Cunoscutul avocat Reiner Fuellmich, care începuse un proces colectiv internațional legat de escrocheria Covid, a fost arestat în 2023 în Germania. Singura sa vină, spun susținătorii săi, a fost că s-a transformat într-un apărător al oamenilor, într-o cruciadă publică în timpul erei COVID, prin intermediul „Comisiei de investigație Corona”, o platformă de interviuri cu oameni de știință, medici, avocați și disidenți din mai multe țări.

Reputatul medic virusolog Robert Malone, inventatorul tehnologiei ARNm, i-a dedicat un articol intitulat ”Reiner Fuellmich, Alegerea terapeutică și prețul vorbirii”, în care spune că aceaa cruciadă a sa a devenit începutul coșmarului său legal. Cazul, așa cum este descris în instanță, nu este încadrat ca o dispută internă de rutină, ci ca o coliziune între puterea politică și un avocat care nu s-ar opri să pună întrebări. Principalele acuzații împotriva sa, descrise în mod diferit, ca o încălcare a încrederii sau delapidare legate de fonduri, sunt prezentate ca bază formală pentru detenție.

Cu toate acestea, scrie Malone, avocații săi susțin că problema mai profundă este rolul său în contestarea narațiunilor oficiale despre pandemie, considerând urmărirea și detenția sa drept un act de persecuție politică și nu un caz care implică ceea ce ar fi în mod normal considerat acuzații de guler alb.

Datorită eforturilor sale de investigație și pe baza consultărilor cu peste 150 de oameni de știință și experți din întreaga lume, precum și cu numeroși avertizori de la Pfizer, OMS, CDC și ONU, Reiner Fuellmich a adunat dovezi substanțiale despre ceea ce el numește „cea mai mare crimă comisă vreodată împotriva umanității”, subliniază Malone.

În octombrie 2025, a circulat o declarație atribuită lui Fuellmich, care descrie restricțile asupra capacității sale de a comunica. Accesul său la telefon a fost redus la „două apeluri de 20 de minute, pe săptămână”, cu monitorizare strictă și i s-ar fi interzis să contacteze persoane legate de cazul său.

În aceeași transcriere, Fuellmich a încadrat restricțiile drept o încercare de a i se suprima vocea publică: „Nu voi mai putea face alte declarații…”

El a atribuit apoi presiunea unor anumiți indivizi. În cuvintele sale (așa cum au fost transcrise), el a susținut că un procuror „a cerut închisorii să mă țină după gratii” și că închisoarea „trebuie să-i urmeze ordinele”.

Până în ianuarie 2026, actualizări suplimentare de „mesaje vocale” circulau din nou pe canalele de asistență pentru Fuellmich, fiind considerate mesaje „de dinainte de a fi redus la tăcere” - un titlu care, intenționat sau nu, se citește ca o etichetă de avertisment pe un spațiu care se micșorează pentru disidență.

Cam în aceeași perioadă, a apărut o „nouă declarație” atribuită lui Fuellmich, și care pare că aparține unui bărbat care crede că mașinăria din jurul lui este concepută pentru a distruge rezistența:

„Încercarea de a mă închide pe mine și pe noi toți a eșuat. Vom continua.”

A) Susținătorii lui Fuellmich susțin că a fost reținut pentru că a luptat pentru libertatea alegerii terapeutice. Aceștia susțin că pacienților și medicilor trebuie să li se permită să cântărească riscurile, beneficiile, incertitudinea și dovezile emergente - fără o autoritate centralizată care să incrimineze abaterile.

Expresia „alegere terapeutică” sună clinic, chiar birocratic. Dar, în esență,  este libertatea de a raționa în timp real: de a trata o ființă umană folosind judecata profesională, consimțământul informat și „știința și conștiința” (pentru a împrumuta vechea frază europeană). În practică, acea libertate depinde de ceva și mai elementar.

B) Alegerea terapeutică este inseparabilă de libertatea de exprimare.

Dacă medicii nu pot vorbi deschis despre observații clinice, evenimente adverse, ipoteze timpurii sau protocoale alternative - dacă nu pot critica politica fără represalii profesionale - atunci „alegerea” devine un miraj. Nu poți alege despre ce nu ai și nu ai voie să vorbești.

Acesta nu este un punct abstract. În februarie 2025, la Conferința de Securitate de la München, vicepreședintele SUA J.D. Vance a avertizat în mod explicit că libertatea de exprimare în Europa este „în declin”, evidențiind un apetit tot mai mare pentru controlul discursului sub stindardul „dezinformării”.

De aceea, susținătorii lui Fuellmich au văzut restricțiile care i-au fost impuse - apeluri monitorizate, limite privind numirea oficialilor, avertismente de genul „fără declarații suplimentare” - ca fiind mai mult decât un ordin al administrației închisorii. Aceștia au considerat restricțiile ca fiind metoda europeană modernă de a face vorbirea „sigură” pentru a proteja democrația.

C) Argumentul „sănătății” se extinde dincolo de medicină în politica alimentară

Mesajele lui Fuellmich (și ecosistemul mai larg din jurul lui) au subliniat în mod repetat că rezistența pe termen lung nu se referă doar la protocoalele de urgență și la produsele farmaceutice. Este vorba mai ales de sănătatea metabolică și nutrițională - prevenire, capacitatea de auto-vindecare și reducerea poverii bolilor cronice printr-o politică alimentară și o educație mai bună.

Malone are și o concluzie:  În SUA, „Make America Healthy Again” (MAHA) a devenit prescurtare pentru o re-centrare pe sănătatea metabolică, calitatea alimentelor, prevenirea bolilor cronice și scepticismul față de instituțiile capturate. Un curent paralel în Europa, „MEHA”, „Make Europe Healthy Again” - ar începe cu aceiași trei piloni:

1. alimentație mai sănătoasă și politică de prevenire, în primul rând,

2. libertatea terapeutică bazată pe consimțământul informat și judecata clinică,

3. piatra de bază care le face reale pe primele două: libertatea de exprimare.

În acest cadru, Fuellmich devine mai mult decât un inculpat. El devine un simbol al ceea ce se întâmplă atunci când o societate tratează o anchetă ca pe o subversiune. Și simbolurile contează - nu pentru că înlocuiesc dovezile, ci pentru că arată unde sunt faliile.