Parlamentul European a adoptat, joi, o rezoluție non-legislativă „cu privire la necesitatea de a proteja dreptul la avort și sănătatea femeilor în UE”. Acte similare au mai fost adoptate de Parlamentul European; spre deosebire de cele precedente însă, această rezoluție este deosebit de radicală prin faptul că promovează avortul ca „drept fundamental”, „fără restricții”.

Mai exact:
a. „propune în mod explicit includerea dreptului la avort în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene” (cu formularea „Dreptul la avort – Orice persoană (sic!) are dreptul la avort sigur și legal.”) Deși modificarea Cartei UE necesită unanimitate în Consiliu, unanimitate imposibil de obținut din cauza previzibilei opoziții a Poloniei, Ungariei și posibil și a altor state, apelul Parlamentului adaugă presiune suplimentară pentru includerea cu prioritate a acestui subiect pe agendele Comisiei și Consiliului.
b. nu include referire la vreo limită de timp; prin urmare, avortul ar urma să fie posibil până la naștere, prin aplicarea transfrontalieră a Cartei UE. Textul nu conține expresia „conform legislației naționale” și, prin urmare, ar urma să eludeze total exclusivitatea pe care statele membre o au în stabilirea politicilor de sănătate.

Așa cum e lesne de înțeles, rezoluția este o reacție brutală a stabilimentului bruxellez la recenta decizie a Curții Supreme a Statelor Unite.

Pro-memoria, am expus recent într-un scurt comentariu motivul pentru care avortul nu poate fi un drept fundamental: deoarece este un act contrar vieții, provocator de moarte; or, toate constituțiile și instrumentele juridice internaționale consacră și garantează dreptul la viață.

Pe lângă aspectele tehnice, noi considerăm că adoptarea cu largă majoritate (324 de voturi la 155, cu 38 de eurodeputați absenți din lașitate – pentru a nu fi obligați să voteze pe un subiect extrem de diviziv) a rezoluției radical pro-avort marchează finalul iluziilor pentru aripa așa-zis „reformistă și conservatoare” a politicii pan-europene.

De mai bine de 15 ani circulă în mediile conservatoare supoziția că într-o bună zi „ai noștri” vor obține, prin vot, majoritatea în instituțiile unionale și vor face „reformă” pentru „a reînvia visul lui Schuman și Spinelli”, maculat de stânga radicală.

Și tot de vreo 15 ani, lucrurile doar s-au înrăutățit, în sensul radicalizării deciziilor ieșite din instituții, fie ele Parlamentul fie Comisia/Consiliul. Cu excepțiile de rigoare, politicienii conservatori votați pe listele naționale pentru un mandat de eurodeputat se „calmează” brusc odată ajunși la Bruxelles și își descoperă virtuți progresiste. Naționaliștii stau încă și mai rău: sunt proști, resentimentari și se ceartă permanent între ei, lipsindu-se singuri de orice influență semnificativă. Nu vedem, deci, cum ar putea fi atinsă vreodată o majoritate suficientă pentru ca forțe politice decente, cu respect față de valorile creștine și (presupus) fondatoare ale UE să ajungă să ia decizii. Uniunea este captiva unor structuri birocratice radicale, extremiste, cu acces nestingherit la resurse. Mai nou, Comisia (structura executivă) vrea și renunțarea la principiul unanimității pentru deciziile majore, cum ar fi modificarea tratatelor sau adoptarea unor reglementări cu caracter obligatoriu (directive), pentru a-și asigura o putere aproape nelimitată. Dacă va fi așa, vom avea decizii impuse de la Bruxelles, trecând peste opoziția statelor, cu privire la avort sau la „căsătoria” unisex ori „părinții de același sex”. Am mai scris pe acest subiect.

E suficient să ne gândim că ultimele 3 Comisii au fost conduse de reprezentanți ai PPE, Partidul Popular, despre care se spune că ar fi „conservator”. Ha! PPE-ul de azi ar fi stârnit invidia Socialiștilor acum 20 de ani.

Din păcate, principala preocupare a conservatorilor ultimelor decenii a fost trasarea de „linii roșii” și retragerea în spatele lor, declamând „până aici! De asta (familie, căsătorie, copii, sex biologic, educație, proprietate, drepturi individuale etc.) nu vă dăm voie să vă atingeți!” După ce adversarii încălcă respectiva „linie roșie”, conservatorii mai fac un pas în spate și procesul se reia ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cât de bine a funcționat strategia retragerii permanente se vede în rezultatul votului la rezoluția de joi.

Din acest punct de vedere, al compatibilității cu valorile fondatoare, proiectul UE a eșuat. Actuala față a Uniunii este una agresiv anti-creștină.

P.S. Lista cu voturile eurodeputaților este aici, v. pag. 7-8.

Asociația Pro Vita București