Nu e nici nume, nici interjecție, nici strănut. Origini neclare într-o adunătură politică de scursură unde proverbul „nu știe stânga ce face dreapta” poate să te trăznească în cap la minut cu ditamai grindeanu dezmembrat și haotic zvârlind din mâini mai-mai să-ți frângă ciolacu.

Acuma trebuie precizat că nu toți ciolacii sunt fracturabili, unii sunt grabnic facturabili la vedere, limacși translucizi/alunecoși cu ochi de viezure. După cum există opinii (răzlețe) că japcâciu ar fi o formă de viață. O fi! Dacă e pe-așa, vârsta formei de viață prelinse printre scursurile stângii nu atinge de multe ori anii de muncă și contributivitate ai unora care au muncit fără întrerupere o viață. Să-i urăm de pe acum, la pragul dintre ani, să nici n-o atingă! Pute! Așa că trebuie păstrată distanța corespunzătoare. Mai ales în pandemie. Firește sunt pandemii și pandemii. Pandemia lui japcâciu e prăduiala. Ce-a învățat el pe de-o parte de la biluțele din abac și pe de altă parte de la cele din nas? Să mestece și să manglească. Biluța din nas și-o bagă între dinți asemeni oricărui reputat mestecător de muci, iar pe aia din abac o trece la bugetul furăciunii și al neputinței. Doar nu vă închipuiți că japcâciu o fi vreun erect! Aș! E doar flasc și defect. O defecțiune congenitală. Așa că fură din pensiile celor cu o vechime în muncă mult peste vârsta lui. Fură de două ori (impozit + cass) din banii care li se cuvin oamenilor care au muncit și au CONTRIBUIT, iar acum, în loc să li se RESTITUIE, li se zvârle cu dreapta bacșișul stângii hămesite să ajungă la putere după modelul ”tu mi-ai dat, iar eu ți-am luat, fie numele hoților binecuvântat”. De precizat aici că ne referim la mâini. De unde și argoticul mânărie. După cum ați putut constata. Când o freci cu dreapta iese jap. De la japcă. Când o freci cu stânga iese câciu. De la câciu. Adunate haimanalele laolaltă dau japcâciu. Nu mai e mult și or să ajungă ciuca caftului răzbit și temeinic în șoapta aproape erotică a electoratului: pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor! (desigur, asta numai după santa klaus, că din `89 ne-am prins că trebuie să ținem praznicele). Ce mângâiere! Lua-v-ați japcâciu pe cocoașă!