Când eram mic (am fost și în acest fel), o problemă a locatarilor la bloc era reprezentată de gândacii de bucătărie. Cică latinii l-ar numi Blatta orientalis - sugerează pleonastic (blatul e o caracteristică orientală) că e și lipsit de caracter -, însă noi, popular, i-am zice libarcă, creatură destul de grețoasă, lipicioasă, de parcă ar fi unsă cu alifie.
Tata obișnuia să-i păcălească să urce pe un șervețel și apoi îi defenestra de la etajul IV, unde locuiam, nu-i strivea. De la el am învățat să respect vietățile.
Ca să nu rămânem într-o notă fals romantică, să spunem că tot de la tata am preluat și termenul de "imbecil". Are o sonoritate metalică și sugerează revolta îmbufnată atunci când presăm buzele pentru a pufni perechea de consoane m-b.
Ce legătură au cele două lucruri de mai sus? Da, Liiceanu.
Nota Redacției: Să nu discriminăm - îl vedem și pe Pleșu acolo. Ambii find părinții lui Papahagi și Baconschi.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dar pentru ca tot suntem in saptamana când ne gândim la semeni fără discriminare, zic sa nu ne limitam la filosofii de bucatarie, ci sa-i includem in facerea asta de bine și pe politicieni, precum și pe parlamentarii care voteaza legile anti-om.
Slava Marea Defenestrare!