STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE,

Date fiind neînțelegerile privind reactivarea Mitropoliei istorice a Basarabiei, fapt care a generat reacții neașteptate din partea conducerii Republicii Moldova, precum și învinuirile nedrepte aduse Sfântului Sinod al Patriarhiei Române, și anume: ”lipsă de stimă față de conducerea Moldovei” sau ”Patriarhia Română a contribuit, prin acțiunile date, la dezmembrarea teritorială a Republicii Moldova” (Discursul D-lui Președinte Mircea Snegur în Parlamentul Moldovei, din 24 dec. 1992), mă simt dator, în baza răspunderii pe care o am ca Patriarh, adică aceea de părinte duhovnicesc al românilor ortodocși de pretutindeni, să fac câteva precizări pentru lămurirea situației în cauză.

Încă din primele veacuri ale creștinismului, Bisericile Ortodoxe de pretutindeni se organizau în Biserici Naționale, etnia sau neamul fiind o realitate dată, așa cum ne arată canonul 34 apostolic, care prevede ca episcopii fiecărui neam să aibă un Întâistătător (cap spiritual) al lor, pe care să-l consulte, iar acesta să hotărască împreună cu ei lucrurile mai importante. Acest principiu canonic fundamental în conducerea bisericească ortodoxă s-a perpetuat de-a lungul istoriei, în ciuda tendințelor imperiale de hegemonie romano-bizantină sau de altă natură, și el este valabil și azi în toate Bisericile autocefale, care nu fac abstracție de realitatea istorică a unui popor sau neam. Așa se explică faptul că, în majoritatea cazurilor, însăși titulatura oficială a Bisericilor Ortodoxe autocefale conține numele etniei sau neamului pe care îl slujește Biserica respectivă, de pildă: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Georgiei (Gruziei) etc. De aceea, pretențiile unei patriarhii ortodoxe a unui neam sau popor anume de a stăpâni peste ortodocși de alt neam, care au propria lor patriarhie, sunt necanonice și nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual pastoral.

Chiar și în momentele dramatice când, datorită vitregiilor istoriei și poftei unui neam de a stăpâni alte neamuri, unele popoare ortodoxe au fost invadate, cucerite și obligate să accepte noi granițe și formațiuni statale, iar alte grupuri naționale să emigreze și să se stabilească în alte țări, principiul Bisericii neamului a rămas valabil. Ca atare, creștinii ortodocși despărțiți de marea majoritate a fraților lor s-au constituit în comunități bisericești în diaspora, păstrând legătura canonică și spirituală cu Biserica mamă a neamului din care se trag.

Așa de pildă, ortodocșii sârbi, bulgari, ruși, greci, armeni, arabi etc. din Europa Occidentală, America și Australia țin canonic, în mod firesc, fiecare de Patriarhia neamului lor. De aceea, și românii ortodocși din Statele Unite ale Americii și Canada, organizați în Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Detroit, precum și românii ortodocși din Franța, Germania, Italia, Elveția, Anglia, Suedia, Belgia, Olanda, Spania și Austria, organizați în Arhiepiscopia Ortodoxă Română de la Paris, țin legătura canonică și spirituală cu Patriarhia Română, ca de altfel și românii ortodocși din statele vecine Serbia și Ungaria.

Rare au fost excepțiile când s-a încălcat acest principiu al Bisericii neamului, iar credincioșii de drept ai acesteia au fost încorporați în sânul Bisericii Ortodoxe a statului cotropitor sau au trecut sub alte jurisdicții decât cea a Bisericii Mame.

Istoria n-a reținut însă vreodată măcar un singur exemplu ca vreun stat liber și democrat din lume să se opună acestui principiu canonic ortodox și să considere comuniunea de credință cu rații de neam de acasă ca act ce ar duce la dezmembrarea teritorială sau ar atenta la stabilitatea statului și a ordinii de drept.

Oblăduirea canonică și binecuvântarea de reactivare a Mitropoliei Basarabiei au fost acordate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la cererea delegației ortodoxe din Republica Moldova, întrucât s-a considerat că, din punct de vedere canonic, această binecuvântare de la un for tutelar canonic superior este necesară recunoașterii de către Guvernul Republicii Moldova a Statutului Mitropoliei, care i-a fost prezentat spre aprobare cu mult timp înainte. Eparhia Chișinăului de sub jurisdicția Patriarhie Ruse avea o astfel de binecuvântare și oblăduire canonică, necesară oricărei unități bisericești ortodoxe canonice, care nu este recunoscută la nivel mondial ca fiind autocefală.

După cât cunoaștem, există, de altfel, și alte confesiuni creștine care sunt organizate și funcționează în Republica Moldova, depinzând canonic de o autoritate bisericească din România, așa de pildă romano-catolicii, care depind canonic de Episcopia Romano-Catolică din Iași.

Oricum, noi considerăm că actul săvârșit de Patriarhia Română nu atentează cu nimic la integritatea teritorială a Republicii Moldova, nici la independența sa statală, mai ales că Patriarhia Română a fost cea dintâi care s-a adresat tuturor Bisericilor Ortodoxe surori din lume, altor Biserici, precum și organizațiilor creștine internaționale ca să intervină pe lângă guvernele lumii în favoarea recunoașterii independenței Republicii Moldova. Și a făcut aceasta fiind convinsă că săvârșește un act de dreptate și de adevăr. Iar în cazul de față când a binecuvântat reactivarea Mitropoliei Basarabiei, Biserica noastră, fiind acum liberă, de asemenea, nu-și putea trăda vocația și responsabilitatea sa sfântă de mamă spirituală a românilor ortodocși și nu putea întoarce spatele fiilor ei duhovnicești care doreau să intre în legătură canonică și spirituală nemijlocită cu Biserica Mamă a neamului românesc. Nu duh de stăpânire și nici dorință de câștig urât, ci grijă părintească am vrut să arătăm prin ceea ce am făcut. Pe de altă parte, în scrisoarea pe care noi am trimis-o recent Sanctității Sale Patriarhului Alexei II al Rusiei, am precizat că Actul patriarhal și sinodal de reactivare a Mitropoliei Basarabiei nu exclude posibilitatea ca Patriarhia Moscovei să-și mențină jurisdicția canonică peste credincioșii ortodocși ruși din Republica Moldova, iar noi rămânem în continuare dispuși pentru dialog și relații frățești cu Patriarhia Rusă.

De altfel, cele două Patriarhii, prin cooperare și grijă pastorală comună, ar putea contribui la întărirea Ortodoxiei în Republica Moldova, pe plan pastoral și educativ, mai ales acum, când prozelitismul eterodox printre ortodocși este în creștere în toată Europa răsăriteană.

Cu speranța că aceste precizări vor contribui la schimbarea imaginii pe care Conducerea Republicii Moldova și-a făcut-o în aceste momente despre Patriarhia Română, respectuos Vă adresăm rugămintea să faceți ceea ce vă stă în putință pentru ca să înceteze calomniile și persecuțiile împotriva clericilor și mirenilor care voiesc restabilirea comuniunii cu Biserica neamului și să le acordați cadrul legal de exercitare a dreptului fundamental al libertății de conștiință și de cult.

Asigurându-Vă de același respect și prețuire pe care Vi le-am arătat și atunci când ne-ați vizitat la București, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate deplină și ajutor mult în lucrarea de mare răspundere pe care o aveți ca președinte de stat.

Sărbători fericite și ani mulți fericiți și binecuvântați!

+ TEOCTIST

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE