Ramona Ursu, cea care îndemna pe cale orală și redacțională ca „popii” să fie atacați cu „scandaluri sexuale, înjurături, tâlhării” evoluează pe același podium și se arată acum susținătoare a purtătorului de cuvânt al Patriarhului Daniel, Vasile Bănescu. Marius Mioc ne aduce aminte cum gândește de fapt vocala guristă despre Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române:

„Tovarășu’ Daniel Ciobotea, unde ești, preafericitule, cînd violul e crimă? Sau asta n-aduce bani?” (linc) este un articol de Ramona Ursu din ziarul „Adevărul” din 25 iulie 2015 în care poporului i se explică cine e vinovat pentru violul în grup din județul Vaslui: Daniel Ciobotea, patriarhul bisericii ortodoxe române.

În cadrul articolului, patriarhul Daniel, apelat curajos de ziaristă cu cuvîntul „tovarăș” (nu e nevoie să fi avut funcții în aparatul regimului comunist ori să fi susținut public acel regim ca să fi numit „tovarăș” în România de azi; eu însumi am fost numit „tovarăș” în dispute pe internet), este luat la rost pentru afirmații pe care nu le-a făcut.

Tovarășu’ Dan Ilie Ciobotea, știi ce-i asta: „Ați merita să adunăm tot satul aici, să vă violeze, să vedeți ce înseamnă un viol”? Mă-ndoiesc că ai, cu adevărat, habar (…)
Tovarășu’ Ciobotea, dar asta știi ce este: „Vreți să ne băgați băieții în pușcărie? Mă duc eu în locul lor. Ei sînt tineri, cum să facă pușcărie pentru aproape nimic”? Am toată credința că nu-nțelegi nimic din ce ascund, cu adevărat, aceste vorbe. Aceste cuvinte ale unui om pierdut în temnița unor gînduri bolnave, acolo unde cazul copilei violate pînă la inconștiență de șapte bărbați este privit ca „aproape nimic”.

Afirmațiile citate ar fi fost făcute de persoane neidentificate, rude ori prieteni ai violatorilor din Vaslui. Din motive necunoscute, autoarea îl consideră pe patriarhul Daniel răspunzător de aceste afirmații. Cine citește articolul poate rămîne cu impresia că patriarhul Daniel a încercat să justifice violul din Vaslui, ori dacă nu el personal a făcut asta, atunci biserica ortodoxă, prin doctrina ei, ar justifica violul. Stilul jurnalistei îmi amintește de anul 1990, cînd liderii partidelor istorice care contestau FSN-ul erau acuzați vehement de măcelul din 1907. Faptul că respectivii lideri nici  nu fuseseră născuți în 1907 nu avea nici o importanță. (Mai exista un aspect: FSN-ul era contestat nu atît de partidele istorice ci de revoluționari din 1989 fără nici o legătură cu aceste partide, dar propaganda FSN a considerat folositor să prezinte contestarea ca aparținînd doar partidelor istorice, care puteau fi mai lesne combătute)

Dar patriarhul Daniel nu e vinovat numai de violul din Vaslui, ci și de multe altele.

M-am întrebat unde a fost Patriarhul în acele prime momente îngrozitoare în care poporul era îngenuncheat de tragedii ca-n Apuseni sau ca la Siutghiol sau ca în Muntenegru. (…)
Mă întreb unde-i preafericitul neamului, cînd o bucată din țara pe care el ar fi trebuit s-o păstorească omenește, după legile Domnului, e făcută bucăți de toți politrucii care ne-au condus în ultimii zeci de ani? De toți baronii plimbați acum de la o pușcărie la alta. De toți miniștrii și de toți intelectualii din fruntea țărișoarei, care au găsit mereu aceeași singură soluție pentru acea bucată de țară: s-o lase să moară de foame, s-o lase să se zbată în sărăcie, s-o îndobitocească voit, să scoată din ea și ultima fărîmă de judecată lucidă, ultima fărîmă de credință în bine, s-o aducă în halul acela de disperare în care s-o poată controla pînă la ultima firimitură de pîine. Aceeași unică soluție care lor, politrucilor, le-au asigurat, zeci de ani, bani, voturi și putere.

Patriarhul ăsta parcă-i revoluționar din 1989, că numai revoluționarii din 1989 au mai fost învinuiți (tot de ziarul „Adevărul”) de toate relele întîmplate în România în ultimul sfert de veac (că pentru lucrurile bune se găsesc destui alții să-și aroge meritele).

Revenind la problema violurilor, cazul nefericit de la Vaslui a declanșat o adevărată isterie în presă. Dacă pentru biserica ortodoxă violul n-aduce bani, cum remarca Ramona Ursu, pentru ziariști violul respectiv a adus și bani și audiență. Nefericita întîmplare a devenit pretext nu numai pentru atacarea bisericii ortodoxe, ci și a poporului român în general, care e declarat ca un popor cu mentalități retrograde, care acceptă violul ca pe ceva normal și frecvent. A fi scîrbit de propriul popor este o modă în unele cercuri intelectuale românești. După mitul cu românul de rînd care-și vinde votul pentru un mic și o bere, a apărut și mitul românului care tolerează violul. Unii observă că miturile nu se potrivesc cu propria experiență de viață, dar apare explicația „poate aici nu e așa, dar pe la sate (ori prin zone exotice de tip Vaslui) să vezi ce mentalități de Ev Mediu există” (nu că ar ști cei care vorbesc astfel care sînt mentalitățile Evului Mediu). Totul se conjugă cu o propagandă insidioasă, la care m-am referit într-un articol anterior (linc), de subminare a încrederii românilor în ei înșiși.

Posibil ca niște rude ale violatorilor să fi încercat să găsească scuze acestora, dar asta nu înseamnă nicidecum că în societatea românească, ori în județul Vaslui, violul ar fi un lucru frecvent și acceptat social, că n-ar exista incriminare pentru făptași ori că avem nevoie de campanii mediatice care să explice că „violul e crimă”, că fără asemenea campanii românii n-ar ști că violul e un lucru rău. Într-o statistică a numărului de violuri la un milion de locuitori (linc), România este pe locul 64 din 116 țări pentru care sînt disponibile statistici, cu 46,88 violuri. Pe locul întîi se află Africa de Sud cu 1324,15 violuri/milion locuitori, Suedia este pe locul 6 și prima din Europa cu 635,52 violuri, Statele Unite sînt pe locul 14 cu 274,04 violuri. România are, raportat la populație, sub 8% din numărul de violuri din Suedia, sub 18% din cel din SUA ori Belgia, sub 25% din numărul violurilor din Norvegia. Sînt semnificativ mai puține violuri în România decît în țări precum Israel, Franța, Finlanda, Luxemburg, Irlanda, Austria, Germania, Olanda, Italia, Danemarca. Avem un pic mai multe violuri (raportat la populație) decît Portugalia, Rusia ori Spania. Liechensteinul, cu rată 0 (zero) de violuri este situat totuși mult mai bine ca noi.

În concluzie, întîmplarea de la Vaslui este o excepție nefericită, care nu este caracteristică nici pentru România, nici pentru județul Vaslui. În fapt, în România violurile sînt semnificativ mai rare decît în așa numita „lume civilizată”. Istericalele din presă care decretează că ar exista o gravă problemă în România cu privire la violuri și la mentalitatea publicului despre acest subiect au legătură mai mult cu dorința ziariștilor de a cîștiga audiență (și bani) decît cu o analiză serioasă a problemelor societății românești. Uneori asemenea istericale sînt folosite și într-o propagandă care are cu totul alte scopuri decît apărarea victimelor infracțiunilor, cum ar fi propaganda antiortodoxă.