Îmi displace să scriu despre ceea ce n-am citit, dar dr. Card merită o mențiune specială, este o notă de subsol utilă, înțelegând ceea ce este rău și greșit în ceea ce-l privește vom înțelege modul în care știința economică a luat-o razna, vom înțelege cum să ne protejăm de pseudoștiință. 

Acum 2500 de ani Pitagora a demonstrat că un triunghi dreptunghic având catetele lungimile a și b va avea cu necesitate ipotenuza de lungimea radical din (a2+b2). Întrucât în matematică nu există încă tradiția corupției politice, egalitarismul fiind o miză matematică recentă, și nu există alte mize politice sau financiare, matematicienii nu bagă în seamă producții academice care ar dori să arate că, deși catetele triunghiului dreptunghic sunt de 3 respectiv 4 unități, ipotenuza este diferită de 5 unități. Pur și simplu orice lucrare care ar încerca să demonstreze că teorema lui Pitagora nu este adevărată nu este citită, un matematician știe că raționamentul din spatele teoremei lui Pitagora este corect și, prin urmare, este o pierdere de vreme să încercăm să demonstrăm orice altceva decât că a2+b2=c2 sau să încercăm să găsim eroarea într-o lucrare care pretinde că teorema lui Pitagora este greșită. 

Și tocmai pentru că în economie au existat mereu mize politice și financiare situația este foarte diferită, asta deși natura științei matematice și a celei economice este asemănătoare, ambele fiind științe axiomatice, ambele sunt științe apriorice și nu științe experimentale. Deși avem legea cererii și ofertei care ne spune că dacă păstrăm neschimbate toate celelalte condiții, atunci când crește cererea prețurile trebuie să crească după cum atunci când crește oferta prețurile scad. Este natura științei economice aceea de a nu oferi – spre deosebire de matematică - estimări cantitative, de exemplu putem doar ști că prețurile trebuie cu necesitate să crească, dar nici un economist nu ar trebui să creadă că poate spune și cu cât acestea vor trebui să crească. 

Maculatura premiată cu Nobel produsă de dr. Card tocmai tocmai asta vrea să demonstreze: că deși avem o ofertă mult mărită prețurile nu scad, dr. Card pretinde că influxul de imigranți nu scade prețurile în zona de jos a pieței muncii. Iar pentru a o arăta folosește instrumente econometrice pe cât de sofisticate, pe atât de absurde: comanda politică este clară, rezultatul cercetării este în ipoteză. Analizând situația unor orașe având o dinamică similară a pieței muncii, dr. Card pretinde că influxul de imigranți cubanezi în Miami nu a scăzut salariile localnicilor, iar pentru a demonstra asta, compară situația din Miami cu cea din alte patru orașe americane. 

Într-o lume mai bună, totul ar trebui să se oprească aici, să-l tratăm pe dr. Card la fel după cum îi tratăm pe aceia care măsoară ipotenuza unui triunghi dreptunghic având catete de 3 respectiv 4 unități atunci când încearcă să arate că aceasta este oricât, dar nu 5 unități. Dacă în cazul triunghiului știm că fie instrumentul de măsură este măsluit, fie am băut un pahar în plus, fie unghiul pe care-l fac catetele nu este tocmai de 90 de grade și în cazul dr. Card ar trebui să știm că dacă nu găsim o eroare în aparatul statistic folosit, atunci cu necesitate nu este respectată condiția de ceteris paribus implicită în legea cererii și a ofertei. Cu alte cuvinte, dr. Card trebuie că nu a observat cu atenție din biroul său din Berkeley viața amărâților din Miami ce pot face imigranților competiție pe piața muncii. Nici dr. Card și nici cei care contestă calitatea muncii acestuia nu pot demonstra situația reală a pieței muncii în Miami anilor 80, cel mai probabil dovada faptului că dr. Card se află în eroare este la îndemâna tuturor, putem să o observăm uitându-ne la filme precum Scarface. O dată cu afluxul de cubanezi a crescut și economia subterană, traficul de droguri etc, chestiuni imposibil de cuantificat, dar care au, negreșit, o influență majoră asupra salariilor în economia vizibilă. Este însă important să nu purtăm discuția în zona șarlataniei motivate politic, căci banii din taxe au produs nenumărați pseudoeconomiști precum dr. Card, nu vom avea niciodată suficient de mult timp pentru a le demonta aparatul matematic pentru a le descoperi impostura sau suficiente resurse pentru a descoperi eroarea factuală care stă la baza constructului matematic. Nu este oare mai util să încercăm să studiem economia pentru a înțelege lumea în care trăim în loc să ne aglutinăm în erorile produse de mintea unor oameni cel mai adesea culți, inteligenți și fără scrupule, indivizi corupți de comanda politică?

Da, premiul Nobel primit de dr. Card va avea consecințe, până și fauna marxistă autohtonă a început să-i folosească numele pentru a justifica imigrația asiatică sau africană, rolul premiului Nobel primit de dr. Card este acela de a elimina din mediul academic, politic sau din presă argumentul scăderii salariilor mici, anume prețul muncii necalificate, o dată cu importul de imigranți. Premiul Nobel este doar un exemplu de instituție distrusă de lungul marș al marxiștilor prin instituții odinioară onorabile, instituții odinioară stâlpi ai unei societăți civilizate.