Iata ce spunea Eliade despre mentalitatea francmasonică.
Mentalitatea francmasonică
de Mircea Eliade
din “Vremea”, 10 septembrie 1936
"Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am inteles nimic asupra francmasoneriei. Nu stiu ce vor acesti oameni, cine le-a bagat in cap ca isi trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide, si de ce sint atit de misteriosi cu “secretele” lor pe care le publica totusi in sute de carti de propaganda. Dar un lucru am invatat din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am invatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.
Va veti mira, poate, aflind ca acord o mentalitate francmasonica unor oameni care n-au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Intr-adevar, uimitor cit de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu o asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte de judecarea istoriei. Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sint clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pina la absurd, abstracte pina la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. In capul lui e prea multa “lumina”, sint prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sint, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.
Am inceput sa ma gindesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut in mai deaproape mentalitatea marxista. Un marxist este un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva in citeva formule simple, care explica tot, satisface orice curiozitate, preintimpina orice controversa-irationalul, imprevizibilul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat care fac istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nu exista.
Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Intr-adevar, un spirit francmason judeca lumea si istoria intr-un chip abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului). Un francmason pur singe, ar spune de pilda cam astfel: Mihai Viteazul a reprezentat cutare Forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat. (Am pe masa, acum cind scriu, o serie intreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se indoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul poate continua).
Ati observat cit de “abstract” si cit de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale. Ei poseda o schema simplista – adica semidocta, adica pseudorationala, lipsita de patrundere filosofica si in acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema rezolva totul. Pentru un fericit participant la mentalitatea masonica nu exista enigma dupa cum nu exista destin. Toate se pot prevedea, toate se pot explica; toate si pentru oricine.
Freud si psihanaliza alcatuiesc inca un admirabil exemplu de ceea ce numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la indemina oricui o cheie unica prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde inainte intelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sufletului, a realitatilor suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihanaliza ofera tuturor aceasta intelegere in schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costind aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel, ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic in spiritualitatea iudaica (unde n-a existat niciodata, unde liturgia era singurul dinamism acceptat in experienta spiritului) – care dupa parerea noastra coincide cu aceasta laicizare a Absolutului.
Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la indemina oricui. Invata un simbol in plus, si ai inteles Evul Mediu. Citesti un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti inca o taxa la Loja si inveti un al doilea simbol; intelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capital” – si intelegi Revolutia Franceza.
Poate ca cele ce scriu par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce e aceea societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul masoneriei-simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns si a rascolit intreaga mentalitate europeana. Sint clase intregi de oameni atit de siguri ca poseda cheia universului, clavis abs conditorum, incit nici nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei – ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, in vesnica prefacere, in evanescenta revenire; viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.
Nu stiu daca ati intilnit si dumneavoastra asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te intilnesti pe un teren neutru de discutie. Priviti cu mai multa luare aminte asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol in centrul intelegerii lor universale. Ei admit ca, in cursul istoriei, a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil – prin care se explica totul si pentru toata lumea. Este un proces invers, de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, in cazurile sale autentice, cu insasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mintuitorului pe pamint lumea s-a schimbat. Si acest fapt este ireversibil si este un miracol. Dar observati cite deosebiri de mentalitatea laica moderna, de mentalitatea masonica. In primul rind, crestinul religios in general(filosoful, moralistul), accepta harul, mintuirea, destinul, istoria; accepta o economie spirituala paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati dumneavoastra si veti gasi cite deosebiri veti voi.
Exista un lucru pe care mentalitatea masonica il refuza indirjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna; un teozof stie trei si bune. Dar numai UNA, sau numai TREI. Niciodata altceva, niciodata altfel. Veti spune: bine, dar acesta este insasi scopul ratiunii (al gindirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de intelegere al lumii.
Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta in coerenta, nu in monovalenta. Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora coerenta, ocupindu-se numai de monovalenta. Adica, in loc de a judeca lumea organic (coerent), o judeca simplist (constrins, monovalent).
