Ați observat ceva interesant în ultimii ani în politica globală?

Mișcările populiste, politicienii de dreapta și ideile politice interzise până de curând au din ce în ce mai mare popularitate, mergând de la Trump și MAGA în Statele Unite, până la AfD în Germania și Millei în Argentina.

Oricât de fascinant e fenomenul, reacția Statului Profund globalist e și mai fascinantă.

Grupul Bilderberg s-a arătat îngrijorat la ultimele întâlniri de „populismul european”.

Accentul pus de Forumul Economic European pe „reclădirea încrederii” în instituțiile globaliste reprezintă o recunoaștere tacită a faptului că pierd bătălia pentru mințile și sufletele oamenilor.

Iar Tony Blair tocmai ce a declarat că viitorul control digital ID le va permite celor aflați la putere să „zdrobească populismul”.

Așadar, ce se întâmplă? Asistăm la o revoluție? Și dacă da, ce înseamnă asta pentru viitorul nostru?

În cazul în care nu ați observat, politica mondială arată astăzi foarte diferit de cum arăta în urmă cu câțiva ani (…)

Și nu doar în politică asistăm la o schimbare culturală. Politicile de incluziune, diversitate și echitate (DEI) s-au evaporat, ESG (mediu, social și guvernanță) sunt kaput, iar oligarhia financiară climatică se destramă.

Zuckerberg și alți moguli Big Tech stau la coadă ca să facă temenele lui Trump, iar acum urmează toți modelul lui Elon și o termină cu cenzura opiniilor celor de dreapta (după ce ani de zile au păcălit lumea susținând că nu există niciun fel de cenzură).

Indiferent cum interpretați aceste schimbări tectonice, un lucru e clar: vechile clișee politice sunt puse la îndoială, fiind înlocuite de noi mișcări culturale, sociale și politice (…)

Ce se întâmplă?

Pentru a înțelege acest fenomen complex, să aruncăm o privire asupra unui singur aspect: lupta împotriva „establishmentului”.

De la inventarea culturii tinerilor în anii ’50 – și nu în mică măsură din cauza ascensiunii mass-media –, cultura occidentală s-a închinat în fața unei imagini: aceea a tinerilor rebeli care se ridică împotriva părinților conservatori.

E binecunoscută povestea anilor ’60 cu tânărul care își sfidează părinții lăsându-și părul lung, renunțând la facultate și luând parte la mișcarea anti-război.  Povestea a prins la vremea aceea. Tânăra generație a creat un cutremur care a destabilizat profund „establishmentul” vremii.
La nivel cultural, povestea revoltei și-a găsit expresia în personaje precum James Dean, „Rebel fără cauză”, în muzica rock’n’roll, în popularitatea „pastilei” și a iubirii libere și, în cele din urmă, în disoluția familiei tradiționale.

Dar acest duh apostat s-a manifestat și politic. Deși hipioții au renunțat la părul lung și la sandale, punându-și apoi costume și cravate și apucându-se de o meserie, ei nu au renunțat niciodată la viziunea din adolescență despre lume (…)

Din acest motiv, schimbarea din ultimii ani e atât de greu de înțeles pentru unii de o anumită vârstă. „Establishmentul” a fost întotdeauna văzut de ei ca reprezentând valorile conservatoare. „Anti-establishment” a fost întotdeauna apanajul progresiștilor, radicalilor și activiștilor de stânga.

Dar lucrurile s-au schimbat.

Mai țineți minte când pledoaria pentru căsătoriile între persoanele de același sex era considerată prea radicală chiar și de politicienii de stânga, precum Obama?

Pentru toți ce care răspund „da”, rețineți că acum avem o generație întreagă de tineri care n-au cum să-și amintească de asta.

Pentru Gen Z – iar acum și pentru Gen Alpha – nu a existat nicio perioadă în care „establishmentul”, de la politicieni până la vedete media, să fi fost în contra acestor idei considerate cândva atât de „radicale” și „progresiste”.

Bineînțeles că regimul Biden a numit un fetișist care juca roluri de câine într-o poziție de frunte în Administrație Energiei Nucleare, înainte de a-l concedia pentru că a furat în mod repetat bagaje de la aeroport… iar dacă gândiți că e un pic ciudat, atunci sunteți un bigot care trebuie exclus din societatea aleasă!

Bineînțeles că Gillette a făcut reclame jignitoare față de propriii lor clienți cu privire la „masculinitatea lor toxică”, bineînțeles că Bud Light s-a asociat cu un influencer trans pentru a-și promova berea și bineînțeles că Lockheed Martin a sponsorizat evenimentele Pride, dar cum de îndrăznești să le pui la îndoială virtuțile?

Exact! De când se știu ei, pentru tinerii de astăzi, „establishmentul” e sinonim cu politicile woke. Nu e nevoie să fii un geniu să-ți dai seama că pentru această generație a fi „anti-establishment” înseamnă a fi pe dos față de Baby Boomers – adică a avea părul îngrijit, a umbla în costum, a respinge „iubirea liberă” și a merge la biserică.

Și ce să vezi – exact asta se întâmplă în ultimii ani.

În fapt, nu doar că Gen Z se autoidentifică a fi „mult mai conservatori” decât generațiile trecute și, conform unor ziariști în căutare de audiență, s-ar putea să fie „cea mai conservatoare generație din istorie”. Vechea lozincă, după care copiii sunt întotdeauna mai progresiști și mai de stânga decât părinții lor, pare că nu e o lege de fier a universului.

În mod firesc, această schimbare politică se vede în toate aspectele sociale și culturale.

Gen Z face sex mult mai puțin decât generațiile trecute și sunt chiar mai puțin interesați să vadă sex în filme.

Gen Z reafirmă genurile tradiționale și dinamica familială, bărbații gravitând spre „manosferă”, iar femeile Gen Z adoptând stilul de viață „tradwife”.

Chiar și religia a reînviat, Gen Z fiind de două ori mai puțin dispusă să se declare atee prin comparație cu părinții, în timp ce tinerii occidentali se convertesc la Ortodoxie în numere record.

Din acest punct de vedere, există o asemănare ciudată între elementele extreme ale contraculturii din anii ’60 și cele contemporane, de la hipioți la tinerii de pe Tik Tok care arborează simboluri naziste: sfidează convențiile politice și își șochează părinții.

Dar dacă ne oprim cu analiza aici, riscăm să vedem în asta doar o schimbare de ciclu generațional care a exista întotdeauna și care va continua să existe în toată istoria.

Însă, această schimbare de la stânga la dreapta și înapoi nu descrie corect realitatea noastră politică. Pentru a o înțelege avem nevoie de mai mult.

James Corbett / Parteneriat ContraMundum