Epstein nu a fost doar capul unei rețele de pedofilie și alte monstruozități sexuale. Nici doar un ultra-influent agent Mossad care a folosit sexul pentru compromiterea și controlul liderilor lumii. El a avut și rolul cheie în organizarea Plandemiei la scară mondială. Iar Bill Gates a fost plasat în centrul rețelei COVID ca un păianjen în mijlocul plasei.

Sayer Ji este fondatorul portalului de medicină alternativă GreenMediaInfo, autor al mai multor lucrări pe teme medicale și una dintre vocile care, alături de figuri precum actualul ministru american al sănătății, Robert F. Kennedy, a fost acuzat de „dezinformare” și „anti-vaccinism” în timpul pandemiei.

Sayer Ji este prolific pe propriul Substack, care poartă deviza „Sănătate, Adevăr și Libertate”.

Cu ocazia giganticului scandal Jeffrey Epstein, Sayer Ji face o analiză detaliată a legăturilor între Epstein, Bill Gates, JP Morgan și alte persoane și instituții care au făcut parte din rețeaua de pregătire pandemică - așa cum reies ele din documentele recent publicate de autoritățile americane.

Prima parte a analizei a fost preluată și de France-Soir, iar Sayer Ji mai anunță un episod.

Analiza, foarte echilibrată și bine documentată, nu face trimitere la nicio eventuală delincvență de natură sexuală a participanților la rețea, ci se referă exclusiv la construcția unei vaste structuri financiare și instituționale de pregătire pandemică, construcție care a început cu mult timp înaintea pandemiei și în care Epstein - care fusese deja condamnat pentru infracțiuni sexuale cu minori - a jucat un rol central de intermediar, de interfață între multele elemente componente.

Trecând în revistă relațiile dintre persoanele și instituțiile implicate în această rețea, Sayer Ji ridică întrebarea legitimă: care sunt mecanismele de protecție a interesului public atunci când persoane și instituții extrem de puternice și influente se pre-poziționează pentru a scoate profit dintr-o criză?

Întrebarea subsidiară fiind de ce niște instituții și persoane care aveau acces la resurse nelimitate și puteau angaja orice consultant sau intermediar voiau, de oriunde din lume, l-a ales pe Jeffrey Epstein - la acel moment, un individ deja profund compromis?

Citiți mai josanaliza lui Sayer Ji, pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Dosarele Epstein dezvăluir că pandemiile sunt un model de afaceri, a cărui arhitectură a fost în pregătire timp de 20 de ani  - iar Bill Gates este în centrul rețelei

Rețeaua JP Morgan – Gates – Epstein: fonduri direcționate potrivit indicațiilor donatorilor, finanțarea vaccinurilor și arhitectura unei scheme profitabile pregătite din timp

Publicarea dosarelor Epstein a reaprins interesul publicului cu privire la relațiile între anumiți indiviz, anumite instituții, semnificația lor mai profundă și modul în care ele se intersectează pe un parcurs temporal mult mai lung, pe care prea puțină lume l-a examinat.

Arhivele publice, inițiativele instituționale și instrumentele financiare arată că fundamentele conceptuale ale pregătirii pentru pandemie ca o categorie de active financiare gestionată de anumite interese au început să prindă contur la finalul anilor 1990 – începutul anilor 2000, când capitalul filantropic, guvernanța globală de sănătate și gestiunea riscurilor financiare au intrat într-o convergență tot mai accentuată.

După criza financiară din 2008, acest cadru s-a accelerat rapid, extinzându-se prin piețele de reasigurări, prin stabilirea parametrilor de declanșare, prin structuri de finanțare direcționate de donatori și prin simulări la nivel global – asta cu ani înainte ca criza Covid-19 să facă această structură vizibilă pentru public.

Obiectul investigației

Ancheta de față nu se ocupă de originile pandemiei Covid-19 – ale virusului propriu-zis – ci de pregătirile făcute din timp, de structurile care existau deja la momentul la care acest virus a apărut.

Pornind de la e-mailuri interne, de la aranjamente financiare, mesaje și documente de planificare – mai ales cele din perioada  2011-2019, când mare parte din aceste sisteme au trecut din faza de concept în cea operațională – observăm că pandemia și vaccinurile erau deja considerate categorii financiare și strategice viabile.

Vehiculele investiționale, fondurile direcționate de donatori, programele de simulare și produsele de reasigurare nu au fost improvizate în răspuns la criză – ele fuseseră deja înființate și rafinate în cadrul unei vaste arhitecturi ale cărei baze au fost puse cu mult înainte de Covid-19; de fapt, cu mai bine de un deceniu înainte.

Exercițiile precum Event 201 demonstrează clar că pandemia de coronavirus nu era o abstracțiune ipotetică, ci un scenariu explicit modelat, integrat în planurile politice, financiare și ale donatorilor cu mult înainte de apariția Covid-19.

Un sumar

- Vaccinurile ca o strategie de capital: E-mailuri interne ale JP Morgan, datând din 2011, arată că Jeffrey Epstein oferea consiliere celor mai importanți directori ai băncii despre cum să promoveze un fond financiar coordonat de Gates, incluzând în prezentări fraza „bani suplimentari pentru vaccinuri”, și coordona crearea unei „branșe offshore – special pentru vaccinuri”.

- Pandemia ca linie directoare de finanțare: Un schimb de e-mailuri datat 2017 între Epstein, Gates și Boris Nikolic califică „pandemia” ca „domeniu cheie” pentru structurile de finanțare direcționate de donatori; asta era, deci, cu trei ani înainte de Covid-19.

- Simularea pandemiei ca mod de a avansa în carieră:Un schimb de mesaje (iMessage) din ianuarie 2017, provenit din telefonul lui Epstein, arată că un asociat include „pandemia” („tocmai am făcut o simulare de pandemie”) ca probă a competenței profesionale – într-un context în care se discuta potențiala sa angajare la birourile personale ale lui Gates, la firma lui Boris Nikolic, Biomatics Capital, la Merck - divizia de vaccinuri sau la Swis Re - divizia de reasigurare pentru pandemie.

- Criza ca activ de investiții. Un raport intern al Fundației Gates descrie Global Health Investment Fund ca vehicul pentru „investiții de impact”, care viza profituri de între 5 și 7% pentru medicamente și vaccinuri, cu 60% garanție de recuperare a capitalului investit.

- Simulările erau un produs tehnic livrabil la cerere:Un document datata 2017, provenit de la bgC3 – biroul personal al lui Gates – include „simularea unei pandemii cu mutație” și neurotehnologia ca aplicații pentru apărare națională.

- Rețeaua de pregătire pentru pandemie: O scrisoare a Fundației Gates, datată 2015, confirmă că Gates coordona deja așa-zisa „pregătire pentru pandemie” cu International Peace Institute – condus de Terje Rød-Larsen, persoană care apare ca un musafir frecvent al lui Epstein -  asta în timp ce Epstein îi transmite aceluiași Rød-Larsen mesajele provenite de la Gates despre ce mesaje trebuie transmise public în timpul pandemiei.

Prolog: Arhitectura pe care publicul n-ar fi trebuit să o vadă

Nimeni nu-și pune instalație anti-incendiu după ce incendiul a avut loc; asta ar fi o atitudine reactivă. Documentele discutate mai jos demonstrează cu totul altceva: demonstrează că, pentru a păstra metafora, în cazul pandemiei, instalația anti-incendiu a fost constituită chiar lângă depozitul de materiale inflamabile, iar proprietarii ambelor erau aceleași persoane.

E-mailurile, aranjamentele, mesajele, rapoartele de investiții și memorandumurile interne discutate mai jos nu demonstrează că pandemia Covis-19 a fost fabricată sau virusul a fost eliberat în mod intenționat. Aceste teze necesită o anchetă separată.

Dar ce demonstrează aceste documente – ce spun participanții cu gura lor – este că pandemia și vaccinurile erau considerate categorii financiare și strategice cu mulți ani înainte de declararea pandemiei – categorii financiare și strategice dotate cu vehicule de capital, cu întregi cadre de reglementare, cu strategii de comunicare, cu portofolii de brevete, cu programe de simulare, cu produse de reasigurare și cu punerea în scenă a unor exerciții de pregătire („repetiții”).

Indivizii care construiau aceste structuri nu erau niște funcționari din domeniul sănătății publice care reacționau la o amenințare. Erau finanțiști, erau strategi ai unor instituții private, erau directori din industria farmaceutică și erau intermediari (condamnați pentru infracțiuni) din interiorul cercurilor de conducere ale băncii JP Morgan, sau din echipa de planificare a biroului privat al lui Bill Gates,  care se coordonau prin intermediul a diverse jurisdicții offshore, negociind plasarea a diverși „experți” în poziții cheie în sânul diviziilor de dezvoltare a vaccinurilor și unităților de reasigurare pentru pandemii.

Este o distincție care trebuie făcută, pentru că a fi pregătit pentru un eveniment negativ este o chestiune care ține de binele public. Dar a te poziționa dinainte pentru a obține profit și a controla „narațiunea” – discursul public din jurul unei crize previzionate nu are legătură cu binele public – iar documentele demonstrează cât de ușor alunecă astfel de alinieri din zona serviciului public în cea a exploatării sistemice.

Chestionarul: JP Morgan îl abordează pe Jeffrey Epstein

Înainte de frazele care definesc întreagă această poveste  - „bani pentru vaccinuri”, „divizia offshore”, „simularea unei pandemii” – a fost un chestionar. Un chestionar care ne spune cine conducea lucrurile.

Pe 17 februarie 2011, Juliet Pullis, o directoare din cadrul JP Morgan care lucra sub Jes Staley, i-a trimis lui Epstein o listă de întrebări. Pullis explica în e-mail că Staley îi ceruse să-i transmită mai departe lui Epstein acest chestionar, provenit de la „o echipă JPM care pune cap la cap niște idei pentru Gates”.

(Sursa: E-mailuri „Re.from Jes” din 17-18 februarie 2011 EFTA00904739-40)

Întrebările erau precise și operaționale: Care sunt obiectivele sponsorilor? Este păstrarea anonimatului importantă? JPMorgan va avea rol de consultant sau va face implementare? Cine direcționează investițiile – principalul sau fiecare donator individual? Cine coordonează granturile? Ce platforma tehnologică se preconizează?

Asta nu este o comunicare întâmplătoare; nu e ceva ipotetic. O bancă majoră de pe Wall Street îi cere unui individ condamnat pentru infracțiuni sexuale să creeze arhitectura unui fond de investiții „filantropice” asociat cu Bill Gates.

JP Morgan nu-i oferă lui Epstein doar un loc printre alții la masă; îi cere să proiecteze însăși masa.

Răspunsul lui Epstein, care vine în aceeași seară, este remarcabil de fluent. El descrie un fond de donații gestionat de JP Morgan cu „un consiliu director sclipitor, împărțit în comitet de investiții și distribuție”.

Epstein menționează Giving Pledge – programul creat de Gates și Buffett, în care miliardarii promit să-și doneze mai bine de jumătate din averea netă – și notează că s-au promis deja donații de peste 60 de miliarde.

Apoi, Epstein identifică o potențială oportunitate: „Următorul pas nu este cunoscut. Toți au un consilier fiscal, dar nu știu cum să dea banii”.

Modul în care Epstein descrie legăturile dintre acest fond și JPMorgan depășește cu mult sfera unui aranjament de consiliere: „JPM va fi parte integrantă. Nu consilier... operator, conformare”.

Epstein vede banca nu ca pe un consilier care recomandă opțiuni, ci ca pe coloana vertebrală operativă a vehiculului – care se ocupă de investiții – de la conformarea cu reglementările la gestiune și punere în executare.

Răspunsul lui Jes Staley la toate astea este scurt și cuprinzător: „Trebuie să vorbim”.

O propoziție care-ți dă fiori reci

Cinci luni mai târziu – în iulie 2011 – Epstein îi trimite un e-mail intern lui Jes Staley, copiindu-l și pe Boris Nikolic, consultantul-șef lui Gates pe teme de știință și tehnologie.

E-mailul descrie ceva mai în detaliu fondul de donații. Undeva, în mijlocul jargonului operațional, găsim, însă, o frază care merită citită de două ori:

„O propunere bazată pe un compartiment separat [silo-based proposal] care să-i dea lui Bill bani pentru vaccinuri.”

(Sursa: E-mail „GATES...” datat 26 iulie 2011, EFTA01860211)

Gata cu „cercetarea”. Gata cu „capacități pentru situații de urgență”. Gata cu „reziliența în domeniul sănătății publice”. Este vorba de bani. Bani pentru vaccinuri. Acesta este limbajul capitalului, nu al filantropiei.

Directorii întreabă, condamnatul răspunde

Trei săptămâni mai târziu, pe 17 august 2011, Mary Erdoes (președintă a direcției de gestiune a activelor și averilor la JP Morgan) îi trimite lui Epstein un al doilea chestionar, în pregătirea unei întâlniri.

Erdoes scria din Maroon Bells, Colorado, unde se afla în vacanță; copiat la acest e-mail este și Jes Staley.

Întrebările ei erau precise: Ce rol va juca Fundația Gates în raport cu alți donatori? Ce profil au potențialii investitori, inclusiv din perspectivă fiscală? Cât de importantă este păstrarea anonimatului? Adunarea donațiilor în același fond este esențială? Care este valoarea potențialului fond? Care ar fi termenul de lansare?

Sursa: Email „Re: Questions” 17 august 2011 EFTA01256269

Epstein răspunde în câteva minute – dar cât se poate de acoperitor. Nu vine fiecare cu ideile lui. Donatorii trebuie să aleagă dintr-un portofoliu pregătit dinainte, dintre compartimentele separate predefinite - ca la un fond mutual.

Fondul trebuie să fie „inițial, mai ales american”, dar, adaugă Epstein: „Trebuie să fim pregătiți dinainte cu o branșă offshore – mai ales pentru vaccinuri”.

Cât privește dimensiunile fondului, Epstein prevede „miliarde de dolari” în primii doi ani și „zeci de miliarde până în anul 4”.

Termenul, spune el, „depinde numai de capacitatea JPM de organizare, juridic, structură, prezență pe internet, personal”.

Deci eventualele obstacole nu sunt Gates sau alți donatori, ci capacitatea băncii de a pune în operă structura proiectată de Epstein.

Fondul va fi unul perpetuu, cu control succesiv, iar nu o operațiune unică, o singură plată. Nu este o inițiativă c termen limitat, ci un vehicul permanent, proiectat să supraviețuiască fondatorilor săi inițiali.

În plus, fondul va avea „acces la bazinul de ținte actual al Fundației”, dar, în același timp, „va căuta noi oportunități cu șanse de succes”.

Într-un singur e-mail, Esptein face schița unui vehicul cu extindere globală, cu flexibilitate offshore, cu durată permanentă și acces direct la conducta Fundației Gates.

Directoarea diviziei de gestiune a activelor din cadrul JP Morgan, care administrează circa 2 trilioane de dolari, nu a cerut opinia departamentului de conformare legală pe acest proiect. Nu a semnalat nimănui de la cine venea acest proiect – adică de la un condamnat pentru infracțiuni sexuale.

A cerut doar să primească răspuns până pe 31 august – și l-a primit, în aceeași seară, de la cineva a cărui semnătură în e-mail este „Proprietatea lui Jeffrey Epstein”.

Tensiuni: Cum să faci bani dintr-o organizație caritabilă?

Unsprezece zile mai târziu, pe 28 august 2011, în continuarea discuțiilor, Epstein trimite un e-mail lui Staley și Erdoes, în care prezintă proiectul de fond în și mai mare detaliu.

Structura pe care o descrie nu este tipică pentru un vehicul filantropic. Este o platformă financiară: Fondul va fi legat „inițial numai de programul lui Gates”. Donație minimă: o sută de milioane de dolari. Dimensiuni proiectate: o sută de miliarde de dolari în doi ani. 

Structura va conține comitete de consiliere, comitete de investiții, comitete de granturi, o administrație pe modelul celei pentru un fond mutual, servicii de evaluare pentru activele ne-lichide sau „dubioase”, cu externalizarea gestiunii investiției către Highbridge, un fond speculativ (hedge fund) afiliat băncii JP Morgan.

Urmează recunoașterea faptului că sistemul suferă, în chiar centrul lui, de o contradicție:

„Tensiunea este cum să faci bani dintr-o organizație caritabilă. Așa că zonele producătoare de profit trebuie plasate la distanță”.

Sursa EFTA01835356

Arhitectul acestei structuri – un om condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor – recunoaște explicit că vehiculul este proiectat să producă profit sub aparența unei operațiuni de caritate. Soluția propusă de el nu este eliminarea profitului, ci ascunderea lui printr-o distanțare a tranzacțiilor (at arm’s length).

„Bill este extrem de frustrat”

În același șir de e-mailuri din august 2011 mai găsim un pasaj relevant. Într-un e-mail către Erdoes, Epstein descrie starea emoțională a lui Gates apropo de ritmul în care evoluează proiectul:

„Bill este extrem de frustrat. Ar vrea să dezvolte câteva din lucrurile care funcționează deja fără să le submineze pe cele care nu funcționează... așa că prezentarea trebui neapărat să includă și fraza că asta va permite «bani suplimentari pentru vaccinuri»”.

Sursa E-mail „Re: Questions”, 17 august 2011, EFTA01301108

Propoziție care ne spune patru lucruri dintr-odată.

Primul, că Epstein cunoaște direct starea emoțională a lui Bill Gates.

Al doilea, că Epstein este cel care modelează strategia de prezentare a proiectului la nivelul JP Morgan.

Al treilea, că fondul pentru vaccinuri este cârligul – este justificarea retorică pentru această structură financiară.

Și al patrulea, că Epstein este cel care dictează „ce trebuie inclus” pentru ca afacerea să poată fi încheiată.

În aceeași corespondență, Epstein descrie Fundația Gates ca „o gașcă foarte foarte sensibilă, care a cheltuit miliarde... și nu prea are cu ce succese să se prezinte și nici măcar polio nu este încă gata”.

Asta nu este analiza unei activități filantropice. Este gestionarea clientului. Epstein o sfătuiește un director de pe Wall Street despre cum să gestioneze sensibilitățile unui miliardar.

De ce contează fondurile direcționate de donatori

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu arhitectura financiară din centrul acestei povești, este necesară o scurtă clarificare.

Fondurile direcționate de donatori (donor-advised funds - DAF) nu sunt nici ilegale, nici neapărat abuzive. Sunt vehicule filantropice folosite de multă lume, care asigură donatorilor o reducere de taxe, permițându-le, în același timp, să influențeze modul în care sunt folosiți banii donați și distribuția granturilor. Fidelity, Schwab, Vanguard – toate operează astfel de DAF. Sunt vehicule uzuale.

Ce atrage atenția în cazul nostru sunt magnitudinea, opacitatea fondului, precum și momentul la care au loc aranjamentele. Atunci când un astfel de DAF este proiectat ca fond perpetuu, cu flexibilitate offshore, cu limite minime de sute de milioane de dolari și o logică în care investiția este pusă pe primul loc – când scopul declarat nu este actul de caritate ci profitul generațional, prin vehicule precum fondurile speculative și produse structurate – atunci granița dintre filantropie și inginerie financiară se reduce la o dimensiune pe care publicul rareori are ocazia să o perceapă.

Beneficiile fiscale sunt imediate. Distribuția donațiilor poate fi amânată la nesfârșit. Iar profiturile generate între timp de investiții se acumulează în structura scutită de taxe.

Când Epstein scrie că „tensiunea este cum să faci bani dintr-o organizație caritabilă” și propune ca soluție o distanțare, el nu descrie o modalitate de a abuza de sistem, ci un sistem care funcționează exact așa cum a fost proiectat să funcționeze – numai că la o scară pe care majoritatea autorităților de reglementare nu au anticipat-o niciodată.

Pentru cititorii interesați de un exemplu contemporan de opacitate a fondurilor direcționate de donatori și cum se intersectează ele cu influența politică și promovarea transnațională, a se vedea Foreign Influence Exposed: Scwab Charitable Fund Joins UK-based Attack on US Free Speech.

Investiția de impact: Când criza devine o clasă de active

Dacă e-mailurile din 2011 arată primii pași a inițiativei, un raport intern al Fundației Gates relevă filosofia proiectului în formă matură.

Un raport confidențial de 15 pagini, pregătit de un comitet găzduit de JP Morgan pe 23 septembrie 2013 descrie Global Health Investment Fund ca „primul fond de investiții centrat pe dezvoltarea globală de medicamente și vaccinuri”. Fondul urmărește în mod explicit profituri de între 5 și 7%, cu recuperarea capitalului investit.

Sursa: Raport „JPM Panel – Launch of the Global Health Investment Fund” (0EFTA01103797)

Mecanismul de evitarea a riscurilor pentru investițiile private este crucial: Fundația Gates și alți parteneri oferă o garanție de 60% pe capitalul inițial, ceea ce înseamnă că investitorii pot participa la dezvoltarea de medicamente și vaccinuri cu certitudinea că cea mai mare parte din riscurile investiției va fi suportată de capitalul filantropic și suveran.

Avem aici întreaga logică financiară a pandemiei: risc public, garanție din partea filantropilor, profituri private. Vaccinurile și instrumentele de sănătate globală sunt redefinite nu ca bunuri publice, care sunt finanțate odată și apoi lăsate deoparte, ci ca active de investiții ale căror profiluri de risc sunt în mod deliberat croite pentru participarea capitalului.

Rețeaua „pregătirii pentru pandemie”: Gates, Epstein și International Peace Institute

Până aici, articolul a urmărit banii; secțiunea de față urmărește invitațiile la întâlniri – care, toate, duc în același loc.

Pe 9 martie 2015, Amy K. Carter, directare adjunctă pentru granturi în domeniul familiei la Fundația Bill și Melinda Gates, îi scrie lui Terje Rød-Larsen, președintele International Peace Institute (IPI), în legătură cu propunerea IPI de a „convoca experți pentru a discuta cum putem aborda și preveni eficient pandemiile”.

Sursa: Scrisoare de la Gates Foundation către IPI, 9 martie 2015, EFTA02713880/EFTA_R1_02137620)

Fundați refuză să finanțeze întrunirea, dar confirmă că multe persoane din grupul propus de IPI sunt „deja în discuții cu personalul Fundației Gates pe tema pregătirii și reacției la pandemie”, în pregătirea adunării Organizației Mondiale a Sănătății și a întrunirii G7.

Scrisoarea notează că pandemia este printre „subiectele cheie” la ambele întruniri.

Să ne amintim: Rød-Larsen este același individ care a luat cina, acasă la Epstein, în septembrie 2013, alături de cuplul Bill și Melinda Gates, dar și de Thorbjørn Jagland, care era atunci secretarul general al Consiliului Europei.

Asta nu este o conexiune tangențială. Institutul lui Rød-Larsen propune întâlniri cu Gates pe tema pandemiilor viitoare – în timp ce socializează privat în sufrageria lui Epstein.

Trei luni mai târziu, pe 2 iunie 2015, Epstein îi trimite lui Rød-Larsen un articol apărut în Vox despre Bill Gates și pregătirea pentru o pandemie de gripă; nu face niciun comentariu – doar îi trimite un link: https://www.vox.com/2015/5/27/8660249/bill-gates-spanish-flu-pandemic

Sursa: E-mail de la Jeffrey Epstein către Terje Rød-Larsen, 2 iunie 2015 (EFTA0249905)

Tiparul este unul precis: Fundația lui Gates refuză să finanțeze întrunirea pe teme pandemice convocată pentru luna martie. În iunie, Epstein îi trimite lui Rød-Larsen articolul despre Gates – mesaj public. Canalul instituțional spune nu; canalul Epstein ține poarta deschisă. Asta este funcția unui intermediar: să mențină relațiile pe care instituțiile nu pot – sau nu vor – să le mențină formal.

De la propunere la putere: Conferința pentru pregătirea pandemică, Geneva, mai 2015

Propunerea nu a rămas una teoretică; în mai 2015, International Peace Institute a convocat un summit cu ușile închise la Geneva, sub titlul „Preparing for Pandemics: Lessons Learned for More Effective Responses”.

Agenda întrunirii este o convergență a puterilor instituționale rar întâlnită, cu excepția cazurilor de urgență declarată: directorul general al Organizației Mondiale de Sănătate, președintele Băncii Mondiale, președintele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, președintele Médecins Sans Frontières la nivel internațional, precum și mulți funcționari de înalt rag la ONU și în domeniul sănătății publice la nivel global.

Este de notat că agenda întrunirii, care a fost circulată privat în prealabil, la care se face trimitere expresă într-un e-mail trimis de conducerea International Peace Institute lui Epstein pe 20 martie 2015 și care a fost transmisă prin canale diplomatice cu câteva săptămâni înainte de conferință – demonstrează că această convergență a fost una planificată, coordonată și deliberată, nu o pură întâmplare.

Și modul de abordare a problemelor în cadrul conferinței este foarte relevant. În loc să se concentreze specific pe epidemiologie și analiză retrospectivă, agenda este structurată în jurul unor întrebări privind guvernanța pe viitor: cum se poate anticipa o pandemie, cum se exercită autoritatea în cazul unei pandemii, cum se coordonează diverșii stakeholders(părți interesate) și – critic – ce mecanisme legale, instituționale și financiare trebuie instalate din timp pentru a facilita un răspuns rapid și centralizat.

O întreagă ședință este dedicată identificării lacunelor legale și manageriale, obstacolelor la nivel instituțional și punctelor de presiune care au afectat răspunsul în cazuri anterioare: cui trebuie să îi revină responsabilitatea, cum trebuie puse în executare politicile și cum trebuie să se transmită informațiile și măsurile la nivel internațional.

În acest context, pregătirea pentru pandemie nu este tratată ca o planificare contingentă pentru evenimente foarte rare, ci ca un domeniu de guvernanță globală de sine stătător – unul care necesită o structură de autoritate prestabilită, un lanț de răspunderi și comandă predeterminat și instrumente financiare deja pregătite.

Prezența Băncii Mondiale alături de instituții filantropice și de sănătate publică arată clar că pandemia era deja conceptualizată nu doar ca o criză de sănătate publică, ci ca un șoc sistemic care impunea un răspuns financiar și politic coordonat.

Această arhitectură a fost pusă la punct cu mult înainte de Covid-19 și cu mult înainte ca publicul să fie invitat la vreo dezbatere cât de cât cu sens despre întinderea, legitimitatea și consecințele pandemiei.

Sursa: International Peace Institute, „Prearing for Pandemics: Lessons Learned for More Effective Responses” (Agenda), Geneva, mai 2015. (EFTA_R1_01347204)

Pandemia – o categorie de sine stătătoare, nu un eveniment izolat

În luna mai 2017, o corespondență pe e-mail între Epstein, Gates și Boris Nickolic revine la conceptul de fond direcționat de donatori (DAF), pe care Epstein îl vede ca o „contrapondere” la anticipatele reduceri de bugete publice pentru proiectele științifice conduse de stat.

Nikolic răspunde cu o remarcabila frază:

„S-ar putea să fie o cale majoră pe mai departe spre domenii cheie, cum ar fi energia, pandemiile etc.”

Sursa: E-mailuri 24 mai 2017 (EFTA00697005)

Pandemia – pandemiile – sunt, așadar, considerate o categorie de sine stătătoare – ca și domeniul energetic – un domeniu potrivit pentru mobilizarea de capital privat pe termen lung. Acesta nu este limbajul unui răspuns la o criză, ci limbajul unei strategii de portofoliu de investiții.

În 2017, cu trei ani înainte de Covid-19, indivizii foarte apropiați de Gates tratau deja pandemiile ca linie directoare și durabilă pentru investiții -  un domeniu care avea să dureze indiferent că pandemia se materializa sau nu.

Simularea pandemiei ca metodă de a avansa în carieră

Dar cel mai șocant document din teanc nu este un e-mail către un director de bană sau o scrisoare de la o fundație. Este un mesaj – parte dintr-o conversație iMessage pe telefonul lui Epstein, datată 20-23 ianuarie 217 – între Epstein (jeeitunes@gmail.com) și un asociat neidentificat.

Sursa: Mesaje 2023 ianuarie 2017 (EFTA01617419-27)

Conversația începe cu felicitări aniversare. Asociatul vine de la Zürich. Cei doi aranjează o întrevedere. Apoi, conversația ia o turnură extraordinară: o sesiune de planificarea carierei, în acre asociatul își prezintă opțiunile profesionale – și aproape toate căile trec prin rețeaua lui Epstein.

Modul în care se descrie acest asociat este remarcabil prin specificitate. Spune că este medic cu experiență la ONU, OMS, Fundația Gates și Banca Mondială; și-apoi:

„De asemenea, am experiență în securitatea sănătății publice. Pandemii (doar simulare de pandemie) și amenințări la adresa sănătății publice în SUA. Asta ar putea fi o platformă majoră”. 

Simularea de pandemii este, deci, un plus major pentru progres în carieră – o experiență profesională care poate fi folosită pentru o funcție bine plasată.

Nu este vorba despre o cunoaștere academică. Se vorbește despre o „platforma majoră” pentru progres în carieră în același context cu accesul politic și puterea instituțională.

Opțiunile pe care le înșiră asociatul sunt ca o hartă a complexului industrial de pregătire pandemică: „Partener în bordul Biomatics Capital (Boris), dar asta ar însemna că trebuie să-l ajut să strângă bani de la BG”.

Biomatics Capital este fondul de investiții al lui Boris Nikolic – principalul consultant pe teme științifice și tehnologice al lui Gates, care apare copiat în e-mailurile despre vaccinuri din 2011 și aceeași persoană care include „pandemiile” ca o categorie perenă pentru fondul DAF – iar corespondența aceasta arată că Epstein îi aranja lui Nikolic angajarea de personal.

„Biroul BG (pentru maxim 6 luni) lucru la o serie de agende dubioase, dar principalul lui consilier științific”.

Biroul privat al lui Gates – bgC3, aceeași entitate care a produs „simularea de pandemie” – apare ca variantă de plasament. Rolul de plasator al lui Esptein apare foarte clar; el dă mai târziu următoarea instrucțiune: „Pregătește-ți CV-ul... îl depun eu”.

„Angajare în echipa Merck pentru 6-12 luni în echipa lor de vaccinuri (împing tare pentru vaccinul gardasil/HPV) ar avea baza în Rwanda”.

Divizia de vaccinuri de la Merck – o linie directă între telefonul lui Epstein și operațiunile companiilor farmaceutice în domeniul vaccinurilor.

„Angajare în echipa Swiss Re (reasigurări) care dezvoltă produse pentru sănătate. Am făcut una pentru pandemie, am ajutat la dezvoltarea parametrilor de declanșare”.

Aceasta este, probabil, cea mai relevantă, structural, poziție din întreaga listă. Swiss Re este una dintre cele mai mari companii de reasigurare din lume. „Parametrii de declanșare” sunt un mecanism financiar automat care face plăți atunci când se atinge un anumit prag prestabilit – în cazul de față, declararea pandemiei. Asociatul spune că a dezvoltat un produs financiar la care plățile se declanșează automat la declararea pandemiei. Iar rețeaua lui Epstein este vehiculul pentru progresul în carieră al acestei persoane.

Asociatul mai enumeră și „Angajare la World Economic Forum ca principal consultant științific al lui Klaus Schwab” și „Angajare în echipa Martin Sorrell ajutor dezvoltare media tech pentru a înțelege și contracara fragilitatea guvernului internațional”.

Lista acoperă biroul privat al lui Gates, fondul lui Nikolic, divizia de vaccinuri de la Merck, produsele pandemice ale Swisss Re, Forumul Economic Mondial, Fundația Rockefeller, Banca Mondială, Goldman Sachs, Alibaba Master Card și TPG Capital.

Toate nodurile majore din rețeaua pregătire-pandemică-pentru-profit apar în acest unic meniu de carieră, intermediat de Epstein printr-o serie de mesaje pe telefon. 

Asociatul dezvăluie și locul ocupat de Bill Gates în calculele sale:

„BG... Detestă sănătatea mintală, dar este înnebunit după vaccinuri și autism. Asta ar putea declanșa o discuție mai largă”.

Interesul lui Gates pentru vaccinuri nu este descris ca filantropic, ci ca o înclinație psihologică de care se poate profita. Asociatul prezintă vaccinurile și autismul ca pe o poartă de acces – un cârlig – care poate declanșa „o conversație mai largă”.

Este o logică strategică similară cu cea folosită de Epstein în 2011, când insista ca JP Morgan să inclusă în prezentarea proiectului „bani suplimentari pentru vaccinuri”. Vaccinurile nu sunt misiunea în sine; ele sunt cheia.

Ce a răspuns Epstein la această lungă listă de opțiuni de plasament profesional? Simplu: „BG”. Și apoi: „Nu prea mult”. Și apoi, din nou. „Bg”. Îl îndrumă pe asociat către Gates. Asociatul este de acord. Epstein îl instruiește: „Pregătește-ți CV-ul... îl depun eu”.

Mai e aici un schimb care atrage atenția. Cu o zi înainte, Epstein scrisese un mesaj cu conținutul:

„Ești liber să îl întrebi pe Bill dacă vrea o întâlnire privată cu Bannon, Thiel sau Barrack”.

Asta era pe 21 ianuarie 2017 – a doua zi după inaugurarea primului mandat Trump. Epstein se oferea să intermedieze întâlniri private între Bill Gates și personaje din centrul de putere al noii administrații.

Omul care proiectase fondul de donații, care coordonase strategia de prezentare a proiectului de către JP Morgan, care plasa personal pe lângă Gates și Nikolic, se oferea acum să-i facă lui Gates legătura la Casa Albă. 

Simularea unei pandemii ca produs tehnic gata de livrare

Două luni mai târziu – în martie 2017 – un e-mail separat, intitulat „bgc3 Deliverables and Scope” prezintă misiuni de îndeplinit pentru biroul privat de strategie al lui Bill Gates.

Lista cuprinde misiuni specifice din mai multe domenii: sănătate publică pe plan intern, infrastructură de date personale de sănătate, neurotehnologie, știința creierului și – inclus fără vreo subliniere specială: „Noi recomandări și/sau specificații tehnice pentru simulația de pandemie”.

În același grup de misiuni apare și neurotehnologia ca armă pentru serviciile naționale de informații secrete și apărare.

Acesta nu este un exercițiu public la vedere sau un document de propuneri politice generale. Este un document intern care tratează simularea de pandemii ca pe o disciplină tehnică – parte din aceeași sferă de planificare cu supravegherea populației în termeni de sănătate, cu sistemele de date și aplicațiile de securitate.

Acest e-mail îi este înaintat lui Epstein. Nu știm care era rolul lui exact pe această linie, dar implicarea lui profundă în planificările lui Gates, chiar și în acel stadiu avansat, în 2017, este acum documentată.

Punând asta cap la cap cu mesajele iMessage din ianuarie 2017 – în care asociatul lui Epstein include relaxat o „simulare de pandemie” printre punctele de atracție ale propriului CV – tabloul devine și mai clar: simularea pandemiei nu a fost un exercițiu ocazional. În orbita lui Gates, era o capacitate de sine stătătoare, era ceva care se pune la loc de cinste într-un CV, era un produs tehnic livrat la cerere – toate într-un singur trimestru al aceluiași an.

Între documentul de planificare din martie 2017 și simularea din octombrie 2019, arhitectura nu s-a oprit – dimpotrivă, a accelerat, prin canale pe care publicul le poate vedea acum.

În ianuarie 2017 – aceeași lună în care Epstein coordona cariera asociatului lui și același trimestru în care apărea lista de misiuni pentru biroul privat de strategie al lui Gates – Forumul Economic Mondial lansa formal, la Davos, Coaliția pentru inovații în domeniul pregătirii în caz de epidemii (Coalition for Epidemic Preparedness Inovations - CEPI), o inițiativă care a beneficiat de un fond inițial de 460 de milioane de dolari de la Fundația Gates, Wellcome Trust și guvernele Norvegiei, Japoniei și Germaniei. Misiunea explicită a CEPI era: reducerea timpilor de dezvoltare de la 10 ani la sub 12 luni, una dintre țintele inițiale fiind coronavirusul MERS.

La Davos, Gates spune că această inițiativă construiește infrastructura de vaccinuri „pe timp de pace” – astfel încât ea să fie gata atunci când vine o pandemie.

Șase luni mai târziu, în iunie 2017, Banca Mondială emitea primele obligațiuni de catastrofă pandemică din istoria – 320 de milioane de dolari în active financiare vândute investitorilor privați prin intermediul Pandemic Emergency Financing Facility.

Obligațiunile erau structurate de Swiss Re și Munich Re, cu parametri de declanșare care eliberau automat capital atunci când se atingeau anumite praguri prestabilite în pandemie.

Investitorii au primit cupoane cu rata de peste 11% la tranșele cu risc crescut – rata urmând să continue cât timp nu avea loc o pandemie.

În aprilie 2020, când Covid-19 a activat obligațiunile, investitorii și-au pierdut capitalul inițial și s-au distribuit 195,84 de milioane de dolari. Dar, în cei trei ani anteriori, produsul funcționase exact cum descria asociatul lui Epstein în mesaje: un instrument de reasigurare pandemică, dotat cu parametri de declanșare, care a generat venituri până la momentul declanșării pandemiei.

Până atunci, însă, în decembrie 2019 – cu câteva săptămâni înainte ca OMS să fie notificată de cazurile de pneumonie de la Wuhan – NIAID și Moderna au încheiat un contract de transfer de materiale, trimițând mai multe formule posibile de vaccin ARNm anti-coronavirus la laboratorul lui Ralph Baric de la UNC Chapel Hill.

La momentul organizării Event 201, arhitectura descrisă în secțiunile anterioare nu mai era doar un concept. Ea fusese finanțată, structurată, dotată cu obligațiuni, asigurată, avea propriul personal și fusese pregătită din punct de vedere legal. Nu mai rămânea decât să se facă o repetiție.

Event 201: Repetiția cu costume

Pe data de 18 octombrie 2019 – cu șase săptămâni înainte de apariția primelor cazuri recunoscute de Covid-19 – Johns Hopkins Center for Health Security, Forumul Economic Mondial și Fundația Bill&Melinda Gates găzduiau, împreună, Event 201 – un exercițiu la vârf de simulare a unei pandemii cauzate de un nou coronavirus.

Exercițiul avea în centrul său coordonarea guvernelor, liniile de aprovizionare cu produse farmaceutice, gestiunea mass media, strategii de cenzură pe platformele de social media, asigurarea conformării publicului și alinierea cu guvernanța internațională.

Printre participanți s-au numărat reprezentați ai instituțiilor financiare globale, ai marilor companii farmaceutice, ai agențiilor de informații secrete și ai organizațiilor mass media.

Nu Event 201 a creat pandemia de Covid-19; nu asta este ideea. Ideea este următoarea: atunci când o pandemie de coronavirus este simulată cu câteva săptămâni înainte să se declanșeze o adevărată pandemie, și când simularea se aliniază cu ani de structurare financiară, brevete, simulări interne, dezvoltare de produse de reasigurare, plasament de personal în diviziile de vaccinuri și vehicule de capital deja operaționale în jurul pandemiei – coincidența nu poate să explice o asemenea convergență.

Nu este proba unei conspirații. Este proba că infrastructura instituțională de capitalizare a exact acelui tip de criză care a fost pandemia fusese deja construită, testată, populată cu personal și asigurată.

Problema brevetelor predictive

Notă privind documentele probatorii: secțiunile anterioare se bazează exclusiv pe documente din „Dosarul Epstein”, sursă primară. Această secțiune, care privește brevetele, are altă sursă documentară: arhiva publică a Biroului de brevete și mărci al Statelor Unite ale Americii (United States Patent and Trademark Office) și literatura științifică de specialitate. Nu s-a stabilit nicio legătură între titularii de brevete menționați mai jos și corespondența din cercul Epstein-Gates-JPM Morgan făcută publică în cadrul „Dosarului Epstein”.

Ce reiese din brevete este contextul industrial mai larg în care s-a construit structura financiară descrisă mai sus, precum și evoluția în timp care a permis, structural vorbind, o monetizare rapidă.

Tehnologii legate de coronavirus au fost brevetate cu mult timp înainte să apară denumirea Covid-19,iar detaliile specifice ale acestor brevete sunt disponibile public.

Brevetele ARNm Moderna reclamă prioritate pentru aplicațiile depuse între 2010 și 2016. În 2015, NIAID și Moderna au încheiat un contract de colaborare pentru cercetare și dezvoltare având ca obiect central dezvoltarea de vaccinuri ARNm.

Pe 12 decembrie 2019, cu doar câteva săptămâni înainte ca OMS să fie notificată despre cazurile de pneumonie de la Wuhan, NIAID și Moderna au încheiat un contract de transfer de materiale cu laboratorul lui Ralph Baric de la University of North Carolina (UNC), Chapel Hill, prin care s-au transferat, în scopul testării pe animale, „candidatele pentru vaccin ARNm coronavirus dezvoltate în comun de NIAID și Moderna și proprietatea lor comună”.

Contractul se referea specific la MERS-CoV, nu la SARS-CoV, și a fost amendat în februarie 2020, după ce s-a făcut secvența noului virus. Dar platforma fusese deja construită.

Lista brevetelor UNC este și mai veche. Ralph Baric și-a depus primul brevet pe metode de producere a unui coronavirus recombinat în aprilie 2022 (US Patent No. 7,279,327).

În martie 2015, Baric și colegii lui au depus cerere pentru un alt brevet internațional, pentru proteină spike în coronavirus himeric (PCT/US2015/021773), care a primit aprobare ca US Patent No. 9,884,895 în luna februarie 2018 – cu finanțare de la autoritatea americană de sănătate publică (NIH Grant No. U54A0I57157). Cercetările lui Baric în domeniul coronavirus, finanțate timp de un deceniu de NIH – și care au inclus și cercetări gain-of-function cu  spike protein - au produs capacitățile documentate pe larg în literatura de specialitate și în documentația de brevet cu ani înainte de 2020.

Ideea structurală aici este următoarea: arhitectura financiară discutată în secțiunile anterioare – fondurile DAF, vehiculele de investiții de impact, reasigurările, programele de simulare – nu a fost construită într-un vacuum. Ea fost construită dimpreună (și, în unele cazuri, direct adiacent) cu o sursă de brevete și dezvoltare tehnologică astfel plasată încât cel care controla platforma la momentul izbucnirii unei pandemii avea garanția că va fi în fruntea cursei.

Documentele examinate în această investigație nu dovedesc o coordonare între cele două parcursuri: arhitectura financiar instituțională și brevetele. Ele probează numai că aceste două parcursuri au fost concurente, că au implicat aceleași instituții și că erau ambele complet operaționale înainte de apariția Covid-19.

Atunci când avem și brevete, și simulări, și vehicule de capital, și repetiții ale unor evenimente reale, și reasigurări dotate cu parametri de declanșare, și documente de planificare internă înainte de declanșarea unei crize, nu se mai poate susține că asistăm la o teorie a conspirației.

Este vorba de o pregătire prealabilă și structurală pentru obținerea de profit – genul de pregătire care răsplătește viteza, controlul centralizat, și marginalizează orice altă abordare alternativă.

Brevetele de vaccin anti-coronavirus asociate cu platformele Moderna existau cu ani înainte de pandemie. Cercetările conduse de Ralph Baric și colegii lui de la UNC, în colaborare cu laboratoare finanțate de NIH, au produs cercetări în domeniul proteinei spike și capacități gain-of-function documentate în literatura de specialitate cu mult timp înainte de 2020.

Aceste brevete nu dovedesc intenția de a elibera în public un agent patogen. Nu asta susținem. Ele probează că s-a anticipat utilitatea – și că aceste brevete au permis monetizarea rapidă la momentul la care condițiile sa-u materializat, o dinamica recunoscută în legislația privind proprietatea intelectuală ca „prospectiva brevetelor”.

(Vezi Patent Foresight Problem: https://www.lexology.com/library/detail.aspx?g=1a4573cc-01b7-4da3-b5e9-739c60d0c9ee)

Rolul de intermediar jucat de Epstein: Risc de guvernanță, nu bârfe

Unul dintre cele mai importante documente din nou publicata arhivă este o scrisoare de înțelegere datată 8 august 2013, adresată lui William H. Gates. Această scrisoare afirmă că Gates „a solicitat specific” ca Jeffrey Epstein „să funcționeze, personal, ca reprezentant” al lui Boris Nikolic în anumite negocieri financiare și logistice.

Documentul recunoaște că Epstein avea „o relație de colegialitate” cu Gates, în cadrul căreia Epstein primise deja „informații confidențiale și/sau secrete comerciale”. Gates renunță la conflictul de interese și oferă o plată generoasă.

Sursa: Înțelegere datată 8 august 2013 (EFTA01106142)

Acest contract a fost încheiat la cinci ani după ce Epstein fusese condamnat pentru  infracțiuni sexuale împotriva minorului. Gates avea resursele necesare pentru a colabora cu oricine de pe lume asta. Dar el a ales un infractor sexual – și a și încheiata cu el documente oficiale.

Alte documente arată că, în perioada 2010-2014, au avut loc întâlniri private, cine private, călătorii cu avionul privat, vizite nocturne, iar, în septembrie 2013, un dineu organizat la Epstein acasă, la care au participat atât Bill și Melinda Gates cât și Thorbjørn Jagland și Terje Rød-Larsen (cel care conducea International Pece Institute, instituția care coordona întrunirile pe tema pandemiei cu Fundația Gates și care a primit de la Epstein articole apărute în media despre Gates și pandemie).

Așa cum demonstrează schimbul de mesaje din ianuarie 2017, Epstein juca rol de intermediar nu doar pentru Gates, personal. El plasa personal la biroul privat al lui Gates, la firma lui Boris Nikolic, Biomatics Capital, la divizia de vaccinuri a companiei Merck, la divizia de reasigurări pentru pandemie a companiei Swiss Re, la Forumul Economic Mondial.

Epstein intermedia întâlniri cu personaje din nou-învestita administrație Trump. Dădea indicații JP Morgan despre cum să-și facă strategia de prezentare. Altfel spus, Epstein era un nucleu uman prin care treceau și accesul politic, și politicile științifice, și finanțarea legate de pandemie.

Intermediarii sunt importanți pentru că ei pot influența masiv rezultatele fără a purta vreo răspundere. Iar, când o persoană cu cazierul și portretul lui Epstein ocupă loc central într-o astfel de rețea, atunci interesul public nu mai poate fi considerat ceva din afara situației – ci devine chiar victima principală.

Problema nu este doar că Epstein a fost implicat, ci că instituții cu acces la resurse nelimitate l-au ales pe el ca intermediar – asta după ce fusese deja condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorului – deși aveau nenumărate alte opțiuni.

JP Morgan are mii de consultanți de gestionarea averii; Fundația Gates are peste 1500 de angajați; Boris Nikolic putea angaja serviciile oricărei firme de avocați din țară. Dar l-au ales,  toți, pe Epstein – și au tot continuat să-l aleagă, an după an, din 2011 până cel mai devreme în 2017. Acest par denotă un eșec major la nivel instituțional, nu o simplă coincidență.

Citind printre rânduri

Iată ce ne relevă aceste documente, dacă le citim împreună; nu este o acuzație, este un tipar:

- JP Morgan îl tratează pe Epstein, la acel moment condamnat pentru infracțiuni sexuale cu minori, ca arhitect operațional al unui fond de caritate care îl are în centrul său pe Bill Gates; banca îi cere lui Epstein părerea despre structură, conformitate și strategie încă din februarie 2011.

- Vaccinurile au rolul de a atrage capitalul în structuri financiare proiectate la scară mare, cu flexibilitate offshore și profituri obținute în structuri separate – asta cu ani înainte de pandemie. 

- Persoanele care proiectează fondurile și vehiculele de capital tratează pandemia ca pe o categorie strategică de sine stătătoare – iar nu ca pe o urgență ipotetică.

- Simularea pandemiei era un produs tehnic livrabil la cerere, un punct valoros în CV-ul experților și șansa unui progres în carieră – toate stea în orbita Gates-Epstein, încă de la începutul anului 2017.

- Produsele de reasigurare, dotate cu parametri de declanșare – instrumente financiare care eliberează automat bani la anunțul oficial al declanșării pandemiei – erau dezvoltate de profesioniști din rețeaua de plasament a lui Epstein.

- Rețeaua de pregătire pandemică trecea prin Epstein: de la corespondența instituțională dintre Fundația Gates și International Peace Institute până la canalele private dintre Epstein și președinții acestor instituții.

- Repetițiile – cum a fost Event 201 – nu urmăreau doar cum se răspândește boala, ci și controlul discursului public, coordonarea la nivel guvernamental și asigurarea conformării publicului – cu săptămâni înainte de evenimentul real.

- Structurile financiare garantau că investitorii privați suportau un risc minim, reținând, în același timp, șansa de profit – un design care creează sistemic motive de a identifica, menține și chiar prefera acele condiții în care investițiile devin profitabile.

Nimic din toate astea nu necesită o intenție criminală pentru a fi ceva extrem de periculos. Chiar și numai avantajele structurale – că vorbim de pre-poziționare, de capital, de putere și de convergența discursurilor publice înainte de o criză – creează  o atracție gravitațională spre rezultate care îi servesc pe cei pregătiți.

