„Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel!

Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc,

ca să cunoască astăzi poporul acesta

că Tu singur ești Dumnezeu în Israel

și că eu sunt slujitorul Tău”. (III Regi 18, 36)

Potrivit tradiției creștine ortodoxe, la mijlocul lui iulie, în luna lui cuptor, prăznuim pe unul dintre cei mai cunoscuți sfinți, singurul dintre cei 16 profeți ai Vechiului Testament căruia Biserica i-a rezervat o cinstire deosebită, marcată în calendar cu roșu.

Sunt profeți care au scris despre anumite aspecte din viața Mântuitorului Hristos, însă doar Ilie are acest privilegiu, deși acesta nu a consemnat nimic în scris. Viața sa cu totul specială - o prefigurare a vieții Mântuitorului - i-a făcut pe Sfinții Părinți alcătuitori ai rânduielilor noastre ortodoxe să-i consacre o zi de pomenire.  Tot pe 20 iulie este și sărbătoarea aviatorilor, Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene. Prorocul Ilie s-a născut cu opt sute de ani înaintea venirii Mântuitorului, în Tesba Galadului, purtând numele și de Ilie Tesviteanul.

Conform tradiției folclorice, în panteonul românesc, Sfântul Ilie este considerat o divinitate a soarelui și a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. În calitate de autoritate divină solară și meteorologică, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete și fulgere, ploi torențiale și incendii, „leagă și dezleagă cerurile”, hotărăște unde și când să bată grindină.

Se spune că în viața sa pământească, Ilie, ca orice om, a săvârșit păcate, unele grele de tot, adică și-ar fi ucis proprii părinți, la îndemnul diavolului, păcate pe care le-ar fi ispășit în moduri diferite, fapt pentru care Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul marilor proroci. Mai mult, Dumnezeu l-a luat la Cer într-o trăsură cu roți de foc, trasă de patru cai albi înaripați. Se mai spune că Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi, din pricina răului pe care i l-au săvârșit. Și, pentru că dracii disperați se ascund pe pământ peste tot, prin arbori, sub streașina casei, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale.

În concepția tradiției folclorice, în ajunul sărbătorii, fetele mergeau noaptea pe ogoarele se-mănate cu cânepă, se dezbrăcau și se tăvăleau prin cultura de cânepă, apoi se îmbrăcau și se în-torceau acasă. Dacă în acea noapte visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau cânepă uscată însemna că se vor mărita cu bărbați în vârstă. În ziua sărbătorii, dis-de-dimineață, se culegeau plante de leac, în special, busuiocul, care erau puse la uscat în podurile caselor sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele folosite pentru farmece.

Tradiția mai spune că în această zi de sărbătoare este bine ca femeile să ducă busuioc la Biserică pentru sfințire, pe care apoi îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată era folosită pentru bube la gură, la copii. Tot în această zi, se face pomenirea morților în Biserică, unde creștinii duc diferite fructe de sezon, le binecuvântează preotul și apoi le împart, iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari, în special acolo unde gospodarul poartă și numele de Ilie. La sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută în popor sub denumirea de „retezatul stupilor”. De aceea, Sfântul Ilie a fost declarat și ocrotitorul apicultorilor. Nici ciobanii, nu rămân mai prejos, ei coborând în această zi la gospodăriile lor, prima dată după urcarea oilor la stână. Tot în această zi de sărbătoare, în majoritatea regiunilor țării se organizează bâlciuri, iarmaroace, târguri de tot felul cu produse agricole și apicole.

Profetul Ilie este cinstit și ca sfântul care mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pământ. În cartea de cult ortodox numită „Liturghier", găsim o slujbă care se oficiază în caz de secetă. Această slujbă oficiată „la vreme de secetă și foamete" conține o cerere în care este amintită mijlocirea Sfântului Ilie pentru poporul evreu și rugăciunile acestuia pentru ploaie: „Pentru ca rugăciunile noastre să fie bine-primite și precum pe Ilie, oarecând, așa să ne audă și pe noi și să ne miluiască, cu ploaie și cu bună întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm".

În țara noastră, Sfântul Ilie este foarte cinstit de poporul credincios. Mulți credincioși au mare evlavie la Sfântul Ilie, merg la bisericile și mănăstirile care au hramul „Sfântul Ilie” pe data de 20 iulie, citesc rugăciuni, citesc Acatistul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul și se închină la icoana acestuia. Avem multe biserici și mănăstiri cu hramul Sfântului Ilie și mulți creștini care-i poartă numele. Ce nu avem, din păcate, nu avem destui preoți, monahi și credincioși care să-i urmeze viața și râvna lui Ilie pentru Hristos și pentru Evanghelie. Dar, să nu disperăm pentru că „întru smerenia noastră ne va pomeni și pe noi Domnul". Amin.