Încep să scriu aceste rânduri cât încă „nu m-am spălat pe mâini” după întâlnirea de gradul 0 pe care am avut-o la Sala Palatului cu unul din cei mai importanți oameni ai momentului - binecunoscutul psiholog canadian Jordan Peterson.

Ca să nu umplu serverul cu informații în plus, veți găși o scurtă descriere despre el la începutul acestui articol https://www.activenews.ro/opinii/Alexandru-Gavril-Andrew-Tate-vs-Jordan-Peterson-179274

Dacă nu ați apucat să-l citiți în întregime poate ar fi cazul să băgați un ochi, acum că s-a mai clarificat treaba și în cazul fraților Tate, poate înțelegeți diferit anumite aspecte care poate le-ați omis sau nu v-au interesat la prima citire.

Așadar, să va povestesc cum am ajuns eu la acest eveniment și cum întâlnirea mea cu Jordan Peterson a fost o dorința care s-a manifestat cam la fel ca toate celelalte din viață mea. Am zis că vin în București să cant cu INNA, mi-au luat 2 ani să fac asta, am vrut să fiu chitarist la Vocea României, mi-au luat 3 ani, am vrut să fiu chitarist la trupa mea preferată din România – FiRMA – mi-au luat doi ani până s-a materializat.

La fel și cu Jordan Peterson, mi-a scris un elev zilele trecute și mi-a zis:  „Ții minte acum doi ani când îmi spuneai că ai să-l cunoști în curând pe Jordan Peterson?”

Se pare că doar la Vocea m-am mișcat mai greu așa, probabil pentru că trebuiau să se alinieze mai multe planete pentru asta.

Deoarece toată viață am fost Artist profesionist, am beneficiat mereu și de respectul celorlalți Artiști, mai ales că am colaborat cu foarte mulți din multe zone muzicale. De aceea nu sunt obișnuit să îmi cumpăr bilete la evenimente, fiindcă mereu primesc invitații sau îi cunosc pe oamenii din organizare, așa că foarte rar îmi cumpăr bilet la vreun concert.

Și la Roger Waters mi-am luat bilet la Gold, dar l-am vândut ulterior pentru că am făcut „cumva” și am intrat cu Dave Kilmister, chitaristul celebrului basist de la Pink Floyd și am beneficiat de două locuri la categoria Diamond, chiar în rândul doi de scaune, de unde am putut să mă bucur nestingherit de probabil cel mai frumos concert pe care l-am văzut în viața mea.

Așadar, și în cazul evenimentului cu Jordan Peterson, am realizat cu o zi înainte că eu nu am bilet, și nici nu aveam vreo tragere de inima să plătesc 700 RON că să îmi iau unul.  

Menționez aici un detaliu important pentru mai târziu, și anume faptul că am încercat cu toate forțele și influența pe care o am în România să fac în așa fel încât să cânt în deschiderea acestui eveniment. Am vorbit cu bunul meu prieten și coleg Mike Godoroja, i-am explicat despre beneficiile și expunerea pe care ne-o poate aduce dacă reușim poate chiar să cântăm cu Jordan piesa lui, lansată nu demult, care se numește „Wake Up” (Trezeste-te). Culmea, piesa lui Peterson aduce mult a Roger Waters ca stil și stare, ba chiar și vocea puțin, însă interpretarea și producția sunt totuși la nivelul unui amator în domeniul muzical.

https://www.youtube.com/watch?v=P1po9pNs8RU&ab_channel=JordanBPeterson

I-am convins pe organizatorii români că merităm să deschidem această conferință, dar mai departe ne-am împotmolit și m-am văzut nevoit să mă recunosc învins, drept urmare nici nu m-am mai agitat așa de tare să merg la eveniment.

Doar că luni de 1 mai, când stăteam eu așa în curte și savuram mirosul dulce de grătar proaspăt venit de la vecini asezonat cu maneaua corespunzătoare, am avut eu așa o revelație tipic mie și am realizat că trebuie să fac eu cumva să merg să-l văd pe Jordan Peterson.

Mi-am amintit că vorbisem mai demult cu domnul Victor Roncea și l-am rugat dacă poate să-mi facă și mie o legitimație de presă, că tot sunt „editorialist” la Active News. Mare mi-a fost mirarea și bucuria când l-am sunat și mi-a zis că mi-a făcut și să vin să o iau, doar că trebuia să vorbesc din timp cu organizatorii să mă pună pe lista.

M-am întâlnit cu Victor a două zi, cu doar câteva ore înainte de startul evenimentului. Mi-a dat legitimația și mi-a urat succes în a obține permisiunea de a intra în sala. I-am zis să stea liniștit, că pe mine tata m-a învățat să deschid orice ușă iar mama m-a învățat să intru pe geam, așa că el să fie pregătit că eu sunt pe cai mari și o să ajung să vorbesc cu Jordan Peterson în persoană.

Am ajuns la locație un pic mai devreme, am mâncat o shaorma fără sos și fără cartofi și am început să filez lumea care intra în sala. Știu că la unele evenimente ale psihologolui s-a mai întâmplat că diverse grupulețe de curcubee sensibiloase și panseluțe isterice să apară să protesteze, în condițiile în care ei nu sunt în stare să spună ce înseamnă o femeie. Pentru ce protestează, probabil nici ei nu știu. Eram pregătit, îmbrăcat cu tricoul meu pentru astfel de întâlniri dar „din păcate” nu am văzut decât lume civilizată de toate felurile.

La intrare, un băiat foarte simpatic, l-am întrebat dacă poate să cheme vreun organizator care lucrează cu Presa, însă m-a invitat direct să întru și mi-a spus să merg în sală și să iau loc unde vreau. L-am ascultat și am vrut loc în față, ca să îl văd îndeaproape pe unul din cei mai importanți oameni ai momentului și să îi pot citi bine expresiile.

După câteva minute a început spectacolul propriuzis, dar nu cu Jordan Peterson ci cu un băiat care cânta la chitară clasică. Un băiat din UK, a început recitalul cu două melodii cunoscute de muzică clasică, prima fiind Romanța Andaluză (sau Anonimă) iar a două fiind melodia mea preferată de chitară – Asturias, a lui Isaac Albeniz. O adaptare a acestei melodii este piesa Spanish Caravan de la celebra formație The Doors.

Vă las două linkuri ca să va fac puțină culturalizare muzicală și ca să vă creez și un ambient fonic plăcut pentru a lectura acest articol .

https://www.youtube.com/watch?v=9efHwnFAkuA&ab_channel=ByTheSPiRiTs - Asturias cântat de unul din cei mai mari chitariști ai lumii – Andres Segovia

https://www.youtube.com/watch?v=eszNKHrXxgY&ab_channel=lovemagicscorpion - The Doors – Spanish Caravan.

Băiatul a interpretat decent cele două melodii la chitară clasică, iar ulterior a trecut la chitară electrică. Aici a început cu Fuga în Re minor a lui J.S Bach, piesă pe care o recunoașteți sigur din filmele cu vampiri, iar apoi a continuat cu Canonul în Re Major a lui Pachebell. Am găsit un video cu această filmare pe care am să vi-l las aici ca să înțelegeți de ce una din întrebările pe care îmi doream să i le fi adresat lui Jordan Peterson a fost dacă știe de „câți chitariști este nevoie pentru a schimba un bec?”. De 100, unul să schimbe becul și ceilalți 99 să spună că o puteau face mai bine.

https://www.youtube.com/watch?v=IeTJchkY_Uw&ab_channel=AbstractSheep

Doar că în cazul băiatului cu chitara, eu am elevi care o făceau mai bine și ei nu sunt încă CHITARIȘTI. ( dacă vreți să vedeți ce înseamnă să fii Chitarist puteți citi în această postare, în caz că nu știți exact cu ce se mănâncă profesia mea).

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0EypG6XEVpxxrCRsusXTi1J8UU5xJhucFtkwW315v2kDrjw4yCyLXKDaWQWUfcqpgl&id=100090782061895&sfnsn=mo

Îmi pare foarte rău să va spun dar din punctul de vedere a unui „eXpert” care cântă la chitară de 33 ani, un astfel de prestanță reprezintă o Blasfemie, o jignire asupra chitarei electrice, a inteligenței publicului român, a lui Johann Sebastian Bach și chiar a tehnicii de vibrato în sine.  Nu se poate ca la nivelul la care este Jordan Peterson să te prezinți în așa hal la peste 4000 oameni care au plătit o sumă frumușică pentru a asista la acest eveniment.

A fost nu ceva rău, a fost ceva oribil. Eu nu am nimic cu oamenii care cântă prost, sau care mai fac greșeli, este uman să se întâmple asta. Dar omul nostru este SLAB PREGĂTIT la chitară electrică. Mă gândesc că în staff-ul lui Jordan este cineva care are urechi normale și își dă seama că dacă cineva știe să cânte la chitară clasică asta nu-l face deloc apt pentru a cânta la chitară electrică, cele două instrumente fiind la fel de asemănătoare ca o ridiche și un rinichi.