Facilități instituționale și ce înseamnă să te faci că nu vezi

Consecințele acestei deferențe arătate de instituții unor clienți puternici nu mai sunt, acum, simple teorii. În noiembrie 2023, un judecător federal american a aprobat o tranzacție de 290 de milioane de dolari între JP Morgan Chase și 100 de femei care l-au acuzat pe Epstein de abuz sexual – asta după ce s-a descoperit că banca ignorase semnalele de alarmă interne și trecuse cu vederea elemente evidente de risc, doar pentru că Epstein era un client important.

În decizia de aprobare a tranzacției, judecătorul Jed Rakoff sublinia că acest caz transmite un mesaj tuturor instituțiilor financiare despre responsabilitatea pe care o au de a recunoaște riscurile pe care le facilitează și de a acționa pentru prevenția lor.

JP Morgan nu a recunoscut că ar fi făcut ceva greșit, dar judecătorul a subliniat că recompensele sistemice pot deveni mai importante decât considerentele etice și legale  - dacă nu intervine din exterior o autoritate care să ceară socoteală.

Sursa: Reuters https://www.reuters.com/legal/us-judge-weigh-jpmorgans-290-million-settlement-with-epstein-accusers-2023-11-09/

Explicația nevinovată are limitele ei

Apărătorii acestor aranjamente vor susține că pregătirea pentru pandemie, exercițiile de simulare, investițiile în vaccinuri, produsele de reasigurare – nu sunt altceva decât măsuri prudente în fața unor riscuri globale cunoscute. Pandemiile sunt o chestiune de CÂND, nu de DACĂ. Instituțiile responsabile trebuie să-și ia precauții.

Argumentul trebuie luat în serios – și încă în forma lui cea mai puternică, nu cea mai slabă.

Fondurile direcționate de donatori (DAF) nu sunt ceva exotic. Fidelity Charitable ese cel mai mare furnizor de granturi din SUA. Structuri DAF de sute de milioane de dolari sunt instrumente standard în rețeaua filantropilor super-bogați, iar Fundația Gates nu este nici pe departe singura organizație care le folosește. Existența unui DAF, chiar și a unui mare și complex, nu indic, în sine, nimic ilegal.

Nici pregătirea pandemică nu era ceva marginal. Între 2000 și 2019, guvernele, instituțiile multilaterale, centrele academice, fundațiile private din întreaga lume au investit mult în pregătirea pandemică.

OMS, CDC, BARDA, Wellcome Trust, CEPI și zeci de universități au organizat exerciții de simulație, au finanțat platforme de vaccin, au dezvoltat mecanisme financiare – cele mai multe fără absolut nicio legătură cu Jeffrey Epstein. 

Pregătirea pandemică era o activitate instituțională standard și mulți dintre cei angajați în această activitate acționau indubitabil cu bună credință.

Toate astea sunt adevărate, dar nu răspund la întrebările pe care le ridică aceste documente.

Întrebarea nu este dacă DAF este sau nu un instrument financiar uzual ori dacă pregătirea pentru pandemie este sau nu legitimă.

Întrebarea este de ce s-a creat o structură ca aceea pe care am descris-o aici (cu divizii offshore pentru vaccinuri, cu vehicule create pentru perpetuitate, cu separarea sectoarelor de profit, cu parametri de declanșare care fac plățile automate la declararea pandemiei) – structură specifică proiectată, rafinată și pusă în operare printr-un canal care a trecea, în mod repetat, pe la un individ condamnat pentru infracțiuni sexuale împotriva minorilor.

Faptul că aceste instrumente nu sunt ceva nemaiauzit face alegerea canalului Epstein nu mai explicabilă, ci mai bizară. Gates avea acces la orice firmă de avocați voia el, la orice bancă, la orice structură de consiliere de pe planeta asta. JP Morgan are mii de consultanți de avere. Boris Nikolic putea angaja și el orice consultant, din orice țară.

Tocmai abundența de alternative legitime face ca alegerea acestui canal să fie foarte greu de explicat de o manieră nevinovată.

Mai departe, faptul că pregătirea pandemică – o preocupare publică legitim -  era răspândită nu explică concentrarea cu care avem de-a face aici. Sute de instituții lucrau la această pregătire.

Dar documentele analizate aici nu descriu sute de instituții. Ele descriu o singură rețea, în care același grup mic de indivizi fac, simultan, următoarele lucruri: proiectează vehiculele financiare, conduc strategia de prezentare, plasează personal în echipele de vaccinuri și unitățile de reasigurare, finanțează simulații, dețin brevete și intermediază acces politic – cu un singur om pe post de interfață între toate aceste funcțiuni. Problema nu este că s-au făcut pregătiri pentru pandemie. Problema este că atât de multe dimensiuni ale acestui proiect – financiară, strategică, de personal – au trecut prin același intermediar, un individ profund compromis.

Pregătirea poate fi una publică. Poate fi transparentă. Poate fi supusă controlului democratic. Ce e arată aceste documente este că pregătirea pandemică s-a privatizat, s-a financializat și indivizii implicați au fost izolați de orice răspundere.

Distincția dintre o planificare de interes public și pre-poziționare în interes privat nu este doar una semantică. Este diferența dintre o secție de pompieri și un anchetator de incendii care, în același timp, vinde și asigurări de incendiu.

Pentru a citi toate astea într-o cheie benignă trebuie să crezi că fiecare dintre elementele structurale ale acestui sistem – de la diviziile offshore la durata perpetuă, de la parametrii de declanșare la distanțarea sectoarelor profitabile de organizațiile non-profit și la un intermediar condamnat pentru infracțiuni sexuale – n-au fost decât expresii ale unui efort performant de planificare.  Documentele analizate invită o altă întrebare: planificare performantă pentru cine?

Întrebarea pe care nimeni nu trebuie să o pună

Atunci când sistemele sunt construite pentru a profita de o criză – când aceiași oameni proiectează vehiculele financiare, finanțează simulările, dețin brevetele, dezvoltă parametrii de declanșare, plasează personalul, modelează politica, și gestionează discursul public – atunci întrebare nu mai este DACĂ acești indivizi ar acționa în interes propriu.

Întrebarea este: ce mecanisme de siguranță există, structural, care să-i împiedice să o facă?

Iar răspunsul este „încrederea”. Numai că, atunci când ea privește aceleași instituții care l-au folosit pe un condamnat pentru infracțiuni sexuale cu minori pe post de intermediar; care au structurat vehicule filantropice știind foarte bine că există „tensiuni” între caritate și urmărirea unui profit; care au simulat o pandemie de coronavirus cu săptămâni înainte ca una chiar să ai bă loc; care au construit parametri de declanșare meniți să elibereze bani la declararea pandemiei – este evident că doar încrederea nu poate fi de ajuns.

Transparența nu este cinism. Tragerea la răspundere nu este o teorie a conspirației. Iar a întreba cine profită de pe urma unei catastrofe este cea mai veche și cea mai necesară întrebare în viața publică.

Lumina soarelui rămâne cea mai eficientă intervenție de sănătate publică inventată vreodată. Nu costă nimic. Nu necesită un brevet. Și nu are efecte secundare – decât pentru cei care preferă să acționeze în întuneric.