Ilustrație de „sărbători”: Comisia Europeană / FB / 26 decembrie 2025
Când eram mici, Crăciunul fusese furat de Moș Gerilă, o traducere a
sovieticului Ded Moroz. Comuniștii aveau propria lor corectitudine
politică, potrivit căreia Nașterea Domnului trebuia eclipsată de
Revelion (pentru care TVR se întrebuința serios). Ambalate împreună,
erau înlocuite cu formule generale despre anotimp: Sărbătorile de Iarnă,
Serbările zăpezii sau Împodobirea Bradului.
Deși nimeni nu explica apariția bradului (sau molidului) în casă, în preajma zilei de 25 Decembrie, „se dădea voie” și la alte datini pre-creștine. Pe Nea Nicu și Lenuța îi colindau cu Plugușorul, ba chiar erau arătați și sorcoviți. Ciudat, chiar și jocul caprei apărea la Tezaur Folcloric, deși era clar rămășița unui ritual religios șamanist, ale cărui înțelesuri s-au pierdut.
Ce e absolut fascinant e că același proces de secularizare și deturnare avusese loc și în Vest. De astă dată, cu metode capitaliste, nu din rațiunile comuniste ale tovarășilor din Est. Coca Cola a promovat imaginea devenită clasică a lui Moș Crăciun, care capturase toate tradițiile populare asociate lui Moș Niculae. Din episcopul bizantin, care se opusese ereziei lui Arie la Sinodul de la Nicea, un precursor al filantropiei, nu mai rămăsese decât ciorapul (echivalentul ghetelor de la noi). În ciorap se băgau acadele în roșu și alb, dar moșul respectiv avea să dispară cu totul din peisaj.
Colindele despre Nașterea Domnului la Betleem au fost înlocuite de o serie de cântece siropoase, melancolice, despre zăpadă, zurgălăi și nostalgie. În limba engleză, ele au devenit „Cântece de Crăciun”, deși sunt cel mult cântece de iarnă. Un număr uimitor de mic de compozitori au schimbat în câteva decenii tradițiile occidentale și coloana sonoră a sărbătorii. Care a ajuns chiar să fie ortografiată ca X-mas, în loc de Christmas. Parcă i-ar fi ars titlul respectiv (traducerea greacă pentru Mesia), în timp ce „tolerează” doar prenumele simplu, Iisus, într-o simplitate neo-protestantă.
Cântecele respective sunt fermecătoare, scrise de oameni talentați, cântate de voci fabuloase. Dar au marcat o uriașă schimbare culturală, o îndepărtare de creștinism. „Let it snow, let it show!” (Să ningă!) e faimos în interpretarea lui Dean Martin sau Bing Crosby. A fost compus de Samy Cahn (Samuel Cohen), sosit la New York din Galiția austro-ungară, și Jule Stein, emigrat și el din Ucraina.
Vocea profundă a lui Nat King Cole a făcut popular Cântecul Crăciunului. Care începe cu imaginea castanelor coapte lângă foc. Autorii lui sunt Robert Wells și Mel Tome, tot doi compozitori evrei, cu strămoși în Belarus.
Un compozitor cu totul prolific a fost Irving Berlin (născut Israel Beilin, tot în Imperiul Țarist, mult înaintea Revoluției Bolșevice). Lui îi datorăm „White Christmas” (Crăciunul alb), cântat de Bing Crosby. Dar și alte creații despre Rudolf, renul cu nasul roșu, sau „Happy Holyday”. Alt cântec plin de nostalgie, „It's The Most Wonderful Time of The Year" (E cel mai frumos sezon din an) e compus de Edward Pola (fiul unor emigranți evrei din Ungaria) și George Wile (născut Bernard Weismann).
„Santa Claus is Coming to Town” e un hit creat de Fred Coots. „Winter Wonderland” e creația lui Felix Bernard. „Silver Bells” e compus de Jay Livingston (Jacob Levinson) și Ray Evans. „I'll Be Home for Christmas" (`Voi fi acasă de Crăciun) e alt refren sentimental, scris de Walter Kent (Maurice Kaufman).
Un aspect interesant e că aceste cântece clasice datează din anii 20-40, pe vremea când nici America și cu atât mai puțin Europa nu erau Babilonul care au devenit azi. Ambele erau aproape integral populate de creștini originari din Europa. Nu se punea problema că tradițiile creștine ar fi „ofensat”, sau că trebuiau „sterilizate” pentru a nu deranja procente mari de populație, venite cu alte credințe.
La fel de notabil e că ofensiva se dădea simultan în Estul comunist și în Vestul capitalist, sub pretexte diferite și cu metode variate. Retrospectiv, abordarea capitalistă a fost mult mai eficientă. Comunismul s-a întins și el pe glob, în Europa și Asia. Dar crăciunul capitalist, devenit orgia consumului, a cucerit globul. În noua variantă descreștinată, a putut fi exportat până în Japonia și Coreea de Sud.
REACȚIUNEA / EVADARE
Deși nimeni nu explica apariția bradului (sau molidului) în casă, în preajma zilei de 25 Decembrie, „se dădea voie” și la alte datini pre-creștine. Pe Nea Nicu și Lenuța îi colindau cu Plugușorul, ba chiar erau arătați și sorcoviți. Ciudat, chiar și jocul caprei apărea la Tezaur Folcloric, deși era clar rămășița unui ritual religios șamanist, ale cărui înțelesuri s-au pierdut.
Ce e absolut fascinant e că același proces de secularizare și deturnare avusese loc și în Vest. De astă dată, cu metode capitaliste, nu din rațiunile comuniste ale tovarășilor din Est. Coca Cola a promovat imaginea devenită clasică a lui Moș Crăciun, care capturase toate tradițiile populare asociate lui Moș Niculae. Din episcopul bizantin, care se opusese ereziei lui Arie la Sinodul de la Nicea, un precursor al filantropiei, nu mai rămăsese decât ciorapul (echivalentul ghetelor de la noi). În ciorap se băgau acadele în roșu și alb, dar moșul respectiv avea să dispară cu totul din peisaj.
Colindele despre Nașterea Domnului la Betleem au fost înlocuite de o serie de cântece siropoase, melancolice, despre zăpadă, zurgălăi și nostalgie. În limba engleză, ele au devenit „Cântece de Crăciun”, deși sunt cel mult cântece de iarnă. Un număr uimitor de mic de compozitori au schimbat în câteva decenii tradițiile occidentale și coloana sonoră a sărbătorii. Care a ajuns chiar să fie ortografiată ca X-mas, în loc de Christmas. Parcă i-ar fi ars titlul respectiv (traducerea greacă pentru Mesia), în timp ce „tolerează” doar prenumele simplu, Iisus, într-o simplitate neo-protestantă.
Cântecele respective sunt fermecătoare, scrise de oameni talentați, cântate de voci fabuloase. Dar au marcat o uriașă schimbare culturală, o îndepărtare de creștinism. „Let it snow, let it show!” (Să ningă!) e faimos în interpretarea lui Dean Martin sau Bing Crosby. A fost compus de Samy Cahn (Samuel Cohen), sosit la New York din Galiția austro-ungară, și Jule Stein, emigrat și el din Ucraina.
Vocea profundă a lui Nat King Cole a făcut popular Cântecul Crăciunului. Care începe cu imaginea castanelor coapte lângă foc. Autorii lui sunt Robert Wells și Mel Tome, tot doi compozitori evrei, cu strămoși în Belarus.
Un compozitor cu totul prolific a fost Irving Berlin (născut Israel Beilin, tot în Imperiul Țarist, mult înaintea Revoluției Bolșevice). Lui îi datorăm „White Christmas” (Crăciunul alb), cântat de Bing Crosby. Dar și alte creații despre Rudolf, renul cu nasul roșu, sau „Happy Holyday”. Alt cântec plin de nostalgie, „It's The Most Wonderful Time of The Year" (E cel mai frumos sezon din an) e compus de Edward Pola (fiul unor emigranți evrei din Ungaria) și George Wile (născut Bernard Weismann).
„Santa Claus is Coming to Town” e un hit creat de Fred Coots. „Winter Wonderland” e creația lui Felix Bernard. „Silver Bells” e compus de Jay Livingston (Jacob Levinson) și Ray Evans. „I'll Be Home for Christmas" (`Voi fi acasă de Crăciun) e alt refren sentimental, scris de Walter Kent (Maurice Kaufman).
Un aspect interesant e că aceste cântece clasice datează din anii 20-40, pe vremea când nici America și cu atât mai puțin Europa nu erau Babilonul care au devenit azi. Ambele erau aproape integral populate de creștini originari din Europa. Nu se punea problema că tradițiile creștine ar fi „ofensat”, sau că trebuiau „sterilizate” pentru a nu deranja procente mari de populație, venite cu alte credințe.
La fel de notabil e că ofensiva se dădea simultan în Estul comunist și în Vestul capitalist, sub pretexte diferite și cu metode variate. Retrospectiv, abordarea capitalistă a fost mult mai eficientă. Comunismul s-a întins și el pe glob, în Europa și Asia. Dar crăciunul capitalist, devenit orgia consumului, a cucerit globul. În noua variantă descreștinată, a putut fi exportat până în Japonia și Coreea de Sud.
REACȚIUNEA / EVADARE
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cu ura aceasta au procedat la comunism [numai că diavolul este un șarpe nerecunoscător, care mușcă mâna care l-a hrănit, așa că hidra comunistă formată din oameni neevrei s-a întors împotriva lor pe urmă, cu epurare și forțată-emigrare] și la descreștinarea Crăciunului apusean, chit că Apusul era deja demult infestat de ereziile catolice și protestante, plus ateismul iluminist și tot de pe pământ occidental a fost sponsorizat Lenin pentru transplantarea comunismului într-o lume mai barbară și mai manipulabilă, în Răsărit.
Cu "Santa Klaus" însă, rețeta a fost într-adevăr mai durabilă și mai eficace! Câți dintre noi se gândesc la Nașterea Domnului și câți la Secret Santa!?!
Unii au acceptat de voie (vestul capitalist), alții de ..nevoie (estul comunist). Diferență de la cer la pământ, mai exact de la pământ la cer. De aici și roadele ..În occident de generații bune NU se mai știe ce se sărbătorește de ‘moș crăciun’ sau de ‘iepuraș’.. Acum numai culeg roadele în mod..absolut firesc. Și mai urmează. Valabil pentru toți. Până la evidență..va vădi Dumnezeu că fără El nu putem face nimic .. nimic bun. Se înțelege.
Hristos Se Naște! Slăviți-L!