Repet, să nu credeți că sunt hater deoarece știu că nimeni nu s-a născut învățat, însă nu te poți prezenta la Sala Palatului în deschidere la unul din cei mai importanți oameni ai momentului și tu să cânți în așa hal de slab, ca să nu mai zic că ulterior a cântat peste negative.

Așa că, nu știu dacă acest articol va ajunge la stafful lui Jordan Peterson, dar va spun cu această ocazie că îmi ofer serviciile de Chitarist la jumate de preț, iar dacă vrea un demo gasiti destule pe canalul meu de youtube.. Mă ofer să și vorbesc despre Improvizație sau despre nivelele de „Awareness” prin care trece un instrumentsit.

În muzică lucrurile sunt foarte clare: Subiectivismul apare când 2 artiști cânta foarte bine și mie îmi place de unul și ție de celălalt, Obiectivismul apare când cineva cânta prost sau impecabil.

Vă rog frumos, dacă acest mesaj ajunge mai departe, aveți mare grijă că e posibil ca în alte locații să fie prezenți muzicieni Profesioniști care poate nu vor fi la fel de blânzi că mine.

Ideea e simplă, nu îl puteți asocia pe Jordan Peterson care reprezintă un Pilon al Oridinii și Disciplinei de sine cu o prestație muzicală a cuiva care, îmi pare rău să o spun, abia învață să cânte la chitară electrică.

Dar să trecem mai departe deoarece acest articol nu este o critică a unui eveniment muzical. După poluarea fonică la care am fost supus timp de câteva minute (este oribil să auzi bine și să se cânte prost, e un chin, ca o bormașina într-o zi de sâmbătă dimineață) am avut parte iarăși de o surpriză, când în loc de Jordan Peterson a apărut pe scenă soția acestuia Tammy.

Acum, și eu sunt un bărbat care îmi susțin maxim partenera de viață, dar nu aș face-o la nivelul la care a făcut-o psihologul canadian. Adică doamna Peterson a luat cuvântul și ne-a vorbit aproape jumătate de ora despre niște cunoștințe de-a lor care au divorțat, o poveste cu multe paranteze și spusă fără nici o șansă de a capta publicul suficient de mult încât să poată face toate acele paranteze fără să ne crească par alb.

Adică da, e frumos, normal și indicat să îți promovezi nevasta, să o chemi pe scenă eventual la sfârșitul evenimentului ca să arăți că ești un susținător al Familiei și al Monogamiei, să o lași și pe ea să mulțumească și să zică 2-3 vorbe și aia e, dar nu o pui jumătate de oră în deschiderea unui eveniment care costă 700 RON și unde sunt prezenți în public oameni cu un coeficient de inteligență destul de ridicat care în mod cert nu au venit la eveniment pentru asta.

Iarăși nu mi s-a părut ok ținută doamnei Peterson în raport cu cea a soțului ei, deorace domnul Peterson este un exemplu de elegantă și rafinament pe când doamna Peterson parcă era îmbrăcată într-un sac. (Sunt sigur că Dănuța will aprove this). Și iarăși, nu e greșit și nici urât să te îmbraci într-un sac, dar nu la un eveniment la Sala Palatului și nicidecum alături de elegantul costum albastru închis a lui Jordan.

În total a fost cam o oră de albeală inutilă și plictisitoare, eu fiind și cu urechile distruse de mai devreme și acum cu nervii la pământ, parcă am explodat de bucurie când pe scenă a apărut în sfârșit unul din oamenii care mi-a schimbat viața cel mai mult. Și asta nu neapărat din cauza teoriilor sale, ci din cauză că mi-am dat seama că multe din ideile și teoriile mele din adolescență le-am găsit prezentate mai clar și mai elaborat de către Jordan Peterson în cărțile și interviurile sale.

Dar bucuria mea avea să se diminueze puțin când am văzut că tema principală de discuție au fost relațiile. Vorba bunului meu prieten Ștefan Știucă: "n am cheltuit pe nicio relație de-a mea cât am cheltuit pe bilet la Peterson să-l aud vorbind despre... Relații”. Sper să nu mă înțelegeți greșit, este foarte important să vorbești despre problemele ce apar în relațiile de cuplu, însă e cumva aiurea când toată narațiunea se învârte doar în jurul unui singur subiect.

