să ajungă în fața curții marțiale:

„Războiul zdrobește oamenii”, a declarat Serghei Haidai, șef al administrației regionale de război în provincia Lugansk, recunoscând că mulți dintre voluntari nu au fost pregătiți corect, din cauză că autoritățile ucrainene nu se așteptau la o invazie rusă. Dar a susținut că toți soldații sunt îngrijiți. „Au destule rezerve și alimente. Singura problemă este că oamenii nu sunt pregătiți să lupte.”

Articolul din ziarul american vorbește și de o înregistrare video difuzată online săptămâna aceasta, în care un grup de soldați de mărimea unui pluton declară că pur și simplu nu pot să se bată din cauza lipsei armamentului, muniției, hranei și a unui sprijin real din partea superiorilor:

 „Suntem trimiși la moarte sigură”, spune un voluntar, citind dintr-o declarație pregătită dinainte și adăugând că un video similar a fost înregistrat și de membrii Brigăzii 115, Batalionul 1. „Nu suntem singurii în această situație, suntem mulți”.

Armata ucraineană a respins afirmațiile voluntarilor prin intermediul unui alt video postat online, afirmând că „dezertorii” aveau tot ce trebuie pentru a lupta: „Au crezut că vin în vacanță”, spune un ofițer, „De asta și-au părăsit pozițiile.”

După publicarea înregistrării, militarii au fost acuzați de „dezertare”.

Apar tot mai multe astfel de înregistrări: unitățile se plâng că au fost abandonate și lăsate să lupte în condiții imposibile, cu puști din Primul și Al Doilea Război Mondial, neputincioase în fața puterii superioare de foc a rușilor.

Articolul din Washington Post spune că grupurile de „voluntari” sunt formate din bărbați care erau înainte tehnicieni în industria petrolului, vânzători, țărani etc. și care au fost trimiși să lupte pe front, în Est și Sud, deși inițial au crezut că vor fi repartizați în simple posturi de supraveghere, în zone mai liniștite, cum ar fi Lvov.

„Am tras 30 de focuri după care au zis «Nu primiți mai multe, sunt prea scumpe», a povestit un voluntar. „Când am venit aici, ni s-a spus că vom fi în linia a treia de apărare”, spune Lapko. „De fapt, am ajuns pe linia zero, linia frontului. Nu am știut unde mergem.”

Situația a devenit din ce în ce mai critică pe zi ce trece: până și apa lipsește, în fața tăvălugului trupelor ruse care urmăresc să încercuiască pozițiile ucrainene din Donbas:

Și, în ultimele săptămâni, spune el, situația s-a înrăutățit și mai mult. Când au fost tăiate liniile de aprovizionare timp de două zile, din cauza bombardamentelor, bărbații au fost nevoiți să se mulțumească cu un cartof pe zi.

Își petrec cea mai mare parte a zilelor și nopților în tranșee săpate în pădurea de la marginea (satului) Toșkiva sau în beciurile caselor părăsite. „Nu au apă, nu au nimic acolo”, a declarat Lapko. „Doar apa pe care le-o duc eu la două zile o dată.”

Și relatarea continuă la fel de îngrozitoare:

„Mulți au suferit șocuri din cauza obuzelor. Nici nu pot să îi mai număr”, a declarat Lapko.

Victimele sunt în mare parte ținute secret pentru a proteja moralul trupelor și a publicului.

„La televiziunea ucraineană vedem că nu există pierderi”, a declarat Lapko. „Nu există adevăr.”

Articolul din Washington Post mai scrie că, din cauza situației catastrofale în care se află, soldații și ofițerii din prima linie refuză din ce în ce mai mult asculte de ordinele comandantului suprem.

Lapko și oamenii săi sunt din ce în ce mai frustrați și mai dezamăgiți de superiorii lor. Cererea nu i-a fost aprobată. Comandantul de batalion i-a cerut să trimită 20 dintre soldații săi pe o altă linie a frontului, ceea ce însemna că nu își va mai putea scoate oamenii din Toșkiva. A refuzat să execute ordinul.

Un dezastru asemănător domnește și în rândurile voluntarilor străini și a fostconfirmat de faimosul Wali, zis „cel mai bun lunetist din lume” și alți mercenari, care s-au reîntors la casele lor, oripilați de ce au văzut.