Nu stiu, si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica intre feluritele manifestari ale mentalitatii masonice in lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism etc.). De altfel, mentalitatea masonica se manifesta si in afara cadrelor mentionate mai sus. Am un excelent prieten care judeca lumea masonic, fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist, si putin cam semidoct. Cu cit stii mai convins “una si buna”, cu atit te apropii de mentalitatea masonica.
Iata, de pilda, istoria politicii romanesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu intilnesti decit legi abstracte, fapte iluministe, gindire grosolana. Lipseste cu desavirsire simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor poate continua.
(“Vremea”, 10 septembrie 1936)
Ca s-a tot amintit de inmormintarea lui Pittis as dori sa spun ceva mai multe despre... Îmi aduc aminte eram in tara si Pittis chiar mă întrebase fiind in dublu ce sa facă? Sa accepte postul de director al Teatrului Bulandra sau sa meargă la Radio Tineret? NU știam pe atunci planurile ascunse. Știam doar ca îl "iubea" pe Iliescu si asta chiar m-a frapat. Sapind mai adinc aflasem ca cel ce Îl lua in grija prin străinătățuri era gradatul Ion Besoiu. Sauleanu din radio îl promovase spre masonerie din cité am știut așa cum a făcut cu mai mulți inclusiv se pare si cu Nicu ALIFANTIS si Iantzu cei ce apăreau la inmormintarea lui Pitiis. Bun. LOja Delta Dunării o love a artiștilor unde erau multe fete cunoscute. Faptul ca ei optaseră pentru așa ceva nu mai mai surprindea. Mă surprindea insa cum biserica ortodoxa prin capul ei CIobotea cel securist si mason ( a stat in Elveția cu masonul FRUNZAVERDE vreo 7 ani ca mai apoi acesta sa aranjeze apele sa fie uns ca Patriarh) INmormintarea lui Pittis a fost un cocteil de ritualuri de la cel ortodox la cel masonic. Mănuși in mâinile lui PIttis si o mina dusă la inamica nu tu iconiță dintre mini etc... DIn cité știam CLubul Rotary unde a fost si papa Francisc acum in România este mai peste tot își bagă nasul in treburile bisericii ortodoxe . SI se vede foarte clar. Așa ca Pittis avea sa ajungă curind PR-ul lojei naționale masonice si pus acolo de nea Iliescu viitorul condamnat.
Si ca sa vedeti oportunistmul jegurilor care nu au niciun DUmnezeu sau vor sa aibă mai mulți iată si poezia închinată " zidarilor" de către poetul patriei cel ascuns după brazii de pe vechea stema si care vazind ca DIbaciul Ceaușescu nu a împușcat ratza getodac apăru si urla cu patos " chiar de vinatorul nu-i dibace si nu a reușit sa împuște ratza geto-daca este pentru ca acolo sus o mina dragostea de tara." haaaaaaaaaaaaaa!!!
Dar iată poezia scrisă pentru zidari de către nea "COTLET" pentru ca se numi singur " am fost un porc."
Sa vedem acum ce-i cu poezia minune, scrisa de Adrian Paunescu, ”Sufletele fostilor zidari”:
I. Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
II. Și zidarii morți din univers,
Ca și cum ar fi printre străini
Către țara unde s-au născut,
Macină și tot trimit lumini!
Vor să-și facă poate case noi
Din bănuții câștigați în cer
Unde au zidit și-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
III. Ninge ca-ntr-un spațiu aberant,
Trei dimensiuni în sus și-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet și culoare și miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toți zidarii merg în cer
Să zidească moara de ninsori.
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
CIt despre Vișan cel cu roluri de militean un individ șters a ieșit la lumina si iată-l cum se caută de unul singur si nu se găsește. Dar simtul banului o să-l facă mîine si GURU pe la nepalezi sau adventist de ziua a șaptea sau sa ia notițe pentru cursul cum sa ne mințim pe cind Radu Moraru a ajuns si el baptist. Pentru acești indivizi cuvintele au fost inventate pentru a ascunde adevarul. SI și-au ales cum sa moara in cel mai odios mod. Dumnezeu insa nu va mai avea timp de duplicitari. Apoi tare urit și-au ales unii sa moara.
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Parea la un moment dat ca este ortodox, dar, iata ca isi arata adevarata identitate cu apartenenta lui la masonerie. Probabil ca este tare mandru ca face parte din "clubul select" al "elitelor" obscure..
nu exista decat la vinyl viteza 33 si jumate...
e drept ca exista masonerii cu gradul 99...dar e alta poveste
S'au urcat la cârma țării
Se falesc și dau din coate
Cine aur masiv scoate
Jefuind pe apucate
Mulțimile spoliate
Tovarășii cu șorțuleț
Ieșit 'au din coteț
Pe limba'i, fiecare
Ajuns acuma mare
Grohăie diavolește
Infulecând un pește
Și fac doar planuri mari
Bând sticle de Cotnari
Cântați de lăutari
Uitând că-s găinari
Legiune ascunsă
De Dracul este unsă
De șefii ei impunsă
Decorată și tunsă
Ci Românimea'i mulsă
Aveau suflet odată
L'au vândut pentru plată
La Marea Judecată
Își vor primi răsplată !
+++
Valelau, fratii 3 puncte
Cu plete carunte
Urati si mascati
Ca vomita si Muntii Carpati
Se scutura si Marea Neagra
Monahii se roaga in Lavra
Demonii negri, cu sortulet
Scot colti de mistret
Hoti, vicleni, hrapareti
Drogati, ghiftuiti, beti
Au vandut tara, tot ogorul
Infiltrat, a adormit si Bor ul
Maine, Horia (cu toporul)
Va ridica întreg poporul
Un cer stralucitor se va ivi
Masoneria'n bezna va pieri !
Masoneria la moartea masonului Răzvan Theodorescu
Prin hrube lugubre sărmanul Răzvan
Aleargă să scape de'arhitectul tiran
Să uite de marele suveran
Să devină o clipă golan
S'a lăsat amăgit de loja infamă
Ce patria noastră o sfarmă
Ce sapă continuu fundația ei
Ei impostorii, ridicolii zei
Lojile toate pe neam cățărate
Distrug tot ce'i viu în Cetate
Apocaliptici, masonii ne vor
Morți sau sclavi sub picior
Români, nu uitați de topor!
Să fugă din străvechiul ogor
Cei ce calcă tot ce'i sfânt
Pe divinul nostru pământ!
+++
Unde's frații noștri uciși?
În cărțile vieții înscriși
Cu manipulări grosolane
La TV, îi batjocoreai Răzvane
Unde's cei mai buni dintre frați
Îngropați de Răzvan și-ai lui frați
De comuniști și masoni laolaltă
În sângeroasa, nedreaptă baltă
I'auzi vii în Ceruri, Răzvane
Cum se bucură pe tăpșane?
În timp ce incinsele plite
Te frig, in dureri infinite!
+++
Pe cei cu coloana spartă
Cu picioarele rupte
Cu capul crăpat
Cu mațele scoase
Îi întreabă masonul Răzvan:
Cum ați ajuns pe cerescul tăpșan?
De ce eu mă aflu în chinuri cumplite
Și dracii au toți priviri ingrozite?
Ce rău am comis, ce păcat?
În iad de'am căzut, condamnat
Ai ascuns adevărul, Răzvane
Morții aruncați în furgoane!
Mentalitatea francmasonică
de Mircea Eliade
din “Vremea”, 10 septembrie 1936
"Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am inteles nimic asupra francmasoneriei. Nu stiu ce vor acesti oameni, cine le-a bagat in cap ca isi trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide, si de ce sint atit de misteriosi cu “secretele” lor pe care le publica totusi in sute de carti de propaganda. Dar un lucru am invatat din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am invatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.
Va veti mira, poate, aflind ca acord o mentalitate francmasonica unor oameni care n-au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Intr-adevar, uimitor cit de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu o asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte de judecarea istoriei. Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sint clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pina la absurd, abstracte pina la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. In capul lui e prea multa “lumina”, sint prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sint, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.
Am inceput sa ma gindesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut in mai deaproape mentalitatea marxista. Un marxist este un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva in citeva formule simple, care explica tot, satisface orice curiozitate, preintimpina orice controversa-irationalul, imprevizibilul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat care fac istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nu exista.
Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Intr-adevar, un spirit francmason judeca lumea si istoria intr-un chip abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului). Un francmason pur singe, ar spune de pilda cam astfel: Mihai Viteazul a reprezentat cutare Forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat. (Am pe masa, acum cind scriu, o serie intreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se indoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul poate continua).
Ati observat cit de “abstract” si cit de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale. Ei poseda o schema simplista – adica semidocta, adica pseudorationala, lipsita de patrundere filosofica si in acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema rezolva totul. Pentru un fericit participant la mentalitatea masonica nu exista enigma dupa cum nu exista destin. Toate se pot prevedea, toate se pot explica; toate si pentru oricine.
Freud si psihanaliza alcatuiesc inca un admirabil exemplu de ceea ce numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la indemina oricui o cheie unica prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde inainte intelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sufletului, a realitatilor suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihanaliza ofera tuturor aceasta intelegere in schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costind aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel, ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic in spiritualitatea iudaica (unde n-a existat niciodata, unde liturgia era singurul dinamism acceptat in experienta spiritului) – care dupa parerea noastra coincide cu aceasta laicizare a Absolutului.
Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la indemina oricui. Invata un simbol in plus, si ai inteles Evul Mediu. Citesti un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti inca o taxa la Loja si inveti un al doilea simbol; intelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capital” – si intelegi Revolutia Franceza.
Poate ca cele ce scriu par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce e aceea societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul masoneriei-simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns si a rascolit intreaga mentalitate europeana. Sint clase intregi de oameni atit de siguri ca poseda cheia universului, clavis abs conditorum, incit nici nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei – ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, in vesnica prefacere, in evanescenta revenire; viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.
Nu stiu daca ati intilnit si dumneavoastra asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te intilnesti pe un teren neutru de discutie. Priviti cu mai multa luare aminte asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol in centrul intelegerii lor universale. Ei admit ca, in cursul istoriei, a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil – prin care se explica totul si pentru toata lumea. Este un proces invers, de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, in cazurile sale autentice, cu insasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mintuitorului pe pamint lumea s-a schimbat. Si acest fapt este ireversibil si este un miracol. Dar observati cite deosebiri de mentalitatea laica moderna, de mentalitatea masonica. In primul rind, crestinul religios in general(filosoful, moralistul), accepta harul, mintuirea, destinul, istoria; accepta o economie spirituala paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati dumneavoastra si veti gasi cite deosebiri veti voi.
Exista un lucru pe care mentalitatea masonica il refuza indirjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna; un teozof stie trei si bune. Dar numai UNA, sau numai TREI. Niciodata altceva, niciodata altfel. Veti spune: bine, dar acesta este insasi scopul ratiunii (al gindirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de intelegere al lumii.
Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta in coerenta, nu in monovalenta. Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora coerenta, ocupindu-se numai de monovalenta. Adica, in loc de a judeca lumea organic (coerent), o judeca simplist (constrins, monovalent).
Nu stiu, si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica intre feluritele manifestari ale mentalitatii masonice in lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism etc.). De altfel, mentalitatea masonica se manifesta si in afara cadrelor mentionate mai sus. Am un excelent prieten care judeca lumea masonic, fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist, si putin cam semidoct. Cu cit stii mai convins “una si buna”, cu atit te apropii de mentalitatea masonica.
Iata, de pilda, istoria politicii romanesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu intilnesti decit legi abstracte, fapte iluministe, gindire grosolana. Lipseste cu desavirsire simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor poate continua.
(“Vremea”, 10 septembrie 1936)
Ca s-a tot amintit de inmormintarea lui Pittis as dori sa spun ceva mai multe despre... Îmi aduc aminte eram in tara si Pittis chiar mă întrebase fiind in dublu ce sa facă? Sa accepte postul de director al Teatrului Bulandra sau sa meargă la Radio Tineret? NU știam pe atunci planurile ascunse. Știam doar ca îl "iubea" pe Iliescu si asta chiar m-a frapat. Sapind mai adinc aflasem ca cel ce Îl lua in grija prin străinătățuri era gradatul Ion Besoiu. Sauleanu din radio îl promovase spre masonerie din cité am știut așa cum a făcut cu mai mulți inclusiv se pare si cu Nicu ALIFANTIS si Iantzu cei ce apăreau la inmormintarea lui Pitiis. Bun. LOja Delta Dunării o love a artiștilor unde erau multe fete cunoscute. Faptul ca ei optaseră pentru așa ceva nu mai mai surprindea. Mă surprindea insa cum biserica ortodoxa prin capul ei CIobotea cel securist si mason ( a stat in Elveția cu masonul FRUNZAVERDE vreo 7 ani ca mai apoi acesta sa aranjeze apele sa fie uns ca Patriarh) INmormintarea lui Pittis a fost un cocteil de ritualuri de la cel ortodox la cel masonic. Mănuși in mâinile lui PIttis si o mina dusă la inamica nu tu iconiță dintre mini etc... DIn cité știam CLubul Rotary unde a fost si papa Francisc acum in România este mai peste tot își bagă nasul in treburile bisericii ortodoxe . SI se vede foarte clar. Așa ca Pittis avea sa ajungă curind PR-ul lojei naționale masonice si pus acolo de nea Iliescu viitorul condamnat.
Si ca sa vedeti oportunistmul jegurilor care nu au niciun DUmnezeu sau vor sa aibă mai mulți iată si poezia închinată " zidarilor" de către poetul patriei cel ascuns după brazii de pe vechea stema si care vazind ca DIbaciul Ceaușescu nu a împușcat ratza getodac apăru si urla cu patos " chiar de vinatorul nu-i dibace si nu a reușit sa împuște ratza geto-daca este pentru ca acolo sus o mina dragostea de tara." haaaaaaaaaaaaaa!!!
Dar iată poezia scrisă pentru zidari de către nea "COTLET" pentru ca se numi singur " am fost un porc."
Sa vedem acum ce-i cu poezia minune, scrisa de Adrian Paunescu, ”Sufletele fostilor zidari”:
I. Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foștilor zidari
Și-au luat mistriile în cer
Să zidească o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
II. Și zidarii morți din univers,
Ca și cum ar fi printre străini
Către țara unde s-au născut,
Macină și tot trimit lumini!
Vor să-și facă poate case noi
Din bănuții câștigați în cer
Unde au zidit și-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
III. Ninge ca-ntr-un spațiu aberant,
Trei dimensiuni în sus și-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet și culoare și miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toți zidarii merg în cer
Să zidească moara de ninsori.
Refren: Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros și luminos
Ninge clinchetire împrejur.
CIt despre Vișan cel cu roluri de militean un individ șters a ieșit la lumina si iată-l cum se caută de unul singur si nu se găsește. Dar simtul banului o să-l facă mîine si GURU pe la nepalezi sau adventist de ziua a șaptea sau sa ia notițe pentru cursul cum sa ne mințim pe cind Radu Moraru a ajuns si el baptist. Pentru acești indivizi cuvintele au fost inventate pentru a ascunde adevarul. SI și-au ales cum sa moara in cel mai odios mod. Dumnezeu insa nu va mai avea timp de duplicitari. Apoi tare urit și-au ales unii sa moara.
https://t.me/CalistratMarvinAtudorei/890/21189