A spus din fericire și câteva lucruri extrem de importante dar îmi pare rău că nu s-a insistat pe ele.

Am să vă fac o lista cu ce îmi amintesc acum la o săptămâna după întâlnirea noastră.

1.    În primul rând a spus că Europa de Est este ultimul bastion a normalității și că trebuie să fim pregătiți pentru că urmează să fim loviți puternic de aberațiile culturii Woke, Lgbt și Cancel Culture și trebuie să avem grijă și să fim pregătiți. De asta fac eu ca "trenu-n gară” pe Social Media de 3 ani de zile și nu mă halește acum nimeni din industria muzicală mainstream, pentru că și eu încerc să vă previn ca să vă treziți și să luați atitudine până nu este prea târziu.

2.    Al doilea subiect foarte important a fost despre faptul că trebuie să ne implicăm social la nivelul comunității noastre de la nivelele cele mai mici. Pentru că dacă nu facem asta și "ne vedem doar de treaba noastră”, riscăm să lăsăm în funcțiile importante niște scursuri ale societății care vor ajunge să ne paraziteze și să ne infecteze pe dinăuntru exact cum s-a întâmplat în Statele Unite. Eu văd asta ca o idee socialistă aș putea spune, și o idee care nu este rea deloc. Mi se pare normal ca după ce ai fost "singur împotriva tuturor” și "Te-ai zbătut să ajungi cineva”, să te ocupi un pic și de cei din jurul tău și să ai grijă de cei care nu au avut poate aceleași șanse ca tine. De asta este important să vă implicați în Societatea din jurul vostru, de la comitetele de părinți până la diferite funcții locale administrative. Dacă ii lăsăm pe "woke-iști” să se infiltreze, vom avea și noi în curând băieți care se schimbă în vestiarul fetelor.

3.    A spus la un moment dat că Muzica este Arta Supremă, lucru care mi se pare perfect normal deoarece și eu consider acest lucru. "Dumnezeu a SPUS”, adică SUNET. Dar dacă tot consideră Muzica fiind Arta Supremă, atunci ar fi bine să nu își bată joc de ea și să lase niște profesioniști să se ocupe de acest subiect.

4.    Chiar la început a vorbit despre faptul că scrisul oferă cea mai directă modalitate de exprimare. Înclin să îi dau dreptate, deoarece de când m-am apucat de scris simt că pot să comunic mult mai bine și să îmi expun toate ideile pe care le am în cap fără ocolișuri.

5.    O chestiune care m-a contrariat puțin a fost o scurtă discuție despre AI și aplicația  ChatGPT. A spus că trebuie să învățăm să folosim această tehnologie în folosul nostru și să o educăm astfel încât să ne apere de "Corporate și Government AI”. Sincer să fiu, mi s-a părut ușor bizar, mai ales că la apariția acestei tehnologii Peterson a fost destul de vehement în a sublinia cât este de periculoasă.

Cam astea au fost temele principale abordate în evenimentul inițial. La sfârșit a venit din nou doamna Peterson și i-a adresat vreo 3 întrebări din partea publicului, dar acestea au avut și ele o tentă relațională.

La final, a apărut pe ecran un cod QR pentru o sesiune „Meet & Greet” ce avea să se desfășoare la scurt timp după.

Cum sunt un om care nu folosesc sistemul bancar decât atunci când îmi cumpăr instrumente de pe ebay sau reverb sau pentru a primi de două ori pe an repartițiile de la CREDIDAM, nu obișnuiesc să am niciodată în cont o sumă foarte mare, pentru că nu vreau să mă trezesc cu surprize. În aceste condiții, nu dispuneam de suma de 1200 RON cât costa întâlnirea în privat cu psihologul.

Nu vreau să mă pierdeți în detalii, ideea e că am făcut un fel de „chetă” profesionistă și am reușit să fac rost de această sumă de la câțiva oameni pe care nu i-am văzut în viață mea. După ce am adunat toată suma, i-am dat-o cash unei fete care mi-a transferat mie pe card toți banii.

Bineînțeles că nu am avut cardul la mine iar singurul care avea cont la aceeași banca era unul dintre organizatori, care bineînțeles că m-a ajutat, doar nu era să dea cu picioru’ la 1200 RON.

Pentru că am fost ultimul care a intrat la „Meet & Greet”, am fost și ultimul din lungul șir ce s-a format pentru a face poze și a discuta două trei vorbe cu Jordan. Când mi-a venit rândul și am ajuns la el, mi-a strâns mâna ferm și m-a privit în ochi fix cum scrie în manual. M-a întrebat cu ce mă ocup, i-am spus că sunt chitarist, am uitat să îi zic bancul cu Chitariștii iar în loc de asta i-am spus că sunt printre cele mai cenzurate persoane publice din România, că am făcut „scandal” chiar de la începutul pLandemiei și că i-am urmat de mult sfatul când m-am apucat să scriu o carte. I-am spus care sunt subiectele cărții și că abia aștept să ii trimit un manuscris, mi-a urat succes iar eu i-am dat o pană de chitară, deoarece e bine să ai mereu la tine o până de chitară, nu se știe niciodată când cineva are nevoie.

Apoi a mai vorbit puțin celor prezenți și a mai răspuns la câteva întrebări ale publicului. Fără a fi răutăcios, vreau să menționez că „cei aleși” să pună întrebările erau clar persoane care nu dădeau impresia că vor pune întrebări „incomode”, cum ar fi cele despre Plandemie, Încălzirea Clismatica, LGBT sau alte subiecte mai fierbinți.

Nu am de ce să-l condamn deoarece mi se pare normal să încerci să joci cât se poate de neutru pe un teritoriu străin. Chiar am observat la un moment dat când a citat pe un psiholog rus că a stat câteva secunde și s-a gândit până să spună cuvântul „Russian psychologist”, neștiind în ce ape se scaldă audiența vis a vis de conflictul din Ukraina.

Chiar dacă poate mi-aș fi dorit niște subiecte de discuție mai complexe și mai „fierbinți”, faptul că am avut ocazia să vorbesc „face to face” cu Jordan Peterson a șters orice urmă de resentiment și țin să felicit cu această ocazie pe organizatorii de la Front Row Events pentru că au făcut posibilă această „întâlnire de gradul 0”.

Cum v-am obișnuit cu articole mai lungi, am să vă explic mai jos de ce această întâlnire a fost așa de importantă pentru mine și cariera mea în viitor.

Ați auzit despre regula  celor șase „strângeri de mâna”? Știu, sună tare ciudat în Limba Română termenul de „The 6 Handshakes Rule” . Sau poate ați auzit-o sub denumirea de „Six degrees of separation”.

Conform acestui principiu, orice Om din lumea asta este la 6 strângeri de mâna de orice alt Om Viu de pe Pământ. Puteți găși pe internet suficiente informații despre această regulă, s-au făcut și studii și experimente și s-a scris destul material despre asta începând cu secolul trecut.

Și Stanley Milgram, care este faimos pentru un alt experiment – cel care măsoară nivelul de obediență al oamenilor - a făcut un studiu numit „The Small World Problem” (folosit mai mult cu sensul de „Ce mică-i lumea”). Ideea de bază este că lumea este interconectată în așa fel încât indiferent de unde începi, vei ajunge la oricine de pe Pământ în doar câteva salturi.

„I know a guy who knows a guy who knows another guy who actually knows the guy that can do that” – așa funcționează și „Combinațiile” între băieții deștepți. Excepție fac poate unele triburi din Africa sau America de Sud care trăiesc încă complet izolați de restul lumii. „Buga-Buga style” people.

În anii ’90 s-a făcut un alt „experiment” la Holywood, unde la acea vreme erau în total peste un milion de actori care au jucat în mii de filme, seriale sau videoclipuri. Ideea a fost să conecteze orice personaj de la Holywood cu alți actori, regizori, artiști sau producători etc pentru ca la un moment dat să se ajungă la Kevin Bacon. Și nu e nici o glumă, chiar a fost un trend la un moment dat cu „The 6 Degrees of Kevin Bacon”. Conexiunea se făcea prin maxim 3 sau patru salturi, nici nu era nevoie de mai mult.

S-a mai făcut ulterior un experiment, când din toate colțurile lumii, s-au ales 40 de oameni care trebuiau să trimită un pachet unei persoane necunoscute lor, un profesor din Boston care dirija cercetările. Nu aveau adresa, nu aveau voie să caute pe internet date despre profesor. Din ce am reținut, a fost un rezultat similar cu Experimentul Millgram (unde 27 din 40 de subiecți aleg să comită o crimă pentru că așa le-a dictat „Autoritatea”), la fel și aici - 27 din 40 de plicuri au ajuns la destinație prin maxim 6 „Salturi”.

Va las un link Wiki și un Documentar BBC că să va faceți cât de cât o idee „Oficială” despre această Teorie pe care eu o consider aproape Axiomă.

https://en.wikipedia.org/wiki/Six_degrees_of_separation

https://www.youtube.com/watch?v=-8w-3oe1uJo&ab_channel=KenyaDigitalArchives

Există în lume niște „HUB”-uri, similare cu cele de rețea. Oameni importanți precum Jordan Peterson, Elon Musk, Donald Trump, Vladimir Putin sunt astfel de HUB-uri, deoarece de-a lungul vieții au intrat în contact cu enorm de mulți alți oameni. De asta și o femeie din Africa dintr-un sat uitat de lume și tehnologie a reușit la un moment dat să facă în așa fel încât să găsească o biserică pe lângă satul ei, iar de acolo a fost ușor să se ajungă la o altă biserica din Boston, apoi la Universitatea unde preda profesorul iar plicul să ajungă la el printr-un coleg.

Eu până acum eram la cinci „Noroace” de Trump și Putin, și de patru de Jordan Peterson: am un fost coleg de liceu - Ștefan Chihaia – el este psiholog, astrolog și predă metoda de respirație „Wim Hof”  pe care a învățat-o direct de la acesta. Wim Hof are podcast cu Jordan Peterson deci conexiunea era eu – Ștefan Chihaia – Wim Hof – Jordan Peterson.

Prin întâlnirea de pe 2 mai, pot zice că am urcat două trepte și am ajuns direct la Jordan Peterson. Și Jordan Peterson e conectat direct la Elon Musk, Joe Rogan, prin ei Trump și Putin și orice lideri politici, artiști, actori sau șefi de state vreti voi.

O altă conexiune puternică a fost Roger Waters care era la doar o „mânuță” distanță, prin chitaristul său Dave Kilmister, care a fost profesor în UK la școala unde am fost eu elev și cu care m-am întâlnit la București personal când a avut concertul cu Roger Waters. Deoarece nu puteam ajunge la invitațiile trimise de el, fiind date la cineva care se afla după un prim punct de control al biletelor, a fost nevoie să vină Dave personal și să ne ia de mânuță pe mine și pe iubita mea de la vremea aceea și să ne bage la concert.

Dacă nu mă credeți, o puteți întreba pe ea, deși probabil încă mă urăște mult și degeaba, acel concert văzut în rândul 2 și întâlnirea cu Kilmister au fost un fel de „Cireașa de pe MOrt” (că să fiu dramatic) a experiențelor „mărețe” la care am luat parte, deci nu cred că o să zică vreodată că mint sau ceva. 

Prin Yngwie Malmsteen, căruia literalmente i-am „salvat” concertul de la București, sunt la trei noroace de Jimi Hendrix și tot așa. Nu intenționez să mă umflu în pene cu ce lume cunosc, ci doar să vă explic că aplicând acest experiment pe mine am reușit să ajung la orice persoană ÎN VIAȚA m-am gândit. (Da știu, Jimi trăiește prin fiecare CHITARIST de pe Pământ, e ok, știu ce vorbesc). În maxim 5 salturi ajung la oricine.

Un alt mare chitarist pe care am avut ocazia să-l cunosc a fost Eric Gales, artist nominalizat la Grammy anul trecut pentru „Cel mai bun album de blues” – album realizat cu alți doi titani ai chitarei electrice, Josh Smith și Joe Bonamassa. 

Lăsând la o parte neajunsurile enumerate mai sus, sunt de părere că a fost un eveniment reușit, fără incidente neplăcute în afară de asaltul grobian împotriva urechilor mele, dar până la urmă e vina mea că nu mi-a plăcut școala și am ajuns Chitarist...

Așadar, mulțumesc Jordan Peterson pentru o seară de neuitat, chiar dacă evenimentul în sine NU a fost cel mai reușit iar asta NU DIN VINA ORGANIZATORILOR ROMÂNI. Că să nu înțelegeți aiurea și să se creeze iarăși falsa impresie că noi românii suntem o nație de cacao.

Îi mulțumesc încă o dată lui Victor Roncea pentru că m-a ajutat în timp util, dar și tuturor celor care au făcut cheta ca să pot intra la „Meet and Greet”.

Îmi cer scuze că a durat atât până să primiți această recenzie obiectivă, dar am vrut să văd cum și se dă „comanda pe garnizoană” și cum se va vorbi despre acest eveniment în bulele sociale de pe internet.