Masacrul din Gaza începe să semene tot mai mult cu măcelul din Ucraina. Ca două filme proaste făcute de același regizor îngust la minte.

După cinci luni în care a căsăpit populația civilă, mai ales copiii, Israelul recunoaște acum că s-ar putea să nu câștige războiul cu Hamas.

Dar înfrângerea - chiar distrugerea Hamas - au fost scopurile declarate și răs-repetate ale războiului din Gaza. Și care au servit ca scuză pentru genocid.

(Că e vorba de același Hamas finanțat și sprijinit timp de ani de zile de Netanyahu, e altă poveste, la fel de sinistră).

Care va să zică, peste 13.000 de copii au murit degeaba.

Ziarul britanic The Telegraph publică un articol senzațional care dă peste cap tot narativul oficial al conflictului din Gaza:

„S-ar putea ca Israelul să nu fie capabil să distrugă Hamas în ciuda a cinci luni de lupte intense în Gaza, au recunoscut oficiali (israelieni) din serviciile de informații.”

„Vina”pentru acest posibil eșec o poartă „sprijinul internațional care se întoarce împotriva Israelului”.

Iar cea mai mare parte din „vină” ar reveni Statelor Unite, arată sursele israeliene citate, deoarece „au întors spatele Israelului”.

Una dintre aceste surse din „servicii” afirmă:

„Dacă m-ați fi întrebat cu o lună în urmă, aș fi spus categoric DA (putem lichida Hamas), deoarece la vremea respectivă America sprijinea Israelul.”

Acum, acest lucru s-a schimbat, explică sursa.

Semnalul rupturii dintre SUA și Israel l-a reprezentat unda verde dată de Washington unei rezoluții de încetare a focului, votată zilele trecute în Consiliul de Securitate.

La presiunea electoratului de stânga american, administrația Biden a lăsat din brațe Israelul.

Iar scenariul din Gaza începe să semene tot mai mult cu cel din Ucraina.

După ce Washingtonul și-a încurajat „pupilii” (Ucraina și Israel) să lupte până la capăt în niște războaie-măcel, acum își retrage treptat sprijinul, lăsându-i flagrant în ofsaid.

Iar „inamicii” (Rusia și Hamas) nu doar că nu sunt înfrânți, ci devin chiar învingătoari. Dacă nu de facto, cel puțin morali.

Dar similaritățile dintre cele două războaie nu se opresc aici.

Ucraina a fost împinsă - iar Israelului i s-a permis - să meargă atât de departe în război, încât nu mai pot face pasul înapoi.

Și atunci caută soluții miraculoase. Nebunești.

Zelenski l-a găsit Macron. Ambii, disperați. Francezul, că va pierde alegerile din vară la scor de maidan, Ucraineanul, că va fi mătrășit de un nou Maidan.

Cei doi Napoleoni-avortoni încearcă prin toate mijloacele (inclusiv trupe NATO în Ucraina) să provoace Rusia și astfel să extindă războiul. Cu orice risc. Chiar nuclear.

Dincoace, în Gaza, un alt pacient agitat, Netanyahu, este și el gata să recurgă la gesturi disperate.

Aflăm asta de la aceleași surse din serviciile secrete citate de Telegraph:

„Statele Unite nu sprijină intrarea în Rafah (oraș cheie din Gaza unde Israelul susține că se află grosul trupelor Hamas – n.a.), cum au făcut-o înainte, așa că, în acest moment, situația nu este bună.

„Ceea ce înseamnă că Israelul trebuie să facă ceva dramatic și drastic (sublinierea mea) pentru a schimba dinamica și atmosfera.”

Într-o amenințare foarte puțin voalată, Iranul a avertizat Israelul să nu atace Rafah. De pomană, se pare.

Un asalt asupra Rafah ar putea să fie picătura fatală de nitroglicerină. Intrarea Iranului în război ar arunca în aer Orientul Mijlociu. Și planeta.

Ambele războaie s-au transformat în adevărate băi de sânge. Se moare pe capete și inutil. Distrugerile sunt uriașe. Riscul ca focarele Ucraina și Gaza să se extindă și să degenereze în conflicte globale crește de la o zi la alta.

Iar „inamicii” nici vorbă să fie învinși – dimpotrivă.

Cu toate acestea, alimentate de o mână de descreierați, războaiele merg mai departe.

Împotriva oricărei logici.

De parcă nu Rusia sau Hamas ar fi trebuit distruse, ci Lumea întreagă.

Semnele sunt tot mai numeroase: pare că exact asta înseamnă de fapt Marea Resetare.