Negarea evidenței este atât de stranie după atâția ani, încât este o impietate la adresa tuturor acelora care au murit în urma acțiunilor generalului Militaru.

Numele adevărat al acestuia este Nicolae Lepădat și în anul 1952 a fost trimis la studii politice în URSS, ca locotenent al Armatei populare române. Cum cursul nu s-a mai ținut, la intervenția atașatului militar român de atunci a fost înscris la celebra Academie Militară "Frunze". La absolvire, în 1956, a primit gradul de colonel și, fiindcă terminase o școala sovietică militară de renume, a avut o carieră militară lină, recompensată cu funcții înalte. În anul 1978, Nicolae Militaru era deja comandant de Armată, ba chiar a aceleia ce-și avea sediul în București. Avea faimă, era deosebit de ambițios și ținea în mână toate pârghiile puterii militare, care se împletea în capitala țării cu cea politică. În luna august a acelui an, Nicolae Militaru a participat la o aplicație, la Mangalia, a Forțelor Tratatului de la Varșovia. Cu această ocazie, s-a întâlnit în condiții de maximă conspirativitate cu atașatul militar sovietic, generalul Borisov, căruia i-a promis că dacă va ajunge șeful Marelui Stat Major îl va înlătura pe Nicolae Ceaușescu de la putere, iar România va fi din nou trup și suflet alături de URSS. La acea vreme, România se apropiase prin politica externă de țările occidentale și de SUA. Întâlnirea a fost monitorizată și de aceea Nicolae Militaru a fost scos din rândul cadrelor militare active. Dar Ceaușescu, pățit în 1972 din cauza presiunilor Moscovei cu un alt trădător, generalul Ion Serb, nu l-a trimis în judecată, ci l-a făcut ministru adjunct la un minister industrial.

În 1979, agentul GRU - serviciul de informații al Armatei Roșii -, generalul degradat Istvan Kostyal a primit misiunea să îl "întâlnească întâmplător" pe Militaru și să aranjeze o întâlnire în trei, la care să participe și fostul ministru al apărării, Ion Ioniță, atunci președinte al Crucii Roșii. La acea întâlnire, cei trei au pus bazele complotului filosovietic. Drept urmare, una dintre primele măsuri a fost aceea de a contacta cadre militare active și în rezervă care fusseră școlite în URSS și care erau trecute pe linie moartă. Complotiștii au prins avânt o dată cu venirea la putere în URSS a lui Mihail Gorbaciov. Prin intermediul comandorului Radu Nicolae, grupul Militaru - Ioniță - Kostyal s-a cuplat cu grupul din care făceau parte Virgil Măgureanu și Ion Iliescu. La cinci dintre întâlnirile complotiștilor a participat însuși Ion Iliescu, însoțit de Gheorghe Apostol.

În anul 1988, Nicolae Militaru, însoțit de soția sa, Ștefana, a fost de mai multe ori la Ambasada URSS pentru instrucțiuni. Pretextul a fost acela că și-au pierdut diplomele de studii și doreau duplicate, lucru neadevărat fiindcă actele respective s-au găsit în locuința lor în urma percheziției ulterioare. Ștefana, soția lui Nicolae Militaru, studiase și ea la Moscova, la facultatea de chimie, și făcuse parte din biroul de conducere al unei asociații studentești ce-l avea ca lider pe Ion Iliescu. Legătura dintre Nicolae Militaru și Ion Iliescu a devenit atât de strânsă, încât Militaru a folosit-o ca mesager pe fiica sa mijlocie, Ileana.

În luna iulie 1988, Nicolae Militaru a avut la Constanța o întâlnire nocturnă, mijlocită de generalul Vasile Ionel, cu consulul sovietic. Discuția a fost de aproximativ trei ore și s-a desfășurat pe digul din port.

În decembrie 1989, Nicolae Militaru a devenit ministru al Apărării și i-a adus în funcții de conducere ale Armatei pe exact "tovarășii" din complot. Chiar dacă din cauza pornirilor sale fățiș filosovietice, care au iritat corpul ofițeresc, noua putere a fost nevoită să-l scoată din prima linie, "puiii" lui Nicolae Militaru au influențat și după aceea și influențează încă viața politico-militară românească. (Jurnalul Național)