Casa lui Aron Pumnul din Cernăuți care adăpostea celebra bibliotecă a învățătorului, cu primele cărți care l-au format Mihai Eminescu, căruia românii îi spun poet național

Nu sunt de acord cu intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană!

Pentru România această intrare pe ușa din spate a istoriei reprezintă o ofensă și încă o recunoaștere în tăcere a raptului nordul Bucovinei și sudului Basarabiei, Ținutului Herței și Insulei Șerpilor.

Domnilor și Doamnelor ucraineni,

În aceste zile poporul român vă dă o lecție de omenie vizibilă și apreciată de către întreaga Uniune Europeană. O lecție izvorâtă din adâncurile creștine ale sufletului românesc, proporțional inversă față de modul abuziv, ignar, lipsit de cea mai elementară toleranță față de drepturile noastre și ale Bisericii noastre Ortodoxe în țara devenită a voastră.

Suferința, crima, agresiunea barbară pe care o îndurați astăzi din partea unui dement cauționat, din nefericire, și de Biserica Ortodoxă Rusă, sunt inacceptabile și e în afară de orice îndoială că sunteți îndreptățiți să primiți tot sprijinul și compasiunea noastră, a Uniunii Europene și la urma urmei a întregii lumi. Absolut tot sprijinul, în afară de un singur lucru: admiterea în Uniunea Europeană pe ușa din dos. După cum unii dintre voi cu siguranță își mai amintesc, suferința vă asigură „doar” intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, nu și în Uniunea Europeană care a refuzat să așeze în statutul ei, fundamentele creștine și implicit o astfel de perspectivă spirituală.

Cu toate astea îl înțeleg pe președintele vostru care e conștient că strategia plângerii continue a suferinței (pe care, dacă va birui – și eu îi doresc să biruiască – o va perpetua cu siguranță și de aici înainte) e una al cărei succes a fost și este probat. Dar mâine, prin binecunoscuta și entuziasta noastră lipsă de discernământ (dreaptă socotință), mi-e teamă că țara voastră va fi declarată stavilă în fața Rusiei, iar președintele vostru eroul eliberator al Europei. Într-un fel se va ridica la orizont o altă Rusie care să apere vestul la infinit de cealaltă Rusie. Firește, cu banii noștri! Am mai trăit asta!

Și atunci, ce-i de făcut?

În primul rând anihilarea (și dacă s-ar putea eliminarea monstrului din Urali), apoi ajutorul pe toate căile la refacerea statului ucrainean în niște termeni reparatorii ai restaurării adevărului și sprijinirea acestuia în a deveni un stat democratic care să nu mai persecute (în cel mai tradițional mod rusesc) minoritățile și religiile.

În acest sens, mulțumirile adresate țării noastre și președintelui Federației naționale de Golf de la Cotroceni, de către președintele vostru, lasă să se întrevadă la orizont cât de dătător de speranțe va fi viitorul recunoștinței voastre. Exact atâta cât distanța de la suflet la ideologia calpă și conjuncturală.

Marele ghinion al omului necăjit din ziua de azi, care în fața acestei catastrofe nu mai știe cum să-și drămuiască sărăcia în fața opulenței impertinente, bunul simț în fața turpitudinii, este că acest război, dacă îl evaluăm din perspectivă duhovnicească, este de fapt războiul dintre dracu’ și tac-su. Să nădăjduim că măcar dracu’ va dispărea prin strădania noastră a celor de pe pământ (fie și pentru o vreme). Dar ce te faci cu tac-su?

Răzvan Ionescu