IPS Teodosie, Arhiepiscopului Tomisului și băiatul care așteaptă comanda: „Patru mici și-o bere!”
La ceremoniile de Ziua Marinei, slujba religioasă săvârșită de Înalt Preasfinția Sa, Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, sunetul a fost la o vreme întrerupt brusc, chiar înainte de rugăciunea ce constituie miezul slujbei cu pricina, pentru a da loc cuvântului unui răcan îmbrăcat în alb. Arhiepiscopul, surprins de această mârlănie prezidențial guvernamental marină și-a continuat slujba, după care a părăsit imaculata locație lăsându-i pe reprezentanții grobianismului autohton să-și continue țepenele elucubrații. În mai toate împrejurările, celui mai cunoscut jucător de golf din Dealul Cotrocenilor îi este acompaniată înțepenirea și cecitatea solemnă de către o duduie care îi arată pe unde să meargă. Sus numitul o ascultă orbește și izbutește, ce-i drept la limită, să nu cadă în cap. Semn că pe unde apare țanțoș există un protocol prestabilit, pentru un personaj prestabilit care își rostește discursurile prestabilite cu accente și gesturi care nu au absolut, dar absolut nici o legătură cu conținutul. Mai rotunjor și așadar, mai flasc, Ciucă al nostru dă semne tremurate din organismul său doctoral de mare suprafață, că piftia își are grația ei odată în plus la malul mării. Negre. Alături, mă rog, de fapt mereu pe alături, născocirea sociologică ori sociopată a Securității călcată la dungă și livrată timonei Ministerului Apărării, fornăie asemenea „bătrânei carapace” din serialul de odinioară Aventurile lui Val Vârtej. Despre alcătuirea blondă de primprejur cu rol de sirenă festivă gata să se precipite de pe Cazinoul în reparații în valurile înspumate de crispata asistență nu vreau să spun nimic ca să nu fiu acuzat de misoginism. Nici n-aș avea cum atâta vreme cât în spiritualitatea înlemnită a istoriei noastre tradiția consemnează că de sirenă trag toți. Inclusiv Vasile Roaită, uzurpatorul numelui Carmen Sylva, devenit între timp atât de melancolicul Eforie Sud. Aș plânge, dar nu mai pot de râs!
În sfârșit să ne apropiem de obștescul sfârșit al acestor domni Goe îmbrăcați în costum de marinel. Păi dacă există un protocol, certificat de duduia care îl mută pe șifonierul de la Cotroceni de colo-colo după strategia burlescă a filmului mut, Ușor cu pianul pe scări, se putea vorbi în prealabil cu Arhiepiscopul Tomisului, rugându-l ca din motive de gâlci, hemoroizi, pasagere stări de prostrație etc., să se limiteze la o slujbă redusă, pe măsura staturii intelectuale a prezidiului.
Din străfundurile nimicniciei mele n-am cum să mă ridic la pupitrele râgâielilor voastre. Dar vă fac o propunere. Un exercițiu pe durata a un an. Să fiți atenți la soarta marinarilor trimiși în misiune în acest interval și la evenimentele din familiile voastre. Și țineți aproape de Arhiepiscopul Tomisului. Face niște înmormântări grozave. Și pomenește cu acribie pe toți cei loviți de necaz.
În tot grotescul situației, iată și un lucru bun. Singurul fapt care îl leagă pe prezident de unele specificități autohtone e mârlănia. E drept că a dumisale e crăcănată. Așa l-a prins viscolul de la Bruxelles